fbpx

Paisprezece citate din ediția specială de decembrie 2017-ianuarie 2018 a revistei Marea Dragoste/revistatango.ro

de

Dacă aveți nevoie de încă un imbold ca să mergeți să căutați la centrele de distribuție ediția Marea Dragoste/revistatango.ro aflată acum pe piață, v-am pregătit doar 14 citate minunate ( dar ar fi putut fi 100!) care să vă ofere o idee despre ce veți putea găsi în interiorul revistei, în sumarul bogat îninterviuri splendide și ample, fotografii inedite de mare valoare – inclusiv ale Regelui nostru alături de fiica sa Margareta-, pictoriale, recomandări valoroase, texte scrise cu har și dăruire.

 

Principesa Margareta: I-am cules tatei niște flori de câmp

Îmi aduc aminte că în primii ani ai copilăriei, tata era foarte trist. Într-o zi nu am mai rezistat și am întrebat-o pe mama de ce tata este nefericit. “Pentru că a pierdut o țară” mi-a spus ea. Eram mică și asta mi-a sunat ciudat. Nu prea înțelegeam cum poate cineva să piardă o țară, și, în inocența mea de copil, i-am cules tatei niște flori de câmp, ca să-l înveselesc. Cred însă că undeva această replică a mamei m-a pus pe gânduri. Încet încet, părinții și bunica ne-au făcut să înțelegem că, de fapt, țara noastră nu era locul unde trăiam, ci un altul, unde nu aveam voie să mergem…

 

Adrian Naidin: Muzica este o cerere de iertare

Frumusețea creează o structură nouă în sufletul tău, iar muzica este probabil cea mai directă dintre toate limbile universului, e mai directă chiar și decât culoarea, pentru că ea devine, în mod direct, sentiment. Nichita Stănescu spunea că muzica este un răspuns fără nici o întrebare. Iar eu am încercat să găsesc o definiție măcar pe jumătate la fel de frumoasă ca a lui Nichita – tot din spirit de competiție, dar o competiție de drag de el, de dor de el, și spun că muzica este o cerere de iertare, a copacului tăiat și transformat în instrument muzical…

 

Alex. Ștefănescu –  Tatăl meu

Au trecut anii, iar eu m-am angajat până peste cap în activitatea de critic literar. Ajunsesem să scriu șapte-opt articole de critică literară pe săptămână, despre cărțile nou apărute, și să primesc chiar și o mie de scrisori lunar, de la începători, cu texte pe care trebuia să le evaluez. În această situație, cu generozitatea lui luminoasă, nemaiîntâlnită de mine la altcineva, tatăl meu s-a oferit să mă ajute. Ajutat de munca lui devotată și riguroasă, mi-am constituit un fișier cu informații despre aproximativ 4.000 de scriitori români. Am comandat și o mobilă destinată acestui scop, un pat masiv și foarte înalt, în al cărui soclu erau sertare cu plicuri așezate în ordine alfabetică, după numele scriitorilor. Când mă întindeam în pat, îl amuzam pe tata spunându-i că „dorm pe literatura română”.

 

Daniela Nane: Aveam încă inima frântă…

Eu nu cred că cineva care l-ar fi văzut pe Adrian Cioroianu la 35 de ani nu l-ar fi plăcut, era un bărbat frumos și inteligent. Evident că ne-am plăcut, dar n-a fost să fie atunci, eu aveam încă inima frântă și n-am răspuns cu entuziasm, iar el era prea prins din toate părțile de doamne și domnițe. Ne-am mai întâlnit după câțiva ani, ne-am zâmbit, am glumit și atât. Abia acum am avut timp, și ochi, și inimă să ne deschidem unul către celălalt cu disponibilitate afectivă.

