Radu Cârneci – Ce ierburi fi-vom…

de

…privindu-te, eu uit că mai exiști,
se iscă-n mine ceea ce tu esti:
un timp în care timpul crește bun
si fericite pajiști îl adun
iar ochii mei de bucurii par tristi:
privindu-te eu uit că mai existi…

(…topiri de trup în arderea de tot,
vag desenate umbre care pot
amețitor învinge gând și dor,
semințe-n viul lung legănator
în sus, în jos, amețitor înot:
topiri de trup în arderea de tot…)

… ce ierburi fi-vom, ce pământ duios,
ce glezne săruta-vom luminos,
ce fiare îmblânzi-vom, ce azur
vom răsturna în chipul nostru pur
când clopote vor bate-armonios
ce ierburi fi-vom, ce pământ duios!…

Tag-uri:
· · ·

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *