Pirostria: pentru ele – vis, pentru ei – cosmar

de

S-au dus timpurile când, la întrebarea locuitorilor din Brobdingnag, – acea tara de uriasi care apare în cartea „Calatoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift – „Ce vor femeile?”, raspunsul parea atât de simplu. Sa se marite. Pâna si Freud s-a intrebat asta. Biologii specializati în comportamentul de cuplare sustin ca ceea ce vor sa stie barbatii este raspunsul la alta întrebare: „Ce trebuie sa faca ei sa convinga femeile sa-i lase sa faca sex cu ele?”. Sa se insoare.

Nunta, un balet social, dar nu numai

Multe femei, pe vremuri de tot apuse, îsi aduceau barbatul la altar, doar pentru ca astfel el îsi putea realiza dorinta sexuala. Uneori, obsesiva. Evident, în acele vremuri, dar pana si astazi, în unele locuri sau familii, fetele tineau cu dintii de virginitate, iar mamele lor le bagau in minte, cu multa asiduitate, ca doar virgine le va sta pirostria neclintita pe cap. Zestrea biologica se adauga uneori zestrei materiale. Si, desi nu mai este chiar asa, sesizam si astazi la mirese, în momentul punerii pirostriei, un zâmbet victorios dat întregului univers si, bineînteles, celor din jur. Uneori, un suspin adresat siesi, dar neauzit, pare sa scape de pe buzele ei. „În sfârsit!“. Acelasi „În sfârsit!“ îl gasim astazi în toata publicitatea legata de nunti, în care el se continua cu „A venit ziua! Toti acesti ani în care ai visat cum va fi, si acum devine realitate“.
În formarea identitatii feminine, mireasa este o imagine obligatorie, despre care se spune ca locuieste în mintea fetitei înca de foarte mica. Fetitele sunt fascinate de printese si de mirese. Si, daca ne gândim bine, nu este mireasa un fel de printesa? Nu are ea statutul cel mai prestigios în desfasurarea unei nunti? Nu are ea rolul principal? Nu este ea, ca în „Lacul lebedelor“, solista, balerina-stea? Si, ca la spectacol, nu-si fixeaza toti privirea asupra ei? Nimeni nu casca ochii la biserica sau la primarie sa-l vada pe mire. El este o parte din context, ca balerinul de care balerina are nevoie ca sa arate ce miscari divine poate face. El nu este decât o prelungire a ei, o proteza necesara. Mireasa trebuie sa iasa din masina si sa raspunda nevoii generale de surpriza a celor din jur.
Nunta este un episod memorabil in viata unei femei, când ea este în toata splendoarea ei, cel mai frumos pieptanata, fardata, îmbracata, încaltata, gatita. Pentru acest moment, pentru acest spectacol, exista o regie si multe roluri. Nu o industrie, ci industrii lucreaza pentru acest eveniment. Logistica unei nunti are specializari multiple. Daca nunta nu ar fi un eveniment personal cu atât de mare deschidere catre social, aceasta regie nu ar fi atât de complicata. Astazi, nunta este un  planning care cere bani multi, efort si timp. Si care este, în plus, inerent generator de stres. Tocmai pentru a evita stresul si a fi relaxat, s-au inventat atâtea oferte comerciale. Pentru binele mirilor si al celor implicati. Exista chiar consultanti profesionisti specializati în nunti. Ei sunt marii regizori, care-ti vor binele si banii, exploatând prestigiul psihologic al nuntii ca eveniment personal cu mare impact social. Daca s-ar purta intimitatea si discretia, toti consultantii ar fi someri sau nu s-ar fi inventat. Nunta creeaza joburi nenumarate.
Daca n-ar fi existat aspectul biologic – dorinta adânca si relativ neconstientizata a femeii de a-si asigura viata si a-si pune la adapost progeniturile – nu s-ar fi inventat casatoria ca un contract social, si nici nu ar fi ajuns sa fie un spectacol. Pentru femeile care se descurca, pentru cele care au cariera si bani, nunta este doar spectacol. Este dorinta de a fi balerina-stea.

Adapost pentru o femeie si „cusca“ pentru barbat

Dar barbatii? De ce fug ei de casatorie, de ce amâna ideea pierderii libertatii? De ce petrecerea care marcheaza terminarea burlaciei este ca un parastas, ca moartea unui statut? Pentru ca în locurile în care ei au dreptul la mai multe neveste nu se poarta acest regret. Istoria ne arata ca a te lega de o singura femeie se asociaza cu aparitia amantei si a bordelului. Pentru cei cu harem, bordelul nu exista, este interzis. Si chiar nu are niciun rost, atâta vreme cât poti sa-ti iei o alta nevasta.
Nunta, prin care se legitimeaza o uniune, este cea care aducea adapost pentru femeie si „cusca“ pentru barbat. Pentru ea – siguranta, pentru el – obligatii si pierderea libertatii. Astazi vorbim adesea de responsabilitate si de reticenta barbatilor de a-si pune pirostria pe cap. Si, chiar daca undeva exista planul B – divortul – , barbatii înca nu se lasa dusi usor la insuratoare. Discursul religios este descurajant si amenintator pentru sufletul liber al barbatului, dar atragator si linistitor pentru femeie.
În folclorul feminin exista doua regrete mari. Sigur ca ele nu functioneaza obligatoriu si nici nu sunt resimtite fara influenta culturii la care apartin femeile. Ambele se refera la ipostaze ale unei femei, la experienta de viata pe care o traieste sau nu. Sa nu fii niciodata mireasa si sa nu fii niciodata mama. Primul are biologia în culise, cel de-al doilea este chiar biologie. Daca prima se poate realiza oricând – s-au vazut casatorii foarte târzii, discrete, ce e drept, din perspectiva femeii – cea de-a doua ipostaza cuprinde amenintarea ceasului biologic. La prima exista amantlâcul si concubinajul, la cea de-a doua exista adoptia.

 

Categorii:
Psihologie

Comentarii

  • ERATA:
    …in privinta comportamentului si modului de gandire ale barbatilor, care sunt, in mod evident, diferite de cele ale femeilor….

    MATEI DIMITRIE GIUGARIU noiembrie 15, 2011 3:02 pm Răspunde
  • Cu tot respectul pentru numele pe care-l purtati, nu oferiti absolut nicio explicatie logica, istorica, antropologica, psihologica, chiar si medicala (tinand cont fie si numai de modul diferit in care sunt structurate emisferele dreapta si stanga ale creierului, la barbati, fata de femei) pentru comportamentul, zis irational si de nepatruns al barbatilor.
    Nu faceti decat sa constatati niste realitati, in privinta comportamentului si modului de gandire al barbatilor, care este, in mod evident, diferit de cel al femeilor.
    Nu afirmati, in aceasta ultima privinta, decat lucruri deja foarte bine stiute de toti.
    Acest articol urmareste doar sa constate o stare de fapt sau sa-i explice efectele, analizand cauzele ?
    Sunt tentat sa cred ca prima varianta e cea corecta.

    MATEI DIMITRIE GIUGARIU noiembrie 15, 2011 2:58 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *