Din pacate, cazurile in care copiii nu beneficiaza de protectia si sprijinul parintilor sai s-au inmultit nepermis de mult in anii de dupa Revolutie. Putini sunt cei care stiu ce ar trebui sa faca atunci cand intalnesc un asemenea caz. Si mai putini sunt cei care stiu ca este de datoria lor morala sa actioneze.
Punerea unui minor sub tutela are loc in situatia in care acesta este lipsit de ocrotirea parinteasca, adica ambii parinti sunt morti, declarati morti, necunoscuti, disparuti, decazuti din drepturile parintesti ori pusi sub interdictie, asa cum prevede art. 113 din Codul familiei. In cazul in care un minor se afla intr-una dintre situatiile mentionate anterior, persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii imobilului in care locuieste minorul, serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si biroul notarial, cu prilejul deschiderii unei mosteniri, instantele judecatoresti, parchetul si politia cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate asupra parintilor minorului, organele administratiei de stat, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana au obligatia sa incunostiinteze autoritatea tutelara in termen de 5 zile de la data la care au luat cunostinta de aceasta imprejurare. La desemnarea tutorelui, autoritatea tutelara va tine seama de interesele minorului. Tutore poate fi o ruda a minorului sau o persoana straina. De asemenea, poate indeplini aceasta calitate doar cel care nu este incapabil sa fie tutore, in conditiile art. 117 din Codul familiei, respectiv: minorul sau cel pus sub interdictie; cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore; cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari; cel lipsit de dreptul de a alege si de a fi ales deputat; cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta; cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei. Sarcina de tutore poate fi refuzata in urmatoarele situatii: cel numit are varsta de 60 de ani impliniti; este vorba de o femeie insarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani; persoana respectiva creste si educa doi sau mai multi copii; cel numit tutore exercita o alta tutela sau curatela; nu poate indeplini aceasta sarcina din cauza bolii, a infirmitatii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate. Tutorele numit are obligatia sa creasca minorul, sa se ingrijeasca de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia. Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de paisprezece ani. Dupa numirea tutorelui si in prezenta acestuia, un delegat al autoritatii tutelare va verifica la fata locului toate bunurile minorului, intocmind un inventar, care va fi supus aprobarii autoritatii tutelare. Autoritatea tutelara va stabili, de asemenea, suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Tutela ia sfarsit prin ajungerea minorului la majorat sau prin decesul acestuia intervenit inainte de a deveni major. De asemenea, tutela ia sfarsit in cazurile in care au incetat motivele care au determinat instituirea acesteia.
Publicat in Revista Tango, nr. 32, februarie 2008
