Există o varietate de filme care se întrec în a ne arăta ce-ar face oamenii pentru bani. Unii investesc ani întregi în planuri sofisticate care să-i ajute să dea o lovitură, una singură, dincolo de care nimic să nu mai fie la fel, alții creează o dantelărie de tertipuri care să-i îmbogățească în neștire, într-un șir de lovituri care să le asigure adrenalina pe termen lung. Există și colecția de filme în care oamenii se trădează între ei pentru bani chiar dacă sunt soți, frați, părinți sau prieteni și, desigur, aceea în care faptele rele merg încă și mai departe, până la crime, răpiri, războaie, distrugeri…
Culmea este că toate sunt veridice fiindcă ilustrează eterna lăcomie a noastră și a semenilor noștri față de bani. Când ne apucă dorința de-a strânge mai mult și mai mult? De obicei în câte-o cădere disperată în sărăcie, în foame, în rușinea de-a avea prea puțin într-o lume în care atâția alții au prea mult sau în câte o lene sau revoltă în care ni se arată prea grea munca pe care o avem de făcut. Tot atunci când năvălesc peste noi și toate celelalte slăbiciuni care ne îndeamnă, la fel, să dăm iama în găletușa cu înghețată, în damigeana cu țuică sau în dosarul cu scuze și văicăreli care ne conferă dulcele rol de victimă.
Am învățat de curând din meditațiile lui Deepak Chopra că nu putem vindeca decât ceea ce cunoaștem, așa că de câte ori mă ispitesc excesele, încerc să descopăr ce teamă e dedesubtul ieșirii mele din cumpătare. Ce emoție, ce rană, ce rușine, ce faptă ascunsă sub preșul memoriei îmi joacă feste și mă face să cred c-o vindec dându-mi prea mult din ceva ce nu-mi trebuie decât prea puțin.
Am și eu în trecutul meu amintiri cu momente de sărăcie, în care mi-am jurat că n-o să mai port niciodată haine vechi, ci o să îndes șifonierul de minunății. Am zvâcnete ale unor seri pustii în care… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
