Pe 29 octombrie 2010, Omara Portuondo a implinit 80 de ani. Dar refuza, pe buna dreptate, sa vorbeasca despre orice forma de renuntare. Marea voce feminina din Buena Vista Social Club apartine unei femei pe care o revendica tineretea fara batrinete si muzica fara de moarte.
Rep: Ati fost supranumita “logodnica feeling-ului”, Edith Piaf a Cubei, cum vi s-a mai spus?
Omara Portuondo: Mai demult mi se spunea “Papusa de ciocolata”…
Rep: Cit de usor sau cit de greu a acceptat o femeie ca dumneavoastra sa traiasca intr-o lume condusa de barbati? Inclusiv cea muzicala…
Omara Portuondo: E adevarat ca asa pare intotdeauna. Ca barbatii conduc lumile. Dar exista mereu o femeie care le arata drumul. Chiar daca se poarta ca si cum n-ar asculta-o, atunci cind va actiona, un barbat va tine seama de opiniile femeii din viata lui. Barbatii sint invatati sa se poarte ca si cum ar putea sa ia singuri toate deciziile, dar in realitate nu este asa, ei simt nevoia unui sprijin femeiesc. Invata asta inca de cind sint mici, si au atita nevoie de mamele lor…
Rep: Intr-un interviu mai vechi al dumneavoastra spuneati ca suferiti ca nu aveti parte de atita iubire cita v-ati dori. Femeile au mai multa nevoie de iubire decit barbatii?
Omara Portuondo: Nu cred. Nevoia de iubire e o sensibilitate a oricarei fiinte umane. Doar aparent, fragilitatea femeii lasa senzatia ca ea ar avea mai multa nevoie de dragoste. Dar nu este asa. Avem cu totii nevoie sa iubim si sa fim iubiti. Sigur ca nu e niciodata indeajuns de multa iubire. Vrem cu totii mai multa, mai multa dragoste. Dar dragostea are mii de forme si trebuie sa te bucuri de fiecare dintre ele. Iti iubesti fiul, barbatul… Iubesti natura. Iti iubesti tara.
Rep: Cum de nu ati plecat din Cuba? Sora dumneavoastra, Haydeé, a ales sa ramina in statele Unite. Dumneavoastra v-ati intors. De ce?
Omara Portuondo: Iubesc Cuba. Iubesc La Havana. Cred in ceea ce cint si sint atitea cintece superbe despre tara mea si despre frumusetile ei pe care le-am facut cunoscute in intreaga lume. Cum sa cint cu atita dragoste “soy cubana” si sa aleg sa traiesc in alta tara? Iubesc marea si felul in care se vede marea din tara mea.
Rep: Ce credeti despre comunism?
Omara Portuondo: Cred ca exista un timp pentru toate. Cred ca acel timp trece. Lucruri care astazi ni se par fara rost au rasturnat lumile cindva. Asa s-au nascut toate povestile de lupta ale lumii. Iliada si povestea calului troian… E in toate nevoia de a cuceri, nevoia de a urma niste interese care n-au inteles, n-au sens decit atunci. Comunismul a fost un moment special, a declansat o miscare sociala care, in acel moment, a fost foarte importanta. A dat posibilitatea poporului sa participe la conducere, a dat sansa tineretului sa se poata implica… Acela a fost momentul comunismului, in care se simtea nevoia acestor schimbari.
Rep: Se poate face muzica fara dragoste?
Omara Portuondo: Ar fi foarte greu. Toti oamenii iubesc, isi iubesc parintii, copii, sotii. Cei care cinta iubesc si mai mult, pentru ca exprima astfel dragostea de viata, de arta, de frumusete. Si cind dansezi e nevoie de dragoste. Si cind scrii trebuie sa iubesti, ca sa poti sa transmiti ceea ce vrei sa spui.
Rep: Cit de importanti sint banii in existenta umana?
Omara Portuondo: Cred ca partea economica este insemnata numai la nivelul la care asigura lucrurile esentiale, obiectele necesare traiului de fiecare zi. Hrana, imbracamintea, citeva lucrusoare. Important este sa ai ce-ti trebuie cit sa traiesti. Restul… Cu cit ai mai mult, cu atit cheltui mai mult. Pe vremuri era mai simplu, pentru ca exista trocul. Eu iti dau orez, tu imi dai cafea… Era o relatie in care schimbai lucruri materiale cu alte lucruri materiale. Si parca, astfel, puteai sa le privesti mai detasat.
Rep: Ati spus mai demult ca doriti sa va cumparati Gerovital din România. Sinteti o femeie foarte preocupata de frumusete?
O.P.: Acum mai bine de 20 de ani cind am fost in România eu stiam ca Gerovitalul e un medicament. Care te face sa fii mai puternic si mai rezistent. Abia de curand am aflat ca Gerovitalul e si un produs cosmetic, care te face sa arati mai bine. Eu mi-l doream ca medicament, pentru ca vreau sa fiu puternica. E important sa fii frumoasa, dar nu atit de important pe cit se spune pretutindeni. Exista si femei care nu sint nici macar dragute si care, poate, si-au dorit toata viata sa fi fost mai frumoase, dar care au o inima buna si un suflet minunat care le face sa capete iubirea mai usor decit cele care au un chip atragator.
Rep: In ce fel v-a schimbat aparitia fiului dumneavoastra?
Omara Portuondo: Pot sa-ti dau un raspuns sigur, pot sa-ti spun ceva de care nu ma indoiesc: cel mai important lucru pentru o femeie adulta este sa devina mama. José Martí, poetul nostru national, spune mai frumos decit oricine altcineva: “La mujer es el taller de la humanidad”. Femeia este laboratorul, atelierul umanitatii.
Rep: Vorbiti mai multe limbi straine?
Omara Portuondo: Vorbesc spaniola, in mod esential. Stiu un pic de engleza, un pic, cit am invatat in scoala primara. Si pentru ca am calatorit prin lume, stapinesc citeva elemente de vocabular din alte limbi. Ma pot face inteleasa. Dar asa, complet, nu, voarbesc doar spaniola.
Rep: Proveniti dintr-un tata negru si o mama alba. Ce anume din singele dumneavostra si din felul dumneavoastra de a fi este alb si ce anume e negru?
Omara Portuondo: Singele meu nu este nici alb, nici negru, este cubanez. Parintii mei s-au casatorit sfidind toate obiceiurile epocii. Asta e dragostea! Un barbat negru s-a indragostit de o femeie alba. E dragoste! O femeie alba iubea un barbat negru. Si asta e dragoste! Din povestea lor s-au nascut trei frumuseti de copii, noi, Haideé, Ibán si Omara. Nu aveam bani, mincam prost, eram saraci, dar traiam intr-o lume plina de dragoste.
Rep: Va intristeaza amintirile despre anii saraci ai copilariei?
Omara Portuondo: Nu ma intristeaza nimic legat de ceea ce am trait eu atunci. M-am nascut si am crescut in Cuba, unde oamenii sint optimisti, gindesc pozitiv si asa m-am invatat sa gindesc si eu. Chiar daca sint saraci, fac din asta un lucru de gluma. Iti pui pantofi rupti in picioare si faci din asta un detaliu simpatic al infatisarii tale. Am avut o copilarie frumoasa. Dar ma intristeaza foarte tare, -de cite ori imi amintesc de asta ma amarasc-, amintirile despre stradaniile parintilor mei de a ne asigura toate cele necesare. Cind ei nu reuseau sa ne dea toate lucrurile pe care le-ar fi dorit erau ingrijorati, sufereau si amintirea grijii si durerii lor este singura care ma intristeaza. Imi pare rau ca n-am stiut sa le spunem ca noi, copiii, sintem fericiti, ca ceea ce ne ofera ei este suficient, ca ne bucuram de tot ceea ce avem. Ei doreau sa ne dea mai mult, asa cum isi doresc orice parinti.
Rep: Sinteti, ati fost o mama buna pentru fiul dumneavoastra?
Omara Portuondo: Bineinteles ca mi-am dorit asta foarte tare. Si bineinteles ca nu voi sti asta niciodata. Cind Ariel era mic, plecam adesea departe de el si ma simteam vinovata. Si data trecuta cind am fost in România imi amintesc ca el era mic, acasa, ma astepta… Acum, din fericire, s-a facut mare si lucram impreuna. El vine cu mine pretutindeni, este producatorul meu personal si sint fericita ca putem fi mereu aproape.
Rep: Exista ceva ce v-ati dorit sa faceti si n-ati reusit inca? Vreo dorinta nebuneasca sau costisitoare?
Omara Portuondo: Eu nu gindesc asa. Si nu ma grabesc cu nimic. Sint vie, am de gind sa mai traiesc mult si bine si sa-mi indeplinesc toate dorintele pe care le voi mai avea. Deocamdata gindul imi sta la acest album, “Flor de amor”, pe care-l vreau cunoscut in intreaga lume. Nu-mi pun mai multe dorinte in acelasi timp, ca sa fiu sigura ca mi le voi putea indeplini. Pe rind. Nu ma grabesc. Sint inca tinara. Si chiar daca poate chipul meu nu mai arata atit de tinar ca odinioara, sufletul meu e mereu in floarea virstei.
ASCULTA Omara Portuondo- Killing Me Softly
www.youtube.com/watch
