Cand am deschis ochii pe lume ma privea o femeie tanara, frumoasa si surazatoare. Mama. Ea a fost multa vreme centrul universului meu. M-a inconjurat cu atata iubire neconditionata, incat raspunsul meu nu putea fi decat o la fel de mare si neconditionata iubire. Am pierdut-o acum 25 de ani si inca imi e atit de dor de ea…
Fiindca mama era o femeie desteapta, nu a pregetat sa ma-nvete respectul pentru doamne.
Si da, le-am respectat pe toate femeile din viata mea, chiar daca de iubit n-am iubit decit cateva.
Le-am iubit pentru frumusetea, misterul, independenta lor, le-am iubit pentru ca ma iubeau…
Ii admir pe cei care vorbesc atit de frumos despre sotiile lor, despre dragostea care-i uneste. Am iubit si eu, cum spuneam, dar astazi, la varsta mea, as minti daca as spune la fel. Nu mi-am cautat jumatatea, dragostea vietii, sufletul pereche. Eram prea ocupat. Munceam prea mult. Si apoi, aveam o amanta constanta… PROFESIA.
Nu am cautat sa ma realizez printr-o dragoste mare.
Cu ani in urma, Catrinel Oproiu spunea despre mine ca sunt un misogin. Nu stiu daca-i adevarat, dar sceptic sunt.
Cati barbati pot afirma c-au intalnit dragostea vietii lor? Unii vorbesc la prezent. Ii inteleg si cred ca-i mult mai corect. Indragosteala e una, iubirea, cu totul altceva. Iubirea nu-i distractie si nici voluptate, ci un angajament statornic si o devotiune vesnica. Poemele anglo-saxone, germanice, celte sau franceze au ridicat in slavi dragostea tanara si aparent trainica. Toti cei sensibili au fost atinsi de aceste sentimente crezind cu putere in realitatea lor. Cate au mai ramas dupa ani? Si nu drept povesti, ci iubire? In viata unui barbat povestile, focurile de artificii, pasiunile sunt intotdeauna mai numerose decat iubirile. Din pacate…
De ce iubim femeile? Pentru ca n-avem incotro! Nu putem trai fara ele, mai exact fara ultima dintre ele. Apoi lucrurile se transforma, se uita, devin amintiri si pierim…
Copil fiind, nu-mi placeau Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, ci Tinerete fara batranete si viata fara de moarte… De ce oare? Sa insemne asta ca, pe undeva, Catrinel Oproiu avea dreptate?
Raspunsul exact il aflati privind filmele mele.
