Se spune ca inteligenta este necesara creativitatii, dar nu suficienta. Adica, poti sa fii inteligent si necreativ. La fel se spune ca frumusetea fizica este necesara, dar nu suficienta. Adica, poti fi frumos sau frumoasa, dar nu atractiv. Ceva lipseste, ceva greu de definit, un factor special.
Unora le place sa se spuna ca „frumusetea vine din interior“. Altii spun ca accentul pus pe interior este consolarea uratilor si raspunde discret frustrarilor lor, confruntati cu obsesia frumusetii. Desi simtim ca doar frumusetea fizica nu ajunge pentru a admira pe cineva, mai adevarat pare sa fie ca multi oameni, care nu exceleaza ca frumusete, sunt foarte iubiti, admirati si cautati de semenii lor. Un exemplu mai ciudat este laureatul Nobel in fizica, Richard Feynman care, contrar stereotipurilor privind intelectualii, are „creier, talent si frumusete“, fapt ce intareste aceste streotipuri, dandu-i statutul de exceptie.
Combinatia de mai sus da o realitate fara nume. Si totusi, ea poate fi, cu toate rezervele si recunoasterea limitelor, numita charisma, o energie pozitiva care radiaza dincolo de persoana care o contine. Recent, psihologii se apleaca cu mai mult sarg asupra frumusetii fizice, pornind de la ideea ca ea duce la atractivitate, dar nicidecum singura. Cu inca altceva, asa cum am mai spus, greu de definit. Pentru femei, frumusetea nu poate exista fara a se „sprijini“ pe gratie. Si nu vorbim aici de gratia fizica, ci de o disciplina a emotiilor, a mintii. Acest atribut il ai sau nu-l ai.
Dincolo de moda si de prescriptiile prezentului exista frumuseti care nu dispar din istorie
Frumosii charismatici se simt de la o posta. Ei polarizeaza si produc consens, fara argumente contra. Desi criteriile de frumusete feminina par sa se schimbe, sa se complice – sa nu uitam ca si frumusetea se globalizeaza –, sa imbrace valori ale prezentului, unele femei nu ies din istorie. Ele sunt ceea ce se numesc „frumuseti atemporale“. Si, o atare frumusete, desi absenta de multi ani, a luat locul intai la un sondaj recent. Ea este Audrey Hepburn. Culmea, ea nu este blonda si nici cu pistolul la tampla nu s-ar fi pozat la Playboy.
Nimeni nu se supara, insa, nimeni nu i-ar reprosa ceva. A avut, spun criticii, un corp minunat – nu i s-ar potrivi epitete ca „fierbinte“, „obraznic“ sau cine mai stie cum –, o simetrie perfecta a trasaturilor fetei si un gat lung, amintind de statui si arhitectura. Dintre toate frumusetile prezente, doar Halle Berry se apropie de ea, spun astazi aceiasi critici. La barbati, lucrurile stau la fel. Cary Grant este o „frumusete in afara timpurilor“ sau pentru toate timpurile, iar George Clooney este o replica in prezent a lui.
Cheia charismei este frumusetea care te ia de mana
Regasim ca oamenii frumosi, care traiesc exuberant, gandesc pozitiv, fac ca acestor trasaturi sa li se atribuie substantivul magnetism. Ei sunt magnetici, iar magnetismul asociat cu fizicul – nu neaparat splendid -, dau farmec si exceptionalism unei persoane. Cu alte cuvinte, frumusetea desavarsita nu misca si nu mobilizeaza, nu invaluie pe cel care o contempla, „nu-l ia de mana“ nicaieri, nu-i schimba mult psihismele. Frumusetea desavarsita este o constatare in care distanta intre cel care priveste si cel care se lasa privit ramane si se instituie in bariera.
Un mare PR-ist din media, din Los Angeles, spunea ca orasul sau este capitala frumusetilor. Si, nu se referea pur si simplu la frumuseti, ci la ceea ce numea el „frumuseti extreme“. Intr-un articol, el marturisea ura fata de ele, spunand ca aceste frumuseti extreme, uneori create cu eforturi, bani, rabdare, expertiza si chin si totdeauna mentinute cu spaime si constrangeri, il fac sa-si doreasca cu ardoare o femeie obisnuita, cu care sa schimbe, pur si simplu, „bucuria si tristetea de a trai“. Dar, spre disperarea lui, fiind mereu in preajma lor, nu mai poate privi cu un ochi normal o femeie normala.
Si, culmea, cele normale care intra in cursa frumusetii – care aduc atatia bani altora -, nici macar nu sunt fericite asa cum li se sugereaza in reclame. De la frumusete ajungem la charisma cu aceeasi indoiala, indiferent de specificul cultural. Desi prezentul construieste cu incapatanare sistematica obsesia frumusetii, din grosul celor care muncesc din greu sa-si ferchezuiasca exteriorul, doar putini au harul de a vraji. Ba chiar mai mult, unii uratei si uratele te fac sa ramai cu capul intors, nu doar sa intorci capul.
Charisma este frumusetea care te ia de mana, dar pentru asta trebuie sa existe o mana. Iar aceasta mana este comandata de cap. De unde, unde nu este cultura nu sunt nici senzori.Pentru ca, asa cum spunea Ortega y Gasset, marile frumuseti fizice sunt ca monumentele, sunt obiective turistice, sunt intangibile.
