Am întâlnit-o mai întâi pe podiumul de prezentare a colecției la Vie en Rose semnate de Luiza Willems, apoi mi-a propus un parteneriat pentru proiectul Călătoria Divorțului. Ca să aflu mai multe despre ea, am scotocit pe blogul Mămica alfa, apoi, văzând că Oana Voiculeț, fosta soție a naistului Nicolae Voiculeț, se ocupă cu aceeași seriozitate și de fashion, și de marketing, și de blogging, și de comunicare, și de creșterea, ca mamă singură, a unei fetițe de opt ani, Maria, m-am hotărât s-o descos prin câteva întrebări suplimentare și s-o arăt mai bine lumii, în toată frumusețea ei de femeie curajoasă și răzbătătoare.
Oana, ești o mămică alfa, singura călăuză a familiei ei… Ce presupune asta?
Oana Voiculeț: „Mămica alfa” este pentru mine o călătorie către esența mea, care a început odată cu divorțul și care continuă și astăzi, prin visurile, aspirațiile și lucrurile pe care doresc să le realizez. Să fii unic întreținător al familiei este o mare provocare în sistemul românesc. Nu ai niciun fel de susținere și, dacă nu dispui de o structură mentală solidă, te pierzi. Din fericire sunt o fire foarte ambițioasă și cred că în mare parte datorită acestei calități am putut să îmi gestionez stările și încercările. Părinții m-au susținut de la început și au participat la recalibrarea mea ca femeie și ca mamă, ceea ce a contat mult. Familia este foarte importantă. În prezent am terminat de ridicat fundația interioară, pe care urmează să construiesc mai departe, pe planuri diferite. Am luat-o de la zero acum trei ani și am zis „DA” unei provocări care s-a dovedit a fi o metamorfoză la propriu. M-am reconstruit, am renăscut și mi-am creat, prin decizia de a divorța, șansa la o viață nouă, în care să mă regăsesc și mă simt bine. Am înflorit, cum zic prietenii mei… ( râde) Viața mea de azi este plină de adrenalină. Totul se întâmplă în viteză. Dacă nu mă organizez cum trebuie, se simte imediat. Eu mă ocup de Maria din toate punctele de vedere, de casă și, paralel cu viață de familie monoparentrală, lucrez și sunt activă social. Pare imposibil, nu? Dar se poate. În timp ce Maria este la școală, eu de obicei am prima întâlnire pe ziua respectivă, apoi în timp ce Maria își face temele (și mă întreabă din 5 în 5 minute cum să facă aici și acolo), eu lucrez, scriu pe blog, vorbesc la telefon și îmi fac agenda pentru a doua zi. Rolul de mamă te învață cum să faci mai multe lucruri în același timp. Nu este ușor, dar satisfacțiile sunt pe măsura efortului. Mama vine la mine doar când am nevoie și ridic steagul…
Ce studii ai făcut și ce profesie ți-ai ales până să ajungi aici?
Oana Voiculeț: Lucrez în publicitate de la vârsta de 17 ani și până în prezent. Am terminat facultatea de comunicare și relații publice, SNSPA. M-am angajat în domeniu din primul an de facultate și, până la terminarea facultății, am lucrat în agenții mari, unde am învățat multe, dar în care nu m-am regăsit nicio secundă. Nu înțelegeam de ce sunt nefericită. Am aflat motivul când mi-am dat demisia și am început să lucrez 10 ore pe zi pentru mine, nu pentru alții. Sunt pe cont propriu de nouă ani de zile, îmi place ceea ce fac și acest lucru se transmite și celor din jur. Fiecare proiect este unic și faptul că mereu fac ceva diferit, mă menține vie și, nu numai, devin un om informat, ceea ce este foarte important într-o societate în mișcare. Marketingul și comunicarea sunt pilonii pe baza cărora poți construi orice, în orice domeniu de activitate. Pentru că îmi plac foarte mult copiii, am fondat asociația Exploring Culture care se ocupă de copiii eminenți, șefi de promoție, talentați într-un anumit domeniu, dar dezavantajați social și familial. Pentru ei am creat un concept de tabere care îmbină turismul cu educația culturală, mai precis, este vorba despre un program de dezvoltare personală prin turism cultural. Mă bucur enorm că le pot oferi aceste experiențe unice, care să îi inspire și să le ghideze drumul pe viitor.
