Inaugurarea superbului hotel de 5 stele MARSHAL GARDEN, situat in Calea Dorobantilor 50, putin mai sus de ASE, s-a facut prin 10 zile de petrecere si bucurie. Una dintre acestea a adunat in elegantul restaurant al hotelului cei mai mari actori ai tarii, oameni care, de-a lungul timpului, au avut parte de sprijinul celui care a fost secretar de stat in Ministerul Culturii, facand, din iubire si, cel mai adesea, din banii proprii, enorm de mult bine artei.
A fost o intalnire miraculoasa, vibrand de emotie, in care marii actori l-au numit pe maresal Mecena, iar acesta s-a fastacit, cu emotie si modestie, cum face de fiecare data, fiindca tot ceea ce faptuieste face din iubire, nu pentru a primi multumiri.
Ion Antonescu: Este criza pentru ca nu avem si n-am avut conducatori buni
Marea Dragoste / Tango: Domnule Antonescu, cum reusiti sa adunati langa dumneavoastra cei mai mari, cei mai buni artisti? Cand am intrat la inaugurare in sala aceea plina de somitati ale teatrului am zis: Cred ca nimeni altcineva in tara asta n-ar reusi sa adune langa el atatia oameni de valoare…
Ion Antonescu: Asta cam asa este. De ce? Pentru ca nici presedintele nu i-ar putea strange, sau, cand se duc, acolo se duc din obligatie. La mine vin artistii pentru ca eu ii iubesc, e o diferenta mare. Si mai am un lucru pe care l-am citit mai demult, o maxima: „Niciodata sa nu-ti doresti ceva ce nu poti sa obtii“. Ca sa nu suferi. De exemplu, pe timpul lui Ceausescu, nu mi-am dorit niciodata masina pentru ca stiam ca eu nu pot sa mananc numai iaurt, sa strang bani ca sa-mi cumpar masina. Si atunci nu sufeream. Acelasi lucru e si cu lumea culturala… Sunt foarte multi care zic: „nu toate lumea te iubeste“, dar nu ma intereseaza, eu nu cer nimic, eu tot ceea ce fac fac pentru placerea mea. Deci o fac din tot sufletul si o fac pentru ca eu iubesc si nu cer reciprocitate. Iar daca nu m-astept la ceva, nu sufar.
Marea Dragoste / Tango: Spuneati ca nu v-ati dorit sa aveti masina, deci ati fost sarac?
Ion Antonescu: Nu sarac, dar mie mi-a placut sa traiesc viata. Nu sa mananc iaurt ca sa strang bani… Eu am lucrat in turism. Am venit in Bucuresti in ’70, am intrat la facultate, la Cibernetica, la ASE. Si din anul I de facultate am fost ghid, iar din anul II, seful Comisiei de turism din ASE, inca patru ani… Eram director de tabere, deci aveam viata frumoasa. In turism, dupa parerea mea, viata este superba. Nici nu mi-as dori alta meserie, pentru ca nu cred ca exista alta mai frumoasa, e mai frumoasa chiar decat meseria de actor, cel care lucreaza si-si face treaba profesionist are acces in locuri unde nici macar actorii nu au. Deci, n-am fost sarac pe timpul lui Ceausescu, dar atunci foarte putini erau bogati.
Marea Dragoste / Tango: De fapt, cum ati pornit pe drumul acesta? Aveti in familie pe cineva tot in zona turismului?
Ion Antonescu: Mama a murit cand aveam zece ani. Iar tata a fost perceptor si cantaret de biserica.
Marea Dragoste / Tango: Deci, fara nici un fel de legatura cu domeniul acesta. Pur si simplu, v-ati orientat singur…
Ion Antonescu: Nu. Pot sa spun ca un evreu mi-a schimbat viata. Cand am venit eu prima data in Bucuresti, in ’70…
Marea Dragoste / Tango: De unde ati venit?
