Am primit urmatoarea intrebare: „e adevarat ca atunci cand o femeie doreste sa isi dea seama daca un barbat este atras de ea, se poate folosi de limbajul non-verbal? Respectiv, atunci cand vorbeste cu el, femeia poate face un pas in fata, urmat de un pas in spate. Daca barbatul o urmeaza (si face el un pas in fata), inseamna ca o place, daca nu, inseamna ca nu este interesat”.
Prima reactie a mea a fost sa explic cum aceste afirmatii sunt exagerari si cum nicio carte despre gesturi nu poate prezice extraordinara complexitate a comportamentului uman. Cum oamenii scriu carti despre limbajul non-verbal folosindu-se de marea noastra nevoie de a ii „citi” pe ceilalti, numai pentru a vinde povesti celor care au nevoie de ele.
Dar de curand mi-am dat seama ca am gresit. Nu referitor la acest comportament, bineinteles ca acest tip specific de limbaj non-verbal nu poate prezice cu certitudine existenta sau lipsa dorintei pentru o anumita persoana.
Dar daca privim acest dans al pasilor ca o metafora, putem identifica o realitate a dinamicii relationale premergatoare unei relatii de cuplu:
Sa inlocuim acel prim pas in fata al femeii cu orice alt comportament de selectie a unui partener: de la vechea batista scapata la mesajul de disponibilitate transmis printr-un zambet sau printr-o privire intensa.
Aparent, barbatul alege, dar exista studii care sustin ca de cele mai multe ori nu este asa. Se pare ca pentru un barbat, semnele de disponibilitate reprezinta un criteriu important pentru alegere, uneori chiar mai important decat aspectul fizic sau comportamentul observat.
Asa ca este aparent adevarat ca barbatul face primul pas, dar in realitate o alege pe cea care, explicit sau foarte subtil, isi arata disponibilitatea fata de el.
Aceste semnale insa nu trebuie intelese gresit, disponibilitatea nu este neconditionata. Si orice persoana are nevoie sa nu fie pusa intr-o situatie de vulnerabilitate, in care sa isi arate disponibilitatea unui individ ocupat, neinteresat, neatent sau nepriceput.
Uneori, insa, semnalul nu este trimis, tocmai din cauza credintei ca „barbatul ar trebui sa faca primul pas”. O solutie cred ca poate fi abandonarea acestei credinte care nu ajuta la nimic si gasirea unui echilibru intre nevoia de siguranta si nevoia de a gasi un partener, intrucat pentru a fi vazuti, e nevoie sa ne aratam.
