Unde incepe teatrul si se termina viata noastra, a celor care stam in sala, radem ca nebunii, lacrimam pe furis si aplaudam frenetic? Daca veti merge – si trebuie sa mergeti!- sa vedeti piesa regizoarei Theo Herghelegiu, jucata magistral de Anca Sigartau si Ionut Burlan, nu veti gasi raspunsul la o asemenea intrebare. Dar veti descoperi o sumedenie de alte adevaruri despre voi insiva si iubirile voastre, iar asta, in cea mai placuta lectie de pe pamant, aceea primita cu zambetul pe buze, cu hohotul de ras gata sa se elibereze, cu palmele inrosite de aplauzele bucuriei unei intalniri memorabile.
Anca Sigartau si Ionut Burlan povestesc cu haz nebun si canta cu talent enorm despre dragostea lor ajunsa de la o simpla ocheada aruncata de pe un balcon pe altul la o devastatoare, caraghios de mare si splendida iubire, apoi decazuta intr-o ura viscerala, intr-o plictiseala de moarte, intr-o despartire cu lacrimi, intr-o imposibila, apoi posibila uitare, captivandu-te intr-un asemenea fel, incat nu mai stii daca povestesc despre dragostea lor sau taman despre a ta, intr-o conspiratie menita sa te dea in vileag si sa te scoata pe tine in fata publicului, pe scena, la aplauze. Muzicieni de exceptie le tin isonul cu virtuozitate si rafinament intr-un concert cu poveste de viata. Orchestratia si compozitia muzicala sunt semnate de Calin Grigoriu, care canta la chitara si mandolina, acompaniat de Tiberiu Chiranus la pian, Cezar Cazanoi la saxofon si flaut, Stefan Diaconu (flaut) si Paul Luculescu (percutie).
Fotografii de Paul Buciuta
