L-am intrebat pe Valentin Nicolau, la putina vreme dupa ce si-a incheiat mandatul de presedinte al Televiziunii Romane, despre experienta sa manageriala in cadrul TVR si despre obstacolele pe care le-a depasit atata timp cat a fost in functie. Si am considerat ca, in contextul actualei crize a institutiei, marturiile sale sunt nepretuite pentu a ne ajuta sa intelegem de ce s-a ajuns aici.
Marea Dragoste/ Tango: Ce-a insemnat pentru tine, ca businessman, si pentru tine, ca scriitor, perioada TVR?
Valentin Nicolau: O experienta remarcabila. TVR este o Romanie in mic. A fost fascinant sa conduc aceasta esenta de Romanie. Cred ca am reusit sa transform o fosta televiziune de stat, aflata de ani buni intr-o tranzitie incerta, intr-o institutie publica de media, respectata si apreciata. Dar, fiindca se intimpla in Romania, violul politic a curmat acest curs. Chiar si jumatatea anului 2005, pina mi-am dat demisia, perioada in care m-am confruntat cu conjuratia imbecililor politici, a fost o experienta uluitoare. In acele luni, in care nimeni nu misca in front si in care proiectul portocaliu de demolare strivea implacabil si paraliza toate simturile societatii, am fost printre putinii care au inteles ca se afla in fata unui plan coerent guvernat din umbra in care actionau coordonat politicieni, ziaristi si activisti ai societatii civile. Astazi aflam ca toti acestia aveau in comun colaborarea mai veche sau mai noua cu serviciile secrete. Atunci i-am numit agenti sub acoperire de ziaristi, de activisti civici sau de politicieni. La acea vreme, spunindu-le pe nume, mi-am atras o data in plus ura lor, dar n-am gresit. Astazi ii numim Mona Musca, Carol Sebastian, Raluca Turcan si multi altii care vor urma, daca procesul de deconspirare nu va fi deturnat. Aceasta ultima perioada cred ca va da scriitorului Nicolau „marfa“ cea mai consistenta.
Marea Dragoste/ Tango: Care au fost oamenii care ti-au stat in cale cel mai mult in proiectul tau de modernizare a TVR?
Valentin Nicolau: Cabala impotriva Televiziunii publice a avut cel putin doua motive: trebuia redusa influenta TVR in contextul in care ea nu mai raspundea comenzilor politice si implicit nu mai putea fi controlata si, apoi, declasarea ei din competitia de pe piata media, fapt ce avea sa aduca venituri in plus televiziunilor particulare. Altfel spus, politicienii au avut o miza personala. Reducind forta televiziunii publice, au adus-o inapoi in lat, dar au si rasplatit grupurile de interese proprietare de televiziuni. Realizatorii acestei demolari: unii politicieni si ziaristi, citiva activisti civici si multe cozi de topor din interiorul TVR. Cu totii, marionete miscate de marele papusar.
Marea Dragoste/ Tango: Crezi ca schimbarile facute in TVR vor rezista si dupa plecarea ta?
Valentin Nicolau: Din pacate, nu. TVR pare a fi cazut din nou in mizerie si slugarnicie. Asa se explica si prabusirea dramatica, intr-un timp foarte scurt, a TVR-ului, in sondajele care arata perceptia publicului asupra performantelor sale in raport cu celelalte posturi de televiziune.
Marea Dragoste/ Tango: Ai mai incepe un proiect de-o asemenea anvergura, in acelasi domeniu?
Valentin Nicolau: Cu cit provocarea e mai mare, cu atit este mai mare si tentatia mea de a construi din nou.
Marea Dragoste/ Tango: Cit de greu este sa schimbi un colos ca televiziunea nationala?
Valentin Nicolau: E dificil sa ridici de la pamint un colos obisnuit sa motaie. Sa-l determini sa accepte ca trebuie sa-si schimbe felul de a fi, sa inteleaga ca puterea sa nu mai poate sta doar in dimensiunile sale exagerate si in exclusivitatile detinute. Ca trebuie sa devina agil, sa se comporte ca un competitor si ca are in acelasi timp o misiune diferita de celelalte televiziuni. Ca toate acestea nu le poate face decit cu profesionalism si responsabilitate. Va inchipuiti cita forta de impotrivire s-a degajat cind am pornit schimbarile. Energii imense s-au degajat pentru a pastra „monstrul“ bleg si obedient, care sa miriie doar asmutit de vreo putere politica si sa fie absent in reactie la matrapazlicurile acelorasi politicieni. In pofida lor, in buna parte am reusit.
Portocaliul scorojit scoate la iveala nuante de maro
Tango: De ce crezi ca televiziunea nationala e tratata nu ca o institutie cheie a statului, ci doar ca o minunata sursa de venituri pentru cei care apuca o bucatica?
Valentin Nicolau: Politicienii au vazut permanent in TVR o servitoare docila care trebuie sa le execute comenzile. Intr-o perioada atit de tulbure ca acum, daca TVR e cuminte si presteaza fara sa cricneasca, atunci sefii ei sint lasati sa-si faca de cap. Si daca finantele ei au fost prinse in clestii unei institutii private, iar sefii au deprins operatiunea de impartire, aritmetica slugilor supravietuitoare, cu atit mai mult e lasat la liber raptul. Jaful si incompetenta in asemenea situatii merg mina in mina. Toate acestea devin „normale“ intr-un peisaj in care portocaliul scorojit scoate la iveala nuante de maro.
Marea Dragoste/ Tango: Cum iti explici ca, in Romania, cei mai multi oameni vor sa fure ceva in plus pe linga salariu, chiar daca salariul lor e cel minim pe economie, sau chiar daca cistiga 10.000 de euro?
Valentin Nicolau: E ceva pavlovian in reflexul romanului de a mai ciupi in plus pe linga ce i se cuvine de drept. Caracterele mici beneficiaza si de modelul coplesitor de la virful societatii, de la nivelul guvernantilor. Persistenta unui anume tip de dispret istoric fata de munca, vazuta ca o cale nesigura spre bunastare, a fost sistematic alimentata de media prin promovarea ca modele de succes a celor care s-au capatuit mai mult si mai repede, chiar daca mijloacele lor au fost cel mai adesea discutabile. A fi astazi cinstit nu este o virtute in Romania. In ochii multor oameni e o atitudine paguboasa, vecina cu prostia si demna de dispret. Statuile profesorului, artistului, intreprinzatorului onest sint aruncate de pe soclu. O tara, care are idoli personaje ca Gigi, e una anapoda. Nu consider ca trebuie sa generalizam. Imi place sa cred ca toate acestea sint astazi doar abcese si ca ne vom regasi normalitatea. Ca nu sintem irevocabil o natie de hoti si un popor de corupti.
Marea Dragoste/ Tango: Tu cu ce te-ai imbogatit cit ai fost la TVR?
Valentin Nicolau: Cineva care facea o comparatie intre ce-am facut eu in TVR si ce se-ntimpla acum acolo, imi reprosa: „Ai fost un fraier, puteai si tu sa faci avere“. Am plecat din TVR zimbind, cu privirea sus, dupa sapte luni de razboi cu toate hahalerele, fie ele din Dealul Cotrocenilor, de la Palatul Victoria, de la Casa Poporului sau din jurul meu. Poate ca si asta e o bogatie.
Marea Dragoste/ Tango: Cind te-ai simtit pentru prima data un om implinit financiar?
Valentin Nicolau: Cind i-am cumparat mamei o casa cu gradina, la care visase o viata.
