Chiar daca, prin proverbe, nu suntem asigurati doar de partea pozitiva a prieteniei, nimeni nu reuseste sa-i anuleze valoarea. Se spune ca „prietenii la nevoie se cunosc”, dar si „fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma pazesc singur”.Indiferent de experientele noastre in zona prieteniei, trebuie sa recunoastem ca pe prieteni ni-i alegem singuri. Sexul si singele – relatia de singe – ne zapacesc mintile, ne fac sa fim partinitori, datorita unei loialitati aparte.
Nici prietenia nu este lipsita de subiectivitate, dar este mai lipsita de ginduri irationale, fantasme si alte ingrediente. Prietenia este mai libera de subiectivisme. Mai mult decit atit, in prietenie functioneaza norma de reciprocitate – ca expresie a fidelitatii – , pe cind in iubire citi nu iubesc fara sa fie iubiti? Iar in relatiile de rudenie suntem adesea prinsi, fara a putea alege. Prietenia este o alegere, consimtita, dar simptomatica. Judecam oamenii dupa multe criterii, unul fiind si prietenia. Altfel nu ar exista expresia „spune-mi cu cine te aduni, ca sa-ti spun cine esti“.
Prietenia intre femei
Cele care pescuiesc si contabilizeaza cu indirjire orice inegalitate intre femei si barbati ar putea fi fericite sa afle ca unul dintre cele mai cercetate fenomene – stresul – se refera aproape exclusiv la barbati. Adica, 90% dintre cercetarile privind acest fenomen nu au luat in consideratie femeile si, deci, relatia intre sexul feminin si stres sau, cu alte cuvinte, cum raspund femeile intr-o situatie stresanta.
Pare ciudat sa aduc in discutie acest lucru. Ce are, ati putea spune, in fond, stresul cu prietenia intre femei? Si, totusi are. Chiar, foarte mult. Prin cercetari – cele pe barbati, fireste -, s-a stabilit ca in situatii de stres se adopta doua tipuri de comportament, in functie de individ: stai si lupti sau pleci/eviti. Printr-un studiu foarte recent asupra prieteniei intre femei s-a dovedit ca femeile in asemenea situatii dezvolta o strategie alternativa.
Ea este prietenia. Femeile supravietuiesc mai usor pentru ca au prietene, ele functionind in prietenie printr-un schimb emotional cu mari avantaje psihologice si, implicit, fizice. Si, atunci, ne intrebam: de ce, intr-o epoca in care stresul este cotidian, nu ne facem timp pentru prieteni, nu le acordam acestora o parte din bugetul nostru de timp? Acest lucru se refera, mai ales, la femei, prinse intre cariera si familie. Femeile ar cistiga mult daca ar folosi aceasta sursa de vitalitate si de confort psihologic care este prietenia cu semenele lor.
Vizibilitatea lesbianismului si mariajele Boston
Pentru ca prietenia are o atit de mare diversitate de forme – gradul de intensitate emotionala, exprimarea ei, longevitatea relatiei, coabitarea, fiind cei mai importanti indicatori de diferentiere – prieteniile feminine din secolul XIX sunt numite prietenii romantice. Ele includ si acele prietenii in care s-au reunit emotia intensa, tandretea fizica, ducind la coabitare si excludere a casatoriei. Evident, cu un barbat.
Astazi dezbaterile aprinse sunt consecinta felului in care privim, cu mentalitatea si cunostintele prezentului, acest tip de prietenii numite „mariaje Boston“. Prieteniile romantice si mariajele Boston erau acceptate social intr-o epoca in care homosexualitatea era considerata un pacat mortal. La acea vreme, ele nu erau considerate perverse sau homosexuale, pentru ca supozitia generala era caracterul lor nonsexual. Nici problema dorintei sexuale feminine nu era deschisa inca. Mariajele Boston erau esentialmente relatii feministe: femeile alegeau sa convietuiasca nu numai pentru ca intre ele exista o prietenie profunda, ci si pentru ca priveau casatoria ca pe o servitute pe viata. Preferinta pentru convietuirea cu o femeie ar putea fi privita si ca o amenintare a ordinii patriarhale.
Mai intii, trebuie vazute lucrurile nuantat. Unele femei afirma ca identitatea lor, personalitatea lor infloreste doar in prezenta altei sau altor femei cu care ele pot sau nu impartasi experiente sexuale. Mariajele Boston, ale artistelor americane, sunt un exemplu de mare iubire, comuniune intre femei casatorite cu barbati buni, care n-au alimentat sexual relatiile lor cu femeile, dar le-au erotizat in mare masura. Ele nu sunt in nici un caz lesbiene.
Un aspect important ar fi „touching“-ul. Barbatii nu stiu sa mingiie, nu au fineturi ale intimitatii, propun o asimetrie a puterii in cuplu, nu au ochii duiosi, nu tresar emotional, sunt predatori, au violul in singe, victoria virilitatii inseamna penetratie, adica act fizic brutal, iritati de moftul femeiesc numit preludiu – pentru asta trebuie pedepsiti de femei asa cum o face insecta Mantis, care-si devoreaza partenerul inainte ca acesta sa apuce sa-si traiasca multumirea, oferindu-i razbunare in loc de recunostinta. Si sa nu uitam ca aceasta insecta se numeste „Calugarita“. Femeile, in schimb, sunt caline, delicate, calde, relaxate, acomodante, pline de umor si rabdare, tandre, receptive, senzuale intr-un sens absolut, fara a fi centrate pe performanta, unduioase, gata sa raspunda negrabit chemarilor adinci ale iubirii.
Adio, secrete!
Contextul social, normele unei epoci impreuna cu secretele intimitatii dicteaza discretie si prudenta, dar alimenteaza, in acelasi timp, suspiciunea si curiozitatea.
Prezentul ne demonstreaza ca realitatile noastre s-au schimbat. Secretele nu mai sunt atit de mult pazite, discretia de sine s-a cam erodat, publicul are un apetit spontan sau educat de mass media catre indiscretie si „uitatul pe gaura cheii“ si , chiar mai mult, multi au descoperit placerea confesiunii intimitatii, cind in public ei raspund cu atita obedienta intrebarii insistente a unui moderator, mindru de a fi invatat lectia manipularii: „spune-ne ce ai simtit atunci“, „descrie cum s-au intimplat lucrurile“!
In acest fel cuvintul „secret“ si-a pierdut sensul pentru ca definitia secretului nu mai este posibila: cu cit mai putina lume cunoaste ceva, cu atit acel ceva este un secret. In momentul in care acel lucru este impartasit public el isi pierde caracterul de a fi secret. Epoca noastra este o alergatura a desecretizarii. Vrem sa stim tot si vrem sa stie toti.
