Reprezentările noastre legate de bani sunt modeste și limitate la sumele pe care le-am avut, vreodată, în conturi sau în planuri concrete. Eu, una, mărturisesc că am constatat că gândesc cu ușurință când vine vorba despre sume sub 10.000 de lei, pentru că mi-a rămas setată în minte limita de 100 de milioane de lei vechi dincolo de care toate sumele păreau, cu adevărat, mari. De fapt, însă, atunci când ne proiectăm viețile, ar trebui să ridicăm privirea puțin mai îndrăzneț, mai către zare, și să cuprindem în viziunea noastră nu doar schimbările inimii, ci și pe cele ale conturilor în care facem depuneri și din care extragem pentru cheltuieli, pentru datorii, pentru bucurii.
În mai toate știrile care se difuzează la televizor în legătură cu dosare sofisticate din care au dispărut bani în feluri mai mult sau mai puțin misterioase, se vehiculează sume pe care cei mai mulți dintre noi nici măcar nu ni le putem reprezenta în vreun fel. Se vorbește de sustrageri de 10 milioane de euro sau de cauțiuni de 3 milioane de lei, de conturi în care s-au găsit miliarde sau de proiecte cau au costat lună de lună peste 500.000, de lei, de dolari sau de euro, nici nu mai contează.
Circulă pe net tot felul de istorisiri care ne reamintesc cât de puternic e gândul și cât de mult contează să ne proiectăm corect ceea ce ne dorim cu adevărat pentru viața noastră. În istoria mai mult sau mai puțin romanțată a carierei lui Jim Carrey, el sau vreun biograf-admirator a așezat un episod în care tânărul actor, pe când era lefter și nu primea rolurile dorite, și-a completat singur un cec fictiv de un milion de dolari și a umblat cu el în buzunar purtându-se ca și cum ar avea acea sumă. Și de acolo totul s-a schimbat.
E important, deci… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
