Tiberiu Lovin: Viata nu-i perfecta. Si nici dragostea

de

Tiberiu Lovin de la Reporter Virtual a lasat pret de cateva clipe armele jos si a acceptat sa vorbeasca in premiera despre iubire, despre femeile din viata lui si despre „martisoarele de cuvinte” pe care le-a daruit candva…

Eveline Pauna: In cazul acestei profesii, cea de jurnalist… „te faci” sau „esti”, pur si simplu? „Simtul stirii” se capata sau este dintotdeauna in personalitatea celor alesi?
TIBERIU LOVIN: Cred ca simtul stirii… il ai. Nu oricine poate vedea stirea de dincolo de aparente. Sa fii un jurnalist mediocru… e simplu. Pentru a fi bun, chiar trebuie sa ai meseria in sange. Dar nu este de ajuns. Tot timpul trebuie sa muncesti si sa te perfectionezi. Lucrez de 21 de ani in presa si cred ca mai am de invatat.
Marea Dragoste – Tango: Care a fost parcursul tau profesional pana la Reporter virtual?
TIBERIU LOVIN: Am inceput la un ziar local, acum 21 de ani, apoi din ’94 am lucrat pentru presa nationala, incepand cu Romania Libera, Adevarul, Cotidianul, Evenimentul zilei si apoi iar Romania Libera.
Marea Dragoste – Tango: Ai fondat Reporter virtual in 2007, ca blog. Te-ai gandit ca va ajunge un site care sa dea exclusivitatile din media? Ti-ai dorit acest lucru?
TIBERIU LOVIN: Nu visam sa fie site, ci sa ramana un blog de media care sa dea exclusivitati. Un sut in fund m-a trezit la timp si l-am transformat in site. Ca blog de nisa nu as fi putut face o afacere. Sigur, atunci cand am pornit Reporter Virtual nu m-am gandit niciodata ca voi trai de pe urma lui, ci era o arma cu care pedepseam derapajele din media si cu care scoteam la suprafata stiri pe care nu dorea nimeni din industria mass-media sa le scrie. Ba de frica, ba din interese. Eu n-am nici frica, nici interese. Asa ca mi-am permis sa dau in toata lumea. Sigur, a fost si ghilotina care m-a indepartat de presa scrisa, pentru ca ar fi fost culmea sa revin la presa scrisa sub bagheta unui sef incompetent sau corupt.
Marea Dragoste – Tango: Cum functioneaza astazi site-ul? Cum arata redactia Reporter Virtual?
TIBERIU LOVIN: Reporter Virtual este intr-o permanenta schimbare in bine, iar traficul arata ca inca nu ne-am atins limita. Pornind de la cateva sute de unici pe zi si ajungand pana la peste 27.000 de vizitatori unici ca varf, la o medie de 8.000 de persoane care ne citesc zilnic, cred ca dezvoltarea a mers destul de bine. Redactia a aratat in multe forme, avand sediul ba la Casa Presei, ba in Piata Charles de Gaulle sau pe Calea Victoriei. Acum ne-am mutat in complexul West Gate din Militari, intr-un complex de birouri elegante din sticla. Sigur, pentru mine cafeneaua sau patul raman cele mai frumoase redactii. In munca pentru online e nevoie sa fii in miscare. Poti scrie de oriunde. Mersul la birou iti ia din timpul de lucru si te impiedica sa fii relaxat. Si cand esti relaxat ai toate sansele sa scrii mai bine.
Marea Dragoste – Tango: Presa scrisa se lupta cu ultimele puteri, on-line-ul este gratuit pentru cititori, televiziunile fac compromisuri de mult timp deja… radioul e ascultat pe fuga, in masina. In aceste conditii, cum rezista, din punct de vedere financiar, Reporter Virtual? Cine va finanteaza?
