Paul: Există atât de multe zone comune, nu doar puncte, între noi, încât am definit, mai precis aproape că s-a autodefinit o filosofie comună, o înţelegere a vieţii şi o viziune pe care o împărtăşim. Totuşi, suntem doi oameni, şi asta, evident, ne plasează deseori pe poziţii diferite. Aşa iau naştere discuţiile între noi, care au o eventuală parte contradictorie foarte scurtă, pentru că, pur şi simplu, am învăţat să argumentăm şi asta se face pe bază de diferenţe faţă de filonul central comun. Certuri, în sensul cuvântului, sunt extrem de rare şi se încheie repede, având ca final iertarea. Nu ducem niciodată supărarea de pe o zi pe alta. Da, negociem mult şi des, iar negocierile cu Roxana nu sunt uşoare, vă asigur!
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum v-a venit ideea ca nunta să fie la Corbeanca? Ce alte locuri v-au tentat?
Roxana: Înainte de locaţie am stabilit data. Din nou am luat calendarul, am căutat o duminică înainte de sfârşitul verii (am decretat că de la 1 septembrie ne suflecăm mânecile înspre muncă asiduă..) şi ne-a dat 31 august 2014. 31 e şi data mea de naştere, așa că asta a rămas. Am aflat ulterior că este Ziua Limbii Române, ceea ce ne-a făcut, din nou, să zâmbim cu mulţumiri către Cer. Nici când am ales data cununiei civile nu ştiam că e Sfântul Petru şi Pavel. Am definit apoi câteva cerinţe pentru loc – să fie aer liber, loc mult, poieniţă,lac, pădure… Am făcut o călătorie virtuală prin toată ţară, am analizat mai multe locaţii senzaţionale, dar, ba erau prea mici, ba prea departe, în fine, cineva din Braşov ne-a întrebat de ce nu facem la Corbeanca…Și, din nou precum în desenele animate, ne-am uitat unul la celălalt uşor bovin… Adică am avut mereu sub nas soluţia, Clubul din Paradisul Verde fiind deseori locaţie pentru foto-shooting-uri, iar noi căutam disperaţi pe la Cuca Măcăii… Ca-n viaţă!
Am sunat, am trecut prin emoţii până au verificat disponibilitatea, dar cum totul e bine când se termină cu bine, locaţia, era disponibilă duminică! Stelele s-au aliniat!
Paul: După prima noastră noapte de dragoste s-ar putea face un film de dragoste demn de Oscar. Aş putea s-o povestesc sub o cupolă de “50 de umbre”…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: A ieșit nunta așa cum ați vrut, sunteți mulțumiți de cum a fost?
Roxana: Am vrut o nuntă relaxată, aşa a fost!!! Iar am avut vreme de laborator, nici prea cald nici prea rece, la biserică prietenii au venit cu sufletele deschise şi în port popular – și vreau să le mulțumesc tuturor că au ascultat rugămintea noastră – ceea ce i-a făcut pe preoţi să ne spună că a fost cea mai frumoasă nuntă pe care au văzut-o, naşii ne-au susţinut energetic incredibil (le mulţumim muuuult!!Thea şi Lior Haimovitz şi Loredana şi George Horeanga), maşina cu care am plecat de la biserică am ales să fie utilitara firmei lui Paul, umplută de un prieten de la Eco Horticultura cu plante artizanale, deci de vis, iar petrecerea din Paradisul Verde… de poveste!
Tortul l-am personalizat împreună cu doamna Cristiana Copos, de la compoziţie (o combinaţie inexistentă până acum de bezea, Crema casei, biscuit crocant şi fructe de tot felul) la decor. În primul rând nu am vrut să fie pe etaje şi apoi am vrut să conţină câteva dintre lucrurile pe care le iubim amândoi – muzica, înotul, natura, yin şi yang şi noul nostru motto “O viaţă de miere!”. Picantă aş putea spune. Aşa, mai de rozmarin…
Paul: Ziua de duminică concluzionează această vară extrem de plină, prin cununia religioasă – unirea noastră în faţă lui Dumnezeu. Apoi a urmat întâlnirea cu prietenii noştri, pe care am numit-o nuntă…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Roxana, spune-mi, te rog, cum a fost noaptea nunții?
Roxana: Noaptea nunţii?! Ha, ha!… Iniţial am spus că ne întoarcem acasă, dar ar fi fost păcat! Aşa că am rămas la locul petrecerii, în discotecă, pe canapelele aranjate de soţul meu cel grijuliu. Nu înainte de a petrece mai mult de trei ore doar noi doi, pe ringul de dans de lângă piscină, cu cei doi DJ ce continuau să aleagă melodii de vis. Ştii, ca-n filmele în care el închiriază o locaţie exclusivă doar pentru ea…
Apoi am mai stat la taclale pe Ponton sub clar de stele şi într-un final ne-am retras în cuibul neconvenţional, cum se pare că este întreaga noastră viaţă. Oricum, avem la activ nopţi petrecute în cele mai ciudate locuri şi condiţii, de la podeaua goală a fostului său apartament din Braşov până la o parcare din Germania după o inutilă căutare de hoteluri deschise… Iubirea chiar ţine de foame şi de frig, crede-mă!!!