Când te-ai căsătorit cu Nicolae Voiculeț și cum ți-ai proiectat, atunci, viața de familie?
Oana Voiculeț: L-am cunoscut pe Nicolae la 24 de ani, am născut-o pe Maria la 25 de ani și ne-am căsătorit între timp. Lucrurile s-au întâmplat repede și nu am avut mult timp de reacție. Am fost luată de val. Specific vârstei de 20 de ani, visam cu ochii deschiși și eram convinsă că o să fim împreună până la adânci bătrâneți. M-am bazat și pe cei 18 ani diferență de vârstă dintre noi și am zis că dacă eu o să fiu mai vulcanică, o să mă tempereze înțelepciunea lui și o vom scoate la capăt. El fiind artist, iar eu om de marketing, ne potriveam mănușă și am început și să lucrăm împreună.
Cât a durat frumusețea, cât au durat dragostea, proiectele de succes în cuplu, bucuria de a fi împreună?
Oana Voiculeț: Din păcate nu au durat foarte mult. Am evoluat amândoi în direcții diferite și am ajuns să fim două săbii în aceeași teacă. Investeam mult timp și efort pentru cariera lui și acest lucru dezechilibra balanța pentru că aveam și eu așteptările mele, visurile mele. Artiștii au nevoie să fie mereu în centrul atenției și lumea să graviteze în jurul lor, iar eu nu mă regăseam în această poziție.
Îți amintești de clipele când ai aflat că ești însărcinată? Cum i-ai spus soțului și cum a reacționat?
Oana Voiculeț: Maria nu a fost un copil planificat. Nu eram pregătiți pentru acest pas, dar a venit cu bucurie și cu nerăbdare. Când am aflat că sunt însărcinată, recunosc că m-am speriat în prima fază, urmând apoi să las bucuria să ne cuprindă și să împărtășim acest lucru și cu cei din jurul nostru. Nicolae era în studio când l-am sunat să îi comunic. Pentru câteva secunde am crezut că s-a întrerupt convorbirea, dar el amuțise, rămăsese fără cuvinte. Nu ne așteptam să se întâmple atât de repede, dar am lăsat lucrurile să curgă și am primit cu entuziasm această binecuvântare.
Cum au fost lunile de sarcină, apoi nașterea, primele luni de maternitate?…
Oana Voiculeț: M-am bucurat de fiecare moment. Îmi amintesc că prima oară când am simțit-o pe Maria în burtică, la patru luni de sarcină, eram la un concert de muzică clasică la Ateneu, invitați de Excelența Sa, Ambasadorul Japoniei la București. Era liniște în sală și eu, de-odată, m-am speriat și m-am ridicat în picioare! Toată lumea se uita la mine, neștiind ce am pățit… Uitându-mă în urmă, pot spune că am avut o sarcina ușoară. Nu am simțit că sunt însărcinată până în luna a opta când aveam stări de somnolență în permanentă și îmi era poftă de măsline verzi în fiecare seară ( râde) Cred că a fost cea mai frumoasă perioada din viața mea și a noastră, încuplu. Am născut prin cezariană, dar m-am refăcut imediat. În a șaptea zi de la naștere, am plecat la Sinaia, unde avea Nicolae concert și, de atunci, așa a fost mereu. Maria a fost foarte cuminte și silențioasă. O puneam într-un coșuleț și o luam peste tot cu noi, de la concerte și conferințe, la evenimente și întâlniri.
Ce s-a schimbat în tine iremediabil după ce ai devenit mamă?
Oana Voiculeț: S-a produs o transformare care m-a determinat să încep dezvoltarea mea personală. Simțeam nevoia de siguranță și cum nimic din exterior nu o garantează, am început să o construiesc în mine. „Gramatica maternă” m-a scos din zona de confort și așa a început călătoria către mine însămi. Am vrut să devin un reper de om, de femeie și de mamă pentru Maria și, ca acest lucru să se întâmple, m-am lăsat șlefuită de propriile instincte.
