De îndată ce s-au deschis graniţele, iar buzunarele mele n-au mai fost chiar atât de goale, încât să nu îmi dau dreptul să visez la niciun drum mai lung decât până-n centrul oraşului, am început să tânjesc să călătoresc cât de des în străinătate. Lumea neromânească mă fascina, înainte s-o cunosc pentru că îmi fusese interzisă printr-o orânduire absurdă, iar apoi pentru că aproape tot ce am descoperit dincolo de graniţă mi s-a părut de-o frumuseţe fără de măsură.
Îmi amintesc şi acum, cu emoţie, primul meu drum în afara ţării, când reuşeam să prind o bursă de studiu pentru câteva săptămâni, iar Spania se arăta, neruşinat de frumoasă, ochilor mei uluiţi. Am avut apoi norocul să plec de mai multe ori din ţară cu diverse motive sau pretexte profesionale. Şi, într-un final, am început să îmi îngădui chiar şi concedii făcute în circuite europene sau în locuri în care turismul e desăvârşit, iar peisajul divin.
Nu aş putea spune niciodată că m-am săturat să călătoresc în străinătate. Mi-e dor de toate locurile pe care nu le-am întâlnit, încă, şi mi-e dor de frumuseţile pe care le-am văzut deja, şi-aş vrea să le revăd. Însă, între timp, am priceput şi că, uneori, mai ales atunci când ai copii, e mai simplu şi chiar mai frumos să îţi faci concediul undeva mai aproape de casă. Că de cele mai multe ori pe copii îi plictisesc de moarte drumurile lungi, că nu se distrează deloc aşteptând în aeroporturi, iar ei, dacă au piscină curată şi tobogan pe aproape nu se sinchisesc dacă îşi fac vacanţă în Turcia, în Spania, în Grecia, în Bulgaria sau în România. Aşa că sunt mereu în căutare de… … CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
P.S. Fotografia este făcută în Tabăra Ic Ponor din Apuseni, unde am petrecut mereu zile superbe, pline de iubire…
