Ai ochii negri, mincinosi si rai
Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc - ca ochii tai.
Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna:
Ca pentru fuga crengile-si aduna -
Dar radacina-i leaga de pamant
De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc - de maine!
Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
Asa, izvorul ce se arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui -
isi tulbura izvorul apa lui.
Arar in ochi-mi dragostea surade
Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.
Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
Iubirea m-a intampinat cu ura:
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.
Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el
Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga...
Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga
In clipa cea din urma-a judecatii,
isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai - ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei - ca n-au ras niciodata.
Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite -
Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite
Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi?
Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai -
Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai
De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-atat de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat
Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare
Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine:
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o intrebi de-i inflorita pentru tine
Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi - taisul crud al nepasarii
Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare
Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
Dar azi din zori ...
citeste mai departe
Credem in destin?