Ce s-a stricat între voi de s-a ajuns la despărțire?
Oana Voiculeț: Lucrurile s-au degradat în timp și ne-am trezit doi străini în aceeași casă. A fost greu să fiu mamă și să pot gestiona în același timp și nevoile lui ca artist. Eu mă maturizasem și nu mai vedeam lucrurile ca la început, aveam propriile mele visuri și nevoi neacoperite. Ajunsesem să avem stiluri de viață diferite, gusturi diferite, mentalități diferite. Practic era imposibil să mai trăim împreună. A fost un lanț al dezamăgirilor în urma cărora am decis să ne separăm. Nu am luat această decizie peste noapte. Nu m-am mai regăsit deloc în acea căsnicie și aveam altă viziune despre lume și viață. A fost un divorț discret, nu am vrut să devină public și am vorbit despre acest subiect doar la ceva timp după ce ne-am separat oficial.
Și… ca să ajungem la proiectul care ne-a făcut să vorbim despre toate aceste lucruri, cum a fost și cum este pentru tine călătoria divorțului?
Oana Voiculeț: Călătoria divorțului începe odată cu puterea de a lua o decizie pentru că nu mai există altă cale și sfârșește când ne-am recăpătat încrederea și forța interioară. Suntem femei, avem superputeri, dar uităm asta și e mult până ne redescoperim și zburăm iar!
Faci parte din boardul asociației care își propune să le ajute pe femei să treacă prin încercarea asta. Ce greșeală ai evita acum, dacă ai trece încă o dată prin încercările despărțirii?
Oana Voiculeț: În primul rând, nu aș mai renunța la mine însămi pentru nimeni. Doi oameni sunt împreună pentru a susține fiecare visurile celuilalt și pentru a împărtăși frumusețea acestui lucru. Ne-am născut cu o menire personală și asta implică mai multe roluri. Trebuie să existe o balanță între ceea ce oferi și ceea ce primești, ca lucrurile să fie în armonie. Se spune că atragem partenerul de viață în funcție de nivelul spiritual la care ne aflăm atunci. Se întâmplă ca doi oameni să evolueze diferit și să aibă nevoie de lecții de viață diferite. Dar dacă nu renunți niciodată la tine și există o fundație solidă pe care înalți apoi uzine mentale și spirituale, treci printr-un divorț mai ușor. Când după un divorț rămâi fără o casă, nu ai un venit stabil și mai trebuie să recuperezi și câțiva ani profesionali, lucrurile sunt greu de gestionat. De aici și nevoia acestei campanii de informare asupra divorțului. Din păcate sistemul românesc nu oferă niciun suport familiilor monoparentale, așa cum se întâmplă în țările civilizate. Avem nevoie de informații și de multă dezvoltare personală.
Am citit pe blogul tău, Mămica alfa, câteva sfaturi pentru atunci când unul dintre părinți este absent. Ești, din păcate, în aceeași situație, deși e, – nu-i așa? – o situație de neînțeles. De ce uneori părintele care pleacă alege să fie absent și din viața copilului, nu doar a fostului partner?
Oana Voiculeț: Pentru că este orbit de orgoliu și de vanități. Bărbații vor să se asigure că femeii post-divorț îi este mai greu decât în timpul căsniciei „ca să vadă diferența” și, din păcate, legea le permite. Ei nu realizează că un copil este fericit doar lângă o mamă fericită și echilibrată și folosesc copilul ca unealtă în conflict. De asemenea, nu se implică în educația copilului în mod deliberat. Ei știu cât de greu este să crești singur un copil și prin acest comportament, în mintea lor, ei „pedepsesc” femeia pentru curajul de a divorța. Din păcate, asta este realitatea. Avem milionari care au divorțat și oferă fostelor soții, pensii de 50 euro, cât pentru o lună de apă plată. Am cunoscut bărbați care nu semnează acordul parental pentru vacanțe în străinătate din orgoliu, invocând tot felul de scuze. Custodia comună permite bărbatului să fie cavaler și musafir în familia monoparentală, cu aceleași drepturi, dar nu și cu aceleași obligații. Am cunoscut și cazuri în care foștii soți s-au înțeles ca frații post-divorț, pentru copil, dar sunt niște excepții. Copilul ar trebui să rămână la același nivel financiar și social cu care a crescut în timpul căsniciei, divorțul nu ar trebui să îi limiteze orizontul, indiferent dacă veniturile părintelui unic întreținător sunt mai mici decât ale părintelui de la distanță. Dar acest lucru devine, după cum spuneam, armă împotriva celuilalt și copilul pierde cel mai mult în această competiție.