Ion Antonescu: Din Tara Lovistei. Intre Varful Cozia si Varful Negoiu e comuna mea, Perisani. Deci sunt muntean, muntean. Chiar daca apartin de Valcea, sunt pe partea stanga a Oltului, deci sunt muntean. Si venind in anul I de facultate la ASE, am mers in prima mea excursie la Cabana Garbova si s-a nimerit sa merg chiar cu seful Comisiei de Turism pe ASE, care era evreu. Atat de mult m-a placut, incat mi-a zis: „Nu vrei sa te faci ghid?“, chiar daca eu eram la Cibernetica. Si m-am facut ghid. El in anul urmator termina si m-a lasat pe mine in locul lui, si am devenit astfel seful Comisiei de Turism pe ASE, timp de patru ani. Si mi-a intrat in sange Turismul. De-aceea am lasat Cibernetica, n-am profesat deloc, de cand am terminat facultatea, numai turism am facut. Cred ca sunt omul cu cea mai mare experienta in domeniul acesta. Si mi-a placut enorm, l-am facut si-l fac cu pasiune. Eu asa le spun tuturor care vor sa se angajeze, eu am nevoie de un salariat care sa intruneasca doua calitati: sa gandeasca si sa aiba dorinta de munca, sa puna pasiune in ceea ce face. Daca cele doua se combina e perfect. Nu ma intereseaza ca ai trei facultati, ca stii cinci limbi straine, daca nu produci, n-am facut nimic.
Marea Dragoste / Tango: Si acum, de ce ati deschis cel de-al doilea hotel Marshal si cum ati ajuns sa faceti deschiderile acestea atat de fastuoase?
Ion Antonescu: Simplu. Pentru ca lucrand in Turism, pe timpul lui Ceausescu mi-am dorit enorm sa am hotelul si restaurantul meu. Eu n-am crezut ca va disparea comunismul. Eram convins ca va disparea Ceausescu, dar comunismul, nu. Si mi-aduc aminte ca eu aveam salariul de 2.800 de lei, iar o nepoata a lui Eugen Barbu avea 5.200 lei. Si eu aveam munca a patru oameni, cu un singur salariu. Dar mi-a prins bine, am scos si eu o maxima: „Bucura-te cand vecinul nu munceste ca sa-i iei locul“. Pentru ca, intotdeauna, cu cat te dezvolti mai mult, cu atat castigi in viata. Cand vezi numai de bucatica ta, atunci pierzi. Deci asa ma supara cei tineri cand spun ca „nu e treaba mea”… Nu, invata, sa stii sa muncesti!…
Marea Dragoste / Tango: In Occident se merge pe ideea asta: e bine sa stii doar o bucatica.
Ion Antonescu: Nu e adevarat, peste tot sunt la fel de superficiali, mai ales tinerii. Eu trebuie sa recunosc ca firma merge pentru ca am foarte multi salariati de cand am deschis firma, de acum 19 ani. Ca daca nu i-as avea pe cei batrani… Am o satisfactie extraordinara cand vad ca cei, nu neaparat in varsta, cat vechi in firma, ii pun la punct pe cei tineri: „Aici e casa noastra, e a doua familie, cum iti permiti sa-ti bati joc de munca noastra?“ Sunt foarte putini tineri care corespund. Dar trebuie sa recunosc ca am avut si oameni tineri foarte buni. Am avut, pana in 2000. Eu am predat si la ASE, am predat si la Romano-Americana. La ASE am predat numai un an, pentru ca m-au dat afara profesorii. La mine veneau 70% dintre studenti, pentru ca eu vorbesc liber si vorbesc concret. Ma duceam cu documentele din firma si le aratam studentilor ce trebuie facut. Si s-a dus vestea… Iar profesorii n-au mai suportat, erau gelosi, si m-au dat afara. Am angajat atunci cateva fete. Pe care credeti ca le-am luat? Pe cele care ma innebuneau cu intrebarile atat la curs, cat si in pauza. Si mi-am zis: daca intreaba, sigur ca le intereseaza. Toate cinci, pe urma, au plecat in America. Numai una s-a intors, restul au ramas acolo si spuneau ca daca n-ar fi fost dictatura Marshal nu rezistau in America. Cea care s-a intors a fost directoare la Golden Tulip si acum e directoare in Dubai. Mi-a zis acum, de curand: „Mi-aduc aminte ca imi spuneati, cand ne predati noua, la ASE: Eu cred, dar verific… Cata dreptate aveti”… Asta e maxima mea: „Eu cred, dar verific”. Ma verific si pe mine. Preintampini astfel foarte multe greseli.
Marea Dragoste / Tango: Cum v-ati apropiat de lumea artistica? Cum ati facut primul pas in directia asta, si de ce, pana la urma?
Ion Antonescu: De ce? Pentru ca se spune ca „fii foarte atent ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample“. Eu mi-am dorit cateva lucruri… Fiind fiu de cantaret de biserica, avand casa parinteasca langa biserica, de cate ori intram in biserica vedeam portretul strabunicului meu, ctitor, si-mi ziceam: „O sa am si eu vreodata biserica mea?“ Si acum am trei biserici. Am facut doua biserici din temelii, iar una am renovat-o. Sunt pictate in fresca, iar la una a venit Preafericitul Teoctist si a sfintit-o, si au fost 120 de mari actori la sfintire, apoi la mine in casa. Si al doilea vis al meu fost cand vedeam filmele cu Marin Moraru si Draga-Olteanu Matei imi doream sa fiu in preajma lor, sa-i aud, sa-i ating. Si am ajuns sa fac si asta…
Marea Dragoste / Tango: Dar la minister cum ati ajuns?
Ion Antonescu: Acum tocmai m-am intors din cea de-a 85-a excursie in Israel. Dar in ianuarie 2000 am facut o excursie cu Razvan Theodorescu, Dinu Sararu, cu Topescu, cu mai multe personalitati… Pe atunci stiam doar 40% din istoria si geografia Israelului. Acum stiu mult mai mult. Dar si atunci Razvan Theodorescu a ramas impresionat de memoria mea si de cunostintele mele si a zis: „Maresalule, sunt un om erudit, am citit multe – aveti scrisoarea pe site – dar n-am crezut niciodata ca pot sa aflu lucruri noi de la altcineva”. Si a mai zis: „Daca vom castiga alegerile, vei fi ministrul Turismului“. N-am putut, pentru ca l-au pus pe Agathon. Am fost doua zile secretar de stat la Turism si, cand a vazut Agathon, s-a dus la Adrian Nastase si m-a dat afara. Razvan Theodorescu atunci a zis: „Vino la mine“. Si asa am ajuns eu la Cultura, fara sa fiu membru de partid. Si nici n-a venit, in patru ani, PSD-ul sa ma roage sa intru, ca eu sunt un om orgolios.
Marea Dragoste / Tango: Ce orgolii ar fi trebuit sa va incalcati ca sa intrati in politica?
Ion Antonescu: Eu, dupa cate am constatat, in politica trebuie sa indeplinesti doua conditii: ori vii cu bani, ori trebuie sa fii ascultator, sa ridici mana. Eu n-am vrut nici sa dau nici bani, nici sa ridic mana. Sunt in Zodia Berbecului. Si atunci nu m-au rugat. Iar ajungand in Ministerul Culturii prima solicitare, prima actiune care mi-a atras simpatia oamenilor de cultura, a fost ca i-am chemat pe maestrii Radu Beligan, Ion Lucian si Ion Dichiseanu la mine, la minister, c-am vrut sa-i readuc in prim-plan… Mie mi-au placut acele titulaturi „Maestru emerit“ sau „Artist al poporului“, dar pe atunci se dadea doar o diploma, iar eu am zis sa gasim o formula sa se si plateasca acest merit… Aceasta idee am predat-o lui Adrian Paunescu, care s-a zbatut sa fie aprobata si a reusit. Si asa a aparut Indemnizatia de merit. Indemnizatia de merit se da si acum la 1.500 de mari oameni de valoare, din fiecare domeniu, e echivalntul a trei salarii minime.
Tot atunci am mai scos o hotarare prin care – toate acestea sunt puse pe site-ul meu – cei care au lucrat minimum zece ani in domeniul Culturii sa poata sa primeasca o legitimatie de acces sa intre gratis la teatre, muzee, spectacole, nu cand sunt premiere, cand sunt locuri libere. Pentru ca m-a impresionat, o data, la televizor cand am vazut o doamna profesoara, pensionara, care a fost intrebata de reporter care e bucuria pe care si-o mai poate permite. Si am fost atat de impresionat cand am auzit-o: „Atunci cand pot sa-mi cumpar o floare, o prajitura sau o carte“. Am zis, daca le fac aceasta legitimatie, se bucura toti. Pe urma, am facut acele excursii in Moldova, patru si inca patru cu ambasadorii…
Marea Dragoste / Tango: Le-ati facut pe banii dumneavoastra, nu pe banii ministerului…
Ion Antonescu: Foarte multi ambasadori au zis: „Este prima data cand vad un politician care vine cu bani de acasa. De obicei vin sa ia.“ Am cheltuit in perioada cat am fost secretar de stat 14 miliarde din banii mei pentru actiuni culturale. Si oamenii au vazut ca nu cer nimic in schimb. Unii credeau ca fac toate acestea ca sa-mi fac reclama, dar, nu, eu le fac de placerea mea, ca eu cred ceea ce spune in Biblie: „Fericit este acela care poate sa faca pe altii fericiti“.
