Se spune despre ea că nu este descurcăreaţă, că nu are tupeu. Totuşi, are şi ea câte ceva: cei şapte ani de acasă, câteva diplome prin sertare, nişte bun-simţ. Nu își denigrează colegii ca să avanseze, nu țipă la interlocutor când este nedreptățită, ci incearcă să obțină ceea ce dorește printr-o discuție civilizată, nu trece în fața altora care așteaptă, ca şi ea, să fie consultați de un medic, nu știe să iasă în evidenţă, să impingă, să dea buzna, să injure, să jignească. Nu știe să dea din coate. Deloc.
Multe lucruri i se reproşează, dar mai ales că nu ştie să linguşească, că nu ştie să se impună, că nu ştie să manipuleze.
„Cu atitudinea asta mori de foame!”, „Vei fi mereu pe locul doi”, i se spune adesea, dar ea încă mai crede că modestia e o calitate, nu o slăbiciune, că poţi reuşi în viaţă dacă eşti fidel valorilor sau principiilor în care crezi, dacă pui pasiune în ceea ce faci, dacă eşti onest. Crede că orice ai face în viaţă se va întoarce la tine la un moment dat.
Unii oameni spun despre ea că este o femeie mult prea sensibilă pentru vremurile în care trăim, alţii spun că este o idealistă, prea puţini sunt cei care spun că are bun-simţ.
Oare ar fi trebuit să se nască într-o altă epocă sau într-o altă țară? Dar ea vrea să trăiască acum și aici…vrea să trăiască, nu să supraviețuiască.
N-o fi având ea tupeu, e adevărat, dar are intuiție. A intuit că trebuie să se adapteze, că trebuie să accepte că există lucruri care nu pot fi schimbate. De fapt, cândva, a încercat să schimbe câte ceva în jurul ei – mentalități, obiceiuri, metehne autohtone – dar acum s-a calmat. Nu se mai luptă cu morile de vânt.
„Hei, nu te blaza!”
Mda, nu-i mai spune nimeni așa ceva… Nici măcar celelalţi ca ea.
Ea şi ceilalţi asemenea ei sunt din ce în ce mai tăcuţi. Se prefac că nu se recunosc în mulţime, pentru că nu vor să fie arătaţi cu degetul: uite încă unul fără tupeu!
A trecut timpul, iar ea a cam îmbătrânit. Au mai apărut nişte riduri pe ici pe colo, nişte fire albe de păr, nişte indiferenţă. Răbdarea s-a cam terminat şi ea. S-a săturat de obraznicii din viaţa ei, s-a săturat de linguşitori şi de mitomani şi uite că îi dă la o parte.
Şi, totuşi, nu este nici ea o sfântă!…
Ceva, ceva tot a învăţat şi ea de-a lungul timpului. A învăţat să fie egoistă. A învăţat să renunţe la cei care doar se prefac că-i sunt prieteni devotaţi, a învăţat că trebuie să-i înlăture din viaţa ei pe cei care nu sau o judecă pe nedrept, a învăţat să facă abstracţie de răutatea celor din jur şi să se bucure de lucrurile mărunte.
Mai are o şansă, ar spune unii…