Cum s-a ajuns în cazul vostru la situația asta? Mai demult te-am auzit spunând că Maria e foarte atașată de tată, că are mare nevoie de el, că e și ea talentată în zona muzicală și că are nevoie de îndrumare…
Oana Voiculeț: Când m-am separat de Nicolae, Maria avea patru ani. A crescut și s-a format cu mine și cu părinții mei. Nu își aduce aminte cum este să ai un tată zilnic în casă și nici în timpul căsniciei acest lucru nu se întâmplă mereu din cauza concertelor, turneelor etc. Nu poți să duci lipsa unui lucru cu care nu ai obișnuință. Contează mult vârsta copilului în momentul divorțului. Cu cât copilul este mai mare, cu atât conștientizarea absenței celuilalt părinte este mai profundă și este nevoie de un specialist. Maria este înconjurată de mulți prieteni de familie, de bunici, nepoți și are parte de multă iubire. Studiază actoria, lucru care o ajută să își exteriorizeze emoțiile și o implic în acțiunile mele. Este un caz fericit și un copil echilibrat, în armonie. Curând o să înceapă și orele de canto și pian, sperăm ca tatăl ei să se implice mai mult în acest sens, când va fi cazul.
Ai reușit să preschimbi o încercare grea într-un start pentru un proiect care va salva femeile lumii de la multă tristețe, de la multă rușine și nedreptate. Reușești să fii mândră de ce ai făcut sau muncești atât de mult, încât nu mai ai timp să te bucuri de victorii?
Oana Voiculeț: Nu aș putea spune că muncesc mult, pentru că îmi place ceea ce fac. Mămica alfa este un proiect de suflet și satisfacțiile sunt pe măsura efortului. Faptul că un sfat sau un cuvânt poate schimba viața unei mămici disperate îmi hrănește sufletul și de aici îmi iau toată energia. Primesc multe mesaje, răspund fiecăruia în parte și îmi dau seama câtă nevoie de surse și resurse avem. O familie din cinci cade pradă unui sistem care nu oferă nimic. Sunt peste 17.500 de copii care anual experimentează educația monoparentală și au nevoie de mămici echilibrate, sănătoase și fericite.
Cum îți proiectezi viața, dragostea, viitorul? Unde te vezi peste cinci, peste zece ani?
Oana Voiculeț: Mi-am propus ca proiectul „mămica alfa” să nască o comunitate de femei puternice, care să lupte pentru drepturile familiilor monoparentale și să contribuie la evoluția societății de mâine. Și pentru că cel mai de preț lucru pe care putem să îl oferim copiilor noștri este accesul la cultură, îmi doresc să călătoresc cât mai des alături de Maria, să explorăm împreună lumea. Mă concentrez pe dezvoltarea mea personală și antreprenorială. Nu exclud să îmi refac viața și să am din nou o familie. Peste zece ani mă văd un om frumos, care să inspire schimbarea în bine a cât mai multor femei și sper să devin un reper pentru Maria, să vadă în mine tot ce caută în exterior și să contribui la șlefuirea ei că viitor adult, femeie și mama.
Care e lucrul cel mai important pe care l-ai învățat, trăind toate experiențele de până acum, și pe care i-l poți preda Mariei ca pe o lecție de luat aminte?
Oana Voiculeț: Cel mai de preț lucru este să ai modele de verticalitate și demnitate în jur, ca să îți poți hrăni sufletul și mintea cu adevăruri. Demnitatea este cel mai important lucru în evoluția ei și baza a tot ce va urma să construiască. O femeie demnă este un om cu încredere în forțele proprii, împlinit și luptător!