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Te cunosc îndeaproape de când erai însărcinată cu primul tău copil, Teresa. Apoi am asistat la apariţia Vanessei şi după aceea te-am auzit în repetate rânduri spunând că nu vei mai avea niciodată copii. Ce te-a determinat să spui „Gata, nu voi mai face alţi copii!”- a fost nepermis de greu să fii mama singură?
Roxana: Nu am spus că nu voi mai avea, pentru că voiam şi vreau în continuare să adopt un copil atunci când lucrurile vor fi mai aşezate. De făcut copii… în fine, sarcina şi naşterea Vanessei au fost uşor traumatizante, emoţional vorbind, şi am văzut atunci că apariţia unui copil nu sudează nicidecum un cuplu, din contră. Îl pune sub reflector şi îl hâţână din toate încheieturile. Asta m-a băgat în depresie pre şi post partum, inevitabil m-a dus până aproape de obezitate şi, într-un final, la decizia de a redeveni mama singură. Cu doi copii. Cu mama ca sprijin, ce-i drept, dar asumarea eşecului doare. O prefer însă în faţă compromisului lăbărţat.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce te-a făcut acum să te fi răzgândit?
Roxana: Acum las decizia la etajele superioare. Culmea, copiii existenţi ne-au încercat în toate felurile, aşa încât ne-au folosit enorm pe post de coach. Sau noi lor pe post de sac de box. Când s-au prins că suntem uniţi şi o ţinem langa cu iubirea noastră, s-au liniştit, iar noi am putut respira. La început am vrut, ca orice femeie îndrăgostită, să-mi replic iubitul într-o varianta concentrată producţie proprie, întru dovada vie a iubirii mele înflăcărate şi veşnice. Apoi am găsit alte metode şi proiectul “prunc mic” a rămas în stand by, la capitolul “Facă-se voia Ta!”. Oricum, Cotabiţă a fost total, la petrecerea Tango: “Bine, fată, că în sfârşit te căsătoreşti şi tu înainte să faci un copil, că până acum părea că doar prunci vrei de la ei…”
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Paul, tu cât de mult îţi doreşti un alt copil cu Roxana şi de ce?
Paul: Un preot, într-o discuţie ne ura “de la patru copii în sus” . Trei avem, şi al patrulea (sau mai mulţi…), dacă ni-l trimite Dumnezeu, va fi mai mult decât binevenit, cu bucurie şi iubire. Nu am un ‘de ce’, aşa simţim.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Nu te temi că va fi complicat să ţii legătură cu tatăl fetiţelor tale, nu e complicat să ţii legătura cu fata lui Paul sau cu fosta lui soţie? Cum gestionaţi încurcăturile astea care apar întotdeauna – ştiu din proprie experienţă!
Roxana: Experienţele de genul acesta din păcate în marea lor majoritate în ţara noastră dragă, controlată intens de Ego, sunt cutremurătoare şi de neînţeles pentru cineva din ţările nordice de exemplu, sau din America. Ideea de familie extinsă aici repugnă dintr-un imbecil sentiment de mândrie. Aici se preferă viaţa dublă, să ştii că soţul are amantă sau amante, chiar şi alţi copii, dar să te faci că nu ştii, aşa, vezi, Doamne, aperi valorile familiei. În realitate, da, îi mănânci nenorocitului banii, dar ca bonus te umpli de venin, tu şi eventualii urmaşi, îţi anulezi şi tu viaţa şi îl laşi şi pe soţul fără cojones să fie frânt în două. Pentru ce? Iar apoi, dacă amărâtul pleacă, îl ocărăşti tot restul vieţii, deşi până atunci oricum îl tratai ca pe un gunoi. Şi femeia care, în definitiv, “ţi-a luat gunoiul din casă”, e inevitabil curvă blestemată trei generaţii. Între timp, evident, îţi vezi de viaţă, declari că eşti mai fericită ca oricând… Îţi sună cunoscut?!
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ah, nu știi cât de cunoscut…
Roxana: Sunt atâtea minciuni şi fracturi pe milimetru pătrat pe care însă acum, ca mediator şi practician Călătoria le văd “crystal clear” şi nu mai reacţionez la ele. Nu e problema mea. Doar ţin oglindă. Noi suntem de ambele părţi la perioada de greva totală, gen “măgarul pe sat”, aşa că tot ce putem face este să ne rugăm, să aşteptăm şi să ne ferim din când în când de bombele puturoase, îmbrăţişându-le (ferm!!) cu lumină.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Paul, va exista o luna de miere?