Marea Dragoste / Tango: Dar ati simtit ca vi se intoarce binele asta pe care l-ati facut?
Ion Antonescu: Nu pot sa spun ca nu s-a intors. Cred ca sunt printre putinii pamanteni care sunt atat de fericiti ca pot sa patrunda in lumea culturala. Foarte, foarte greu patrunzi in lumea culturala, nu te accepta. De multe ori ma simt si stanjenit cand vad ca ei se apropie de mine cu sfiala, si nu e normal, eu ar trebui sa fiu cel sfios, dar eu sunt deja considerat asa, ca un tatic al lor. Pentru ca, daca nu ceri nimic atunci cand oferi, atunci ei stiu ca tot ceea ce fac e facut din inima.
Marea Dragoste / Tango: Si n-ati regretat niciodata, nu vi s-a intamplat sa regretati?
Ion Antonescu: Niciodata nu regret ceea ce fac. Daca am facut cu buna stiinta si mi-a placut, nu regret. Nu fac sub presiune si atunci nu regret.
Marea Dragoste / Tango: Banii acestia, de exemplu, puteati sa-i dati copilului dumneavoastra.
Ion Antonescu: Are si copilul meu. Am un singur baiat si are de ajuns.
Marea Dragoste / Tango: Pe cine ati chemat, in aceste zece zile?
Ion Antonescu: Am facut evenimente pe domenii: am facut cu actorii, cu cantaretii de muzica usoara, cu cantaretii de muzica populara, cu ambasadorii, cu oamenii de afaceri, cu agentii de turism, cu partenerii, cu creatorii de opinie s.a.m.d. I-am grupat. Cand sunt numai ei, se simt mai bine. Pe cand, daca ii combini, nu sunt. Si una este sa spuna maestrul Marin Moraru ca e frumos la Marshal si alta este sa spuna oricine. Vorbele lor sunt nepretuite.
Marea Dragoste / Tango: Resimtiti criza, este perioada de criza si in turism, va este mai greu acum decat alta data?
Ion Antonescu: Este criza pentru ca nu avem si n-am avut conducatori buni. Ca sa intelegeti ce spun, toata lumea, mai ales cei din presa, promoveaza Bulgaria. Ca uite ce frumoasa e si cat de ieftina. Si atat de mult ma deranjeaza cei care nu studiaza cauza, ci numai efectul. Eu nu fac pretul! Cei din turism, din Romania, nu fac pretul, Ministerul de Finante face pretul. Noi suntem singura tara de pe glob care avem 24% TVA in turism. Si Germania, care nu e o tara turistica, are 7,5. Mai mult de 8 % in turism, nu exista tara pe glob! In Franta, Sarkozy, in iulie 2009, a zis: „Era 8, de maine e 5,5!”, ca sa atraga turistii. Deci Ministerul de Finante imi face pretul. Eu am 24% TVA, bulgarul are 7% TVA. Eu am 16% impozit pe profit, bulgarul are 10%. Eu am 16% pe dividende, bulgarul are 5%. Eu am 83% taxe pe salariu, bulgarul are 35%. Dintr-o data e o suta minus la ei. Normal ca iese tariful mai mic! Si atunci castiga. Ca ati vazut ca de Paste se duc 10.000 la bulgari si la noi nimeni… Si atunci, nu conducatorul e de vina? Nu conducatorul ma impinge la evaziunea fiscala? Trebuie sa ne aliniem la preturile din Uniunea Europeana: la gaze, la benzina, la apa, la electric s.a.m.d. Deci cu toate cheltuielile ni se spune sa ne aliniem, dar nimeni nu spune sa ne aliniem si cu veniturile. Si atunci, eu am 300 de euro salariu, neamtul are 3.000, eu platesc 300, toate aceste cheltuieli, el plateste tot 300. Pai, normal ca eu ca sa pot sa traiesc sunt impins sa cer spaga. Deci ma obligi, n-am incotro, ca n-am cu ce sa traiesc!
Marea Dragoste / Tango: Cum sunteti cu familia, v-ati recasatorit? Cum sunteti cu copilul?
Ion Antonescu: Nu. Acum sunt doar eu cu fiul meu, care este extraordinar. Pot sa spun ca ma inteleg cu el ca si cu un frate geaman. Are 33 de ani, e casatorit, nu are copii…
Marea Dragoste / Tango: Si, el, practic, a preluat conducerea firmei?
Ion Antonescu: El e din 2001, de cand am ajuns secretar de stat, presedinte la Marshal. El e seful. Nici nu ma asez pe scaunul lui, mi se pare normal.
Marea Dragoste / Tango: Si dumneavoastra?
Ion Antonescu: Eu sunt un director. Unul bun, exact cum spune el: „Daca as mai avea cinci salariati ca tata n-as mai avea nevoie de restul salariatilor“.
Marea Dragoste / Tango: De ce mergeti asa de des in Israel?
Ion Antonescu: In primul rand ca-mi place, in al doilea rand este o senzatie senzationala seara, cand ajungem la hotel, cand vezi oamenii ca vin si-ti multumesc. Fac oamenii fericiti.
Marea Dragoste / Tango: Dar n-ati obosit, ca de 10-15 ani de cand va stiu ca mergeti cu grupurile.
Ion Antonescu: De 21 de ani… S-a dus vestea ca, daca vrei sa vezi Israelul trebuie sa mergeti cu Marshal, dar numai cand merge Ion Antonescu ca ghid.
Marea Dragoste / Tango: Nu v-ati saturat, n-ati obosit?
Ion Antonescu: Nu. Acolo pentru mine, chiar daca toata ziua muncesc este mai odihnitor decat aici. Acolo dorm mult mai bine. Ma scol maxim o data pe noapte, aici ma scol de nu stiu cate ori. Acolo parca ma incarc cu energie pozitiva din toate punctele de vedere, mai ales la Mormantul Sfant, acolo imi pun dorinta.
Marea Dragoste / Tango: Am simtit vreodata ca vi se indeplinesc dorintele pentru ca va rugati acolo?
Ion Antonescu: M-am rugat de multe ori. Daca am avut o problema aici si m-am rugat la Sfantul Mormant, am venit si s-a rezolvat ca prin minune.
Marea Dragoste / Tango: Deci ati simtit ca acolo e un loc miraculos.
Ion Antonescu: Ca sa dau doua exemple concrete, din familie. Baiatul meu, acum 4 ani la Ierusalim s-a lasat de bautura si de tutun. De patru ani nu mai fumeaza si nu mai bea. O cumnata de-a mea, in ’95, avea migrene groaznice. Dupa ce-a fost in Israel i le-a luat Dumnezeu cu mana. Deci am multe exemple de genul acesta.
Marea Dragoste / Tango: Dumneavoastra sunteti un om cu bani, un om cu putere, nu v-a ispitit niciodata sa traiti cum traiesc marile vedete, sa fiti excentric…
Ion Antonescu: Haideti sa va povestesc ceva. Am fost acum in Italia, ca am facut un restaurant cu specific italian si iau paste si toate produsele direct de acolo ca e mai ieftin si sigur nu sunt de mana a doua, cum se aduc in Romania. Si eram acolo si-mi caram singur un troller plin cu produse si bucatarul-sef l-a intrebat pe cel care ne dusese acolo: „Ce zici ma, ca asta e milionar si e patronul tau?“ „Da.“ „Fugi, ma, de aici ca n-am vazut in viata mea pe unul care sa care asa“. Multi intreaba si: „Cum adica face pe ghidul, daca e patron? Daca e milionar de ce face pe ghidul?!”… Dar eu tot ceea ce fac fac din pasiune. Si mai e un lucru. Este mare lucru sa fii tot timpul cu picioarele pe pamant. Fiindca n-ai cum sa cazi. Pentru ca eu fac piata si acum, asa cum faceam si cand eram secretar de stat. Si mai am si placerea ca in piata are unul un gratar la care face niste mici extraordinari si mananc mititei in piata. Daca m-ar prinde cineva ar spune: „Vai, saracul“. Dar eu sunt un om normal.
Marea Dragoste / Tango: Ati calatorit in toata lumea. Nu va intreb unde e cel mai frumos… Spuneti-mi unde ati fost cel mai fericit?
Ion Antonescu: Fericit esti acolo unde te simti cel mai bine si esti cu cine ti-e tie bine. N-are importanta locul, conteaza cu cine esti.