 

Monica Radu: Mă aflu într-un glob de sticlă cu peisaj de iarnă

Uneori mă tem că mă aflu într-un glob de sticlă cu peisaj de iarnă; cad fulgi, aici, la mine, și nu știu dacă dincolo de zidul transparent e același anotimp. În globul meu de sticlă e încă anotimpul iubirii mele… (Dantele interioare- Monica Radu)

 

Manu Pencea – Tată de Crăciun

M-am împiedicat prin viață de istorii despre copii, mame și tați sub același acoperiș, dar, mai ales, despre copii, mame și tați, sub alte acoperișuri. Și am ajuns la o concluzie: tații rămași în caseta mariajului sunt niște anonimi, niște confiscați de opinia publică, grija pentru copii nu merită ”magna cum laudae”, pentru că intră în recuzita firească de părinte. Însă despre tații care au făcut ”săritura hoțului” din căsnicie, cu popas la tribunal, numai de bine. ”Nepotrivirea de caracter” parafată, de care n-a știut într-atâția ani de căsnicie, noroc cu șpagatul impecabil al amantei care i-a luminat instinctele. Și omul devine liber, triplu satisfăcut: fuga de orăcăieli, moștenitori crescuți de alții și acces nelimitat la șpagat până la adânci osteoporoze. Numai acestui tată divorțat lumea îi ridică osanale și-l îmbracă în lauri pentru că își vede copiii la săptămână, lună sau la Crăciun. Că doar nu a fugit definitiv ca boul în lucernă. Astfel, devine un erou social, iar cel zilier, lângă nevastă și copii, un insipid, un plat.

 

Alice Năstase Buciuta – Sărbătorile inimii

Întorc busola iubirii înspre copiii mei și le mulțumesc că au crescut atât de frumos și s-au făcut oameni mari, fericiți, valoroși, care cred mai departe în miracole. Că au, la rându-le, copii scumpi și frumoși, cărora le vorbesc cu drag despre mine. Îndrept gândul meu de recunoștință către bărbatul iubit și-i mulțumesc că am trăit o viață atât de lungă și senină împreună și că ne-am trecut zilele învățând unul de la celălalt și amândoi din marea înțelepciune a lumii. Le mulțumesc prietenilor dragi care nu s-au dezis niciodată de mine, oamenilor din jur care au devenit din ce în ce mai blânzi, pomilor din grădină care au crescut înalți și bogați în flori și în roade, cuvintelor din mine care au dospit în mii de povești de iubire, bătăilor inimii care au învățat să țină ritmul fericirii. Și abia după aceea revin la secunda de față, cu recunoștință pentru tinerețea și pentru frumusețea de acum.

 

Simona Catrina – Zâmbește, mâine va fi mai rău, balerinul va avea draci!

O injecție de veselie fără cap și fără coadă (aș fi zis “fund”, dar nu-i frumos) vine de la revista Avantaje, care propovăduiește într-ale tăbăcăriei profilactice: “Fiecare dintre noi merită o pereche de balerini mai veseli. Poate că așa vom zâmbi mai des când mergem pe stradă”. Dacă nu cumva se referă la balerinii prim-soliști la operă, care n-au vlagă să pară veseli mereu, poate și din cauza unor povești tragice în care dansează din obligații de serviciu, bag de seamă că avem nevoie de ciuboțele hlizite, pentru că e normal și frumos să zâmbim pe stradă. Mă abțin să vă spun ce părere am avut despre ultimul om pe care l-am văzut zâmbind singur în Piața Lahovari. Aceeași revistă ajunge la concluzia că ar trebui să arăți bine “fie că mergi la o petrecere, fie că vrei doar să fii sexi”. Și una, și alta, e exclus, deduc. Același gen de redundanță explicabilă doar patologic stă și în plăsmuirea “să-ți stabilești prioritățile și să stabilești ce ai de făcut”.

 

Radu Rizea – Un pic mai mult decât vin

Cel care crede în Dumnezeu de teama pedepsei sau râvnind la recompense nu este cu adevărat un om bun. Nici cel care crede că își răscumpără absențele, tăcerile, greșelile de peste an cu un cadou frumos împachetat, în roșu și verde. Vin peste noi zilele în care bunătate, dăruire, dragoste, familie și bucurie vor fi cuvinte uzate până nu vor rămâne din ele decât cojile unor sunete lipsite de sens, golite de conținut. În pauzele tot mai lungi și mai dese de la televizor, oameni frumoși, profesionist machiați, ne vor explica insistent că bunătatea se poate demonstra doar cumpărând produsul X, că bucuria meselor în familie trebuie neapărat ajutată de detergentul Y, că suntem cu atât mai oameni, cu atât mai puri și mai plini de suflet cu cât cumpărăm mai mult. Și, încă o dată, trecem pe lângă Lumină, pe lângă Naștere și Sacrificiu, cu privirea aplecată, doar că nu spre pământ, ci spre lista de cumpărături.

 

Raluca Kișescu- Până la lacrimi

Am fost propusă la detașament de către unul dintre colegi, însă învățatoarea nici nu a vrut să ia în calcul candidatura mea pe motiv că sunt prea mică – și de vârstă (fusesem dată la școală de la șase ani) și de înălțime – ca să pot stăpâni o clasă întreagă. Am reauzit argumentul acesta după vreo douăzeci de ani, când o colegă a refuzat autoritatea formală a unei șefe noi pe motiv că nu poate să respecte profesional o persoană mult mai scundă decât ea. Remarca a fost publică și nu se întâmpla într-o uzină. Pe mine m-a supărat până la lacrimi povestea din clasa a doua și m-a făcut să râd tot până la lacrimi povestea de după douăzeci de ani. Între cele două etape, timpul și oamenii dragi din apropiere m-au învățat să absorb altfel limitele umane.

Ilona Năstase – Desființați recreațiile!

Mai întâi a apărut pe rețelele de socializare hashtagul ciudat #desființațirecreațiile, iar când am aflat și am înțeles unde își dorește să ajungă campania pornită de organizația Salvați copiii l-am spus și eu și l-am scris, cu un fel de mândrie secretă, pe wall-ul meu de Facebook, pe Snapchat, pe Instagram. Aveam convingerea că, în momentul în care se va dezvălui partea a doua a campaniei și vom lansa cu toții cel de-al doilea hashtag, #oprițibullyingul, problema e ca și rezolvată și mi se părea că e important faptul că și eu, elevă de liceu, contribui la stoparea acestui fenomen. Numai că, după ce publicul a aflat care este continuarea primului îndemn, aflând că mesajul este Desființați recreațiile sau opriți bullyingul din școli!, parcă am înțeles cu toții mai bine ca oricând că acest fenomen este îngrozitor de greu de oprit.

Ileana Iliescu – I-am spus seara: vezi că te-a căutat o doamnă care va avea un copil cu tine

Ileana Iliescu l-a cunoscut pe medicul stomatolog Ion Creangă și s-a căsătorit cu el. „La un moment dat soțul meu mi-a spus că nu știe dacă s-a căsătorit cu mine sau cu mama, pentru că stătea mai mult cu ea. Eu eram mai mult plecată, începusem să am roluri importante, să plec în turnee, mă vedeam foarte puțin cu soțul meu. Iar într-o zi, a sunat telefonul și a răspuns mama. La capătul celălalt al firului era o doamnă care a zis: Vă rog să mi-l lăsați în pace pe doctorul Creangă, că eu voi avea un copil cu el. I-am spus seara: vezi că te-a căutat o doamnă care va avea un copil cu tine, ne-a spus să te lăsăm liber. Și l-am lăsat”… își amintește Luli râzând, așa cum tot râzând povestește și cât de firesc a venit divorțul. La fel, își îngăduie să glumească și pe seama celui de-al doilea divorț, pentru că s-a recăsătorit mai târziu cu un alt medic, însă nici relația lor n-a durat.

