Radu Gyr – Labuntur anni

de

Asa trec in fuga lor, Radule, Radule, anii,/
ca ieri culegeam tot vazduhul pe spade fierbinti/
si iata-ne azi, potoliti intru rani si stradanii,/
unchiesi intelepti, pe obraji cu surasuri cuminti.[…]

Asa trec in fuga lor, Radule, Radule, anii,
ca ieri culegeam tot vazduhul pe spade fierbinti
si iata-ne azi, potoliti intru rani si stradanii,
unchiesi intelepti, pe obraji cu surasuri cuminti.

 

Ca ieri, muscam lacomi din lume ca dintr-o gutuie,
ca ieri, ascundeam curcubeie sub sepci de scolari;
iar azi masuram tot egal si ce e si ce nu e,
caci zborul si praful le-am pus pe acelasi cantar.

 

De mult am inchis si suspinul si lacrima-n lada,
de mult, nu mai frangem genunchii pe cate s-au dus,
iar daca-n ferestre mai vin umbre vechi sa ne vada,
ne afla zambind, impacati in solemnul apus.

 

Azi nu ne mandrim cu victorii candva adunate,
ci doar cu durerea in care am fiert si-am sezut.
Si daca azi, inima noastra se-mpaca-ntru toate,
e numai ca stim, ca vietii i-am dat tot ce a vrut.

 

Nimic n-am oprit pentru noi din prea dulcea risipa:
ne-am dat, cum din prag  dam colindelor mere si nuci.
Plutind stravezii si albastri ca fumul de pipa
ne inaltam potoliti, peste noi cei de atunci.

 

Iar azi, de-ntelegem ce ieri n-am putut intelege,
iertand tot ce ieri n-a stiut sa ne ierte pe noi,
adanc multumim si cununii de roze pribege
si cheagului negru de sange, ramas printre foi.

 

Ah, cat e de bine sa uiti si rani vechi si stradanii,
unchiesi intelepti, altadata atat de fierbinti,
asa trec in fuga lor, Radule, Radule, anii
si-i bine sa strangem pe buze surasuri cuminti.

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *