Vai, dureros ti-e de frumoasa gura
si delicat s-avanta spre cuvant,
si are-n ea soptirea cu har sfant
si are-n ea tacerilor arsura.
Vai, dureros ti-e de frumoasa gura
si delicat s-avanta spre cuvant,
si are-n ea soptirea cu har sfant
si are-n ea tacerilor arsura.
E frageda ca miezul de pamant
si-amara-adanc, precum adanca ura
si proaspata e-n zori precum e pura
dulceata a frunzisului tacand.
Femeie blanda – sunet dinspre cer – ,
impaca-ma cu zeii de dogoare
si fa-ma tainei tale temnicer,
iar daca vrei sa ma inalti spre soare
cadelniteaza-ti vocea in eter:
lumina pururi, lung-leganatoare…
Publicata in revista Sateanca nr 3, martie 1970
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