Dara Codescu – La distanță de un gând

Una dintre cele mai frecvente iluzii este aceea că trebuie să ne găsim liniștea. Cândva, undeva! Trec anii și constați că momentul așteptat întârzie enervant de mult. Când, în sfârșit, te oprești din maratonul speranțelor, pricepi că este o utopie să te copleșească o pace veșnică, o lipsa de griji salvatoare. E ca și cum timpul ar putea sta pe loc. Și, dacă așa s-ar întâmpla, ce ai face cu tine, captiv propriei dorințe? Liniștea desăvârșită înseamnă moarte. Viața este o înșiruire de evenimente care nu pot fi toate pe placul tău. Diversitatea lor înseamnă și diversitatea stărilor tale: bune și rele, plăcute și nesuferite, calme și tensionate, fericite și dureroase, banale și ieșite din comun. Totul până în clipă în care îți spui, total dumirit: “Liniște, nu mai am nevoie de tine! Nu vreau să mai vii niciodată! N-am ce să fac cu tine, m-am obișnuit deja cu pragurile! Cu haosul! Cu zgomotul…”.

Cea mai frumoasă poezie: Radu Cârneci – Un vis

moartea venea pe un cal alb frumoasă

de o zvelteţe pură majestuoasă

voaluri de cer îi fluturau sihastre

şi păsări o-nsoțeau cu voci albastre

într-o mireasmă din miresme scoasă

moartea venea pe un cal alb frumoasă. ( …)

 

Cuprinsul ediției:

SCRISOARE

  1. Dreptul la bunătate

de Alice Năstase Buciuta

DOMENIUL COROANEI SEGARCEA

  1. Un pic mai mult decât vin

de Radu Rizea

INTERVIU

  1. Ioan Tugearu: Orice sunet mi-l imaginez preschimbat în mișcări de dans…
  2. Ileana Iliescu: Dansul înseamnă bucurie

DAMEN TANGO

  1. Un REGE. O REGINĂ. O mie de lacrimi și flori

fotografii de Paul Buciuta

TIMP RETRĂIT

  1. Tatăl meu

de Alex. Ștefănescu

INTERVIURI

  1. Adrian Naidin: Muzica este o cerere de iertare, a copacului tăiat și preschimbat în instrument muzical
  2. Monica Radu: Vocația mea este să îmi trăiesc viața pe care o am, așa cum o am
  3. Bradley Birkenfeld: Sistemul este total corupt
  4. dr. Zorela Sgarbură – Medicina trebuie să fie mai mult decât o profesie

BODY & SOUL

  1. Tată de Crăciun

de Manu Pencea

SCRISOARE

  1. Sărbătorile inimii

de Alice Năstase Buciuta

DARA’S DREAMS

  1. La distanță de un gând…

de Dara Codescu

SUPERSTAR

  1. Gal Gadot – Femeia fantastică pe ecran și dincolo de el

de Alexandra Bădoi

RADAR DE NOIEMBRIE

  1. A-nceput de ieri să ragă câte-un star. Acum a stat.

de Dara Codescu

MISSING YOU

  1. Fericiți cei săraci cu plaivazul

de Simona Catrina

INTERVIU

  1. Daniela Nane: “Miss România” a fost o etichetă dificil de înlăturat, de care m-am lovit ani în șir în profesie

pictorial de Paul Buciuta; style: Alexandra Grama; make-up: Mirela Vescan; hair-style: Cristina Grama

DOSAR

  1. Etichete, educație, empatie

de Raluca Kișescu

  1. Din jurnalul unei mame anonime

de Manu Pencea

  1. Desființați recreațiile! Da, desființați-le!

de Ilona Năstase

PHILIPS TV

  1. De sărbători stăm acasă

CINEMA CITY

  1. Cinema City VIP lounge – Loc de relaxare, loc de aniversare

BODY &SOUL

Beauty News

Filme, spectacole, cărți

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.