TIBERIU LOVIN: Reporter Virtual se descurca. Mai bine ma intrebai cum de n-a murit in sapte ani. Pe scurt, in primii doi ani n-am castigat niciun leu de pe urma lui. In primul rand pentru ca era un hobby si nu il vedeam ca pe o afacere. Apoi n-as fi putut face contracte de publicitate pentru ca eram angajat ca reporter de investigatii la Romania Libera. N-as fi vrut sa ajung sa aleg intre un contract de publicitate si o ancheta. Asa ca am refuzat toate ofertele. Din 2009, insa, am devenit freelancer si am acceptat toate ofertele. Aproape toate. Si a mers suprinzator de bine pana in 2012, cand clientii s-au dovedit neseriosi, iar intarzierile la plata au ajuns la sase luni. A trebuit sa vand pachetul majoritar, iar asociatii mei au preluat parte cu cheltuielile. Momentan se vine cu bani de acasa, asa cum am facut si eu la inceput, dar suntem in plina dezvoltare si lansare de noi site-uri. Si de aceea cheltuielile sunt mult mai mari. Apoi, nu acceptam chiar toate ofertele. Unii publicitari cred ca au de-a face cu tabloide si au pretentii nejustificate. Eu n-am negociat la click-uri, ci la importanta site-ului, care are un rank foarte bun si influenta la fel.
Marea Dragoste – Tango: Sursele nu se divulga. Insa pare ca, in cazul vostru, sursele sunt mai mult „spioni” din interiorul trusturilor media. De ce va livreaza oamenii subiectele cu atata incredere?
TIBERIU LOVIN: Pot raspunde personal la intrebarea asta, nu si-n numele colegilor mei. In sase ani, timp in care am fost singur, le-am castigat increderea oamenilor. E probabil un talent al meu. Orice om cu care ma intalnesc imi spune secretele sale. Si eu nu dezamagesc. Am fost chemat la DIICOT pentru a da cu subsemnatul despre o sursa. Am refuzat si-am fost amenintat cu arestarea. Nici asa n-au obtinut nimic de la mine. Eu imi respect profesia. Prefer sa ajung dupa gratii decat sa-mi dezamagesc sursele si cititorii.
Marea Dragoste – Tango: Care consideri ca a fost cel mai bun material de presa semnat de tine, pana acum?
TIBERIU LOVIN: Nu as putea selecta un articol din 21 de ani de presa. Sunt prea multe la care tin. N-am cum sa aleg. In general, insa, mi-au ramas in minte cele care au avut impact. Am daramat sefi de institutii, am scos oameni nevinovati de la puscarie, i-am bagat pe altii, am scos de la nebuni oameni internati abuziv, am salvat vieti prin campanii. Pe scurt, am construit si-am demolat totodata ce merita.
Marea Dragoste – Tango: Cum este viata ta dincolo de pasiunea pentru presa – ca sport extrem?
TIBERIU LOVIN: Intr-o permanenta competitie. Deseori pierd lupta cu timpul. Stiu ca nu-mi poate ajunge pentru tot ceea ce vreau sa realizez. Stiu ca voi muri avand regrete, dar mai stiu c-am incercat. Si nu regret nicio incercare. Indiferent de rezultat. Iubesc sahul si imi aduce bucurie orice partida de biliard. Imi plac teatrul, opera si comediile. Anticariatul e biserica mea, iar natura e aerul care ma ajuta sa-mi limpezesc gandurile. Cu toate acestea „imi pierd timpul”. Din pacate, nu mai simt aceeasi satisfactie citind carti. Nu mai am rabdare. Nici nu am descoperit scriitori care sa ma fascineze, iar ce a fost important am citit in prima parte a vietii. Ma refer la autorii rusi si francezi. De romani nu zic, ca se intelege ca nu puteam sari peste ei.
Marea Dragoste – Tango: Iubesti? Cum este Ea, cea care iti sta la brat? Sau Ele, cele care au fost sau vor fi de-aici inainte?
TIBERIU LOVIN: Am trait cateva experiente interesante. Din una s-a nascut o fetita. Pe ea o iubesc atat de mult, incat i-as da inima mea daca ar avea nevoie. In rest, toate femeile din viata mea au fost frumoase. Cateva superbe. Am ramas un barbat superficial: imi plac femeile destepte si frumoase. N-as putea accepta ca partenerei sa-i lipseasca una dintre calitati. Sunt esentiale. Sigur, eu cer atat de mult de la o femeie, incat e imposibil sa fiu multumit vreodata. Si femeia are limite. Ca si mine, de altfel. Doar ca dupa divort am devenit extrem de egoist. Consider ca e timpul ca eu sa cer si sa refuz daca nu primesc ceea ce vreau. Sigur, vreau chestii absolut normale. Pentru mine. Se pare insa ca-mi sade mai bine burlac. Am mai mult timp pentru dezvoltarea mea profesionala si personala.
Marea Dragoste – Tango: Ce inseamna Femeia pentru Tiberiu Lovin?
TIBERIU LOVIN: Inima. Fara ea n-am putea trai. Nu ne-am naste, n-am visa si nici n-ar avea rost sa traim, daca prin absurd ar putea exista o lume in care sa existe doar barbati. N-ar exista miza. N-ar fi trofeul visat. Si nu ma gandesc la femeie ca la un pariu, ci ca la acel ceva care te face intreg.
Marea Dragoste – Tango: Care a fost cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care ai facut-o cuiva?
TIBERIU LOVIN: A fost demult. Nu-mi amintesc, sincer. Au fost multe si sub diverse forme. Au fost doar cateva femei pe care le-am iubit, dar le-am facut destule declaratii sa aiba rezerve si la batranete. Poate insa ca in top se afla un bilet de adio, extrem de scurt. Nu-mi amintesc mesajul. A fost dragoste la prima vedere. Reciproca. Prima si ultima oara cand mi s-a intamplat. La un moment dat, femeia iubita era tracasata de un fost iubit virtual. Si s-a intrebat ce-ar fi fost daca… Era intr-o seara. N-am spus nimic, dar dimineata i-am lasat biletul si-am disparut din viata ei. Am considerat ca intrebarea ei nu avea sens atat timp cat sustinea ca ma iubeste nebuneste. Si-am lasat-o sa vada ce-ar fi fost daca ar fi acceptat propunerea iubitului virtual. Evident ca mai bine nu se intreba, pentru ca nu i-a fost bine (am aflat de la prieteni comuni). Doar ca eu n-am vrut sa stau in calea fericirii ei. Dragostea trebuie sa fie neconditionata si in dragoste trebuie sa fii liber. Sa te elibereze, nu sa te incatuseze. Asa ca m-am comportat cum as fi vrut sa faca si ea daca as fi avut astfel de ganduri. Restul e istorie. Cred ca in dragoste e de preferat sa traim clipa si sa renuntam in a ne face iluzii. Riscam sa fim dezamagiti. Planurile suna a materie realista, iar eu sunt umanist la baza.
Marea Dragoste – Tango: Cand ai iubit cel mai mult Femeia?
TIBERIU LOVIN: La inceput. Asa se intampla mereu. Cred ca-n timp dispare dragostea pentru ca partenerii se sufoca. Apoi nu mai au mistere de dezvaluit. Mereu trebuie sa existe inca o surpriza. Sa fii surprins. Si ar fi ideal sa fii innebunit de aceleasi lucruri, gesturi, ganduri si senzatii pe care ti le ofera persoana iubita. Doar ca e greu sa ajungi acolo. Atunci ar fi perfect, iar viata nu-i perfecta. Nici dragostea. Dragostea poate fi, insa implinita daca iubesti si imperfectiunile celui de langa inima ta.
Marea Dragoste – Tango: Care este „martisorul de cuvinte” pe care il oferi tu femeilor?
TIBERIU LOVIN: Grea misiune. Poezia e cuvantul cheie. Cam toate operele au la baza femeia, indiferent daca este vorba de arta sau literatura… Poezia „Catedrala” e martisorul meu pentru toate femeile.
Tu esti proiectul unei catedrale
Pe care a visat-o Dumnezeu,
Ingaduindu-mi s-o-ntrevad si eu
In armonia goliciunii tale.
Si la porunca Lui (spre a pastra
Materia in forma ei divina)
Vin lebede sa moara-n carnea ta,
Albinele-ti zidesc in trup lumina.
Un suflu tainic si un ritm prea pur
Da forme dulci si linii muzicale
Acestei ctitorii medievale
Zidita din lut atic si azur,
In care Domnul, spre-a-i spori misterul,
Aduna-n taina tot ce pierde Cerul.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *