Muzica lui Peter Gabriel ne-a salvat, de o mie de ori, de la tristețe, de la zădărnicie, de la căutări absurde, de la alegeri caraghioase, de la iubiri neînțelese, de la vieți trăite fără rost. Am adunat și câteva mărturii care să demonstreze că e așa.
Alex. Ștefănescu – Salvându-mă, fără să știe că exist…
În 1999 eram pentru prima dată în viața mea la New York. Se făcuse noapte, iar eu, de la fereastra unei clădiri înalte, unde mă instalasem, contemplam miile de mii de lumini ale celui mai mare oraș din lume. În avionul cu care călătorisem fusesem răsfățat de stewardese după ce Emil Constantinescu, aflat în același avion, își părăsise însoțitorii și venise să stea de vorbă cu mine. Iar acum mă simțeam singur, copleșit de măreția priveliștii. Regretam că nu am cu cine să împart un moment atât de frumos. Atunci am auzit, de la radioul din cameră, vocea lui Peter Gabriel intonând Secret World, live... Am regăsit, în acea voce răgușită și solitară, exact starea mea sufletească de atunci. I-am fost recunoscător cântărețului englez pentru unda de solidaritate umană pe care mi-a transmis-o, salvându-mă de la căderea în cea mai neagră melancolie, fără să știe că exist.
Simona Catrina – Ce e aceea Genesis?
Sunt geloasă pe Peter Gabriel fiindcă prietena mea, Alice, îl iubește mai mult decât pe mine. Dar asta e, știu că el merită mai mult iubirea ei decât o merit eu. Eram în anul trei de liceu când iubitul meu de atunci purta un tricou pe care scria, simplu pentru el și complicat pentru mine, Genesis. Am întrebat ce e aceea ”Genesis”, iar el m-a privit ca și cum aș fi întrebat ce este acela un tirbușon. Bine, comparația e rezonabilă, pe vremea aceea nu știam nici la ce servește vinul bun, nici la ce servește muzica bună. Credeam că scrisorile de dragoste și sărutările chinuitor de frumoase țin loc de orice plăcere. L-am tot hărțuit pe Peter Gabriel, de-a lungul anilor, cu gândul meu iscoditor și pofticios. E un muzician care mă face să mă simt ridicolă atunci când mă consider profesionistă într-un domeniu sau altul. Există și oameni care îți amintesc, superb și dureros în același timp, că nu suntem fabricați la fel. Nu ne-am născut cu aceeași aură. Nu voi lipsi de la concertul lui Peter Gabriel la București, pentru că prin el, datorită lui, am învățat să iubesc tristețile necesare. Iubitul meu din liceu, fanul lui feroce, m-a părăsit imediat după bacalaureat. Și vreau să am ocazia de a retrăi tinerețile nebune, tinerețile-panaceu. Știu că va fi și el acolo, în public, dar n-am să-l caut. Nu. Am să stau lângă logodnicul meu, fiindcă Peter Gabriel m-a învățat că fericirea e o stradă cu sens unic.
Oana Sîrbu – Privirea pe care n-am mai întâlnit-o la niciun alt bărbat
Despre Peter Gabriel am auzit prima oara de la fratele meu, Mădălin, care e mai mare cu zece ani decât mine și mare iubitor de rock! Mi-a pus s-ascult câteva piese cu Genesis. Mai târziu l-am urmărit în câteva concerte pe casete video, și l-am admirat enorm pentru costumele fosforescente pe care le purta pe scena și pentru cât de nonconformist mi se părea! Dar și pentru muzica excepțională și privirea pe care n-am mai întâlnit-o la niciun alt bărbat.
E drept, cel mai mult mi-a placut piesa, de fapt filmarea cu Kate Bush, Don’t give up! Este prima imagine care-mi vine-n minte când ma gândesc la Peter Gabriel, dar și piesa Sledgehammer îmi place foarte mult…
Alice Năstase Buciuta – Muzica lui a venit la mine înaintea fiecărei mari iubiri
Mă leagă de Peter Gabriel fire atât de profunde, de durabile, de vii, încât doar după ce am privit cu onestitate propriile mele suspiciuni mi-am dat seama că totul poate părea celorlalți un semn al unei mari rătăciri. De aceea, n-am să vă povestesc că muzica lui a venit la mine înaintea fiecărei mari iubiri – pentru că veți putea spune că așa vi s-a întâmplat și vouă. Că mi-am așezat cea mai frumoasă noapte de dragoste pe curgerea nebunească și tandră a cântecului său, In Your Eyes – pentru că ar fi fost păcat să nu trăiți și voi asemenea miracol. Că am rezistat în fața tuturor căderilor și decăderilor vieții ascultând Don’t Give Up – cântat de el și de Kate Bush, care l-a iubit enorm, pentru că numai dintr-o mare iubire se pot naște opere care să schimbe lumi și destine. Că a lansat cântecul Book of Love, în același timp în care eu încheiam de scris Cartea Dragostei. Că iubitul meu Paul mi-a dăruit inelul căsniciei noastre îndemnându-mă să cânt „I love it when you give me things, you ought to give me wedding rings…” Ci am să vă spun că Peter mi-a trimis veste că voi avea un copil înainte ca eu să știu asta, lansând albumul Ovo către univers și către inima mea. Iar mâna lui a scris nu doar muzica splendidă a acestei premoniții, ci și povestea lui Ovo, biografia lui cu lux de încrengături și detalii genealogice, în care bunicii lui Ovo se numeau – veți spune că mint sau că sunt cam nebună, dar cartea stă mărturie și mă apără – Ion și Sofia, așa cum s-au numit bunicii mei.
Pingback: Peter Gabriel, zeul muzicii – Marea Dragoste