Oglinda alba de dimineata: ma trezesc cu dureri de spate si cu senzatia aia de lene si “hai trezeste-te” pe care o am in fiecare zi “lucratoare” si care dispare sambata si duminica chiar daca ar trebui sa ma trezesc la 5.00 am. Incepe ritualul cu mersul in baie, cafeaua doar daca am chef. Imbracatul, machiatul, toc – toc pe hol si usa trantita dupa mine la iesire.
Oglinda gri de la birou din timpul zilei : telefoane care suna, calculator in fata si zambete (de convenienta, de transmis prin receptor, de usurare sau de aparare).
Oglinda colorata seara, acasa: telefonul care suna, eu care alerg din baie in camera, trebuie sa fac dus, sa ma demachiez si sa ma machiez la loc, sa ma imbrac, sa raspund la telefon, sa ascult muzica ( neaparat ), sunt un pic obosita, nu trebuie sa uit parfumul, telefonul care suna din nou: “Ies imediat!”, toc – toc pe hol si usa trantita dupa mine la iesire.
Oglinda rosie seara, afara: un pub plin de fum si voci sau un restaurant linistit, mananc repede, imi beau paharul de alcool cu suc de fructe, conversez cu ochii, cu gura si orice alt mijloc la indemana si zambesc larg, reconfortant pentru celalalt, urmeaza saruturile sau o partida de sex in masina sau acasa, la sfarsit ma trantesc epuizata in pat: ce bine-i sa dormi!
Fara oglinzi noaptea, in somn: dar imi place asa; nu as schimba nimic chiar daca uneori sunt atat de obosita la birou ca am momente de black-out, iar alte dati acasa, tarziu, dupa ce se incheie si partea a doua a serii ma simt mai singura ca oricand …ce-ar fi sa sparg oglinzile totusi?
