Valentina Vidrascu: O fata poate fi manechin fara sa faca prostitutie

 Priviti-o pe ANDREEA MARIN BANICA imbracata in iile Valentinei Vidrascu.

 

 

 

 

Marea Dragoste/ Tango: Cum te simti venita la Bucuresti, ca moldoveanca? Te simti diferita, e mai greu?

VALENTINA VIDRASCU: Acum e mai usor, dar cand am venit prima oara sigur ca ma gandeam sa vin inapoi, ca era totul asa, parca nu se misca nimic, iar eu credeam ca deodata o sa inceapa “ceva”.

Marea Dragoste/ Tango: Cand ai venit prima data la Bucuresti?

VALENTINA VIDRASCU: Eu am mai locuit cu familia aici, cand era sotul meu, in ’95 noi ne-am mutat aici cu tot cu copii, am vandut tot acolo si ne-am stabilit aici. Si peste doi ani si jumatate- trei, am plecat inapoi deoarece eu m-am indragostit de Moldova si de Basarabia pana la infinit, ca sa zic asa, dupa ce am locuit aici. Atunci mi-am dat seama ca Moldova e un colt de rai, ca Basarabia e nemaipomenita si mi-e atat de draga si atat de « natala », e locul unde m-am nascut… Asa ca l-am batut la cap pe sotul meu, i-am spus « Hai acasa! Hai acasa! » si am plecat acolo, dar peste jumatate de an el s-a imbolnavit, s-a intamplat tragedia, si sigur ca eu toti anii astia am muncit mult ca sa-mi hranesc copiii, sa rezist.

Marea Dragoste/ Tango: Probabil si ca sa treci peste intamplarea asta ingrozitoare…

VALENTINA VIDRASCU: Da, imediat m-am apucat de lucru. Dupa ce i-am facut parastasul de 40 de zile, mi-am luat viata in maini, caci stiam ca nu pot astepta niciun ajutor.

Marea Dragoste/ Tango: Si ce ai inceput sa faci ?

VALENTINA VIDRASCU: Pai, primul lucru pe care l-am facut a fost sa imprumut o suma mare de bani, ca n-aveam deloc, si am plecat in Italia, la Milano, ca sa aduc haine de marca in Moldova, ca nu existau. Si am mers pe la fabricile Versace, Biblos, Dolce& Gabbana, la mai multe, si am fost prima care a adus astfel de haine aici. Vindeam din apartament, deci era foarte greu, dar mergea bine, deoarece lumea n-avea de unde sa-si cumpere asa ceva, barbatii costume Ungaro, cravate etc. Si a mers bine pana in 1998, eu incepand in ’97, toamna, dar in ’98 s-a intamplat criza financiara in Rusia si atunci nu mai avea rost sa continuu, dar tot in ’97, atunci, in noiembrie, am deschis prima agentie de manechine din Moldova. Nu existase nicio agentie pana atunci. Eu cat am stat la Bucuresti, doi ani si jumatate, cu sotul meu, placandu-mi modelingul, in ’95, cand a fost primul festival national de moda, am citit in ziar o informatie si am zis “ia sa aduc si eu moldovence”. Ca era o casa de moda in Moldova, era o echipa de manechine care lucrau la acea casa de moda, si eu le-am adus aici. Asa ca am participat cu manechine si colectii, ca aveam si acolo designeri, pregatiti la B.., la Moscova, in majoritate rusi erau, rusoaice. Si au facut o prezentare in seara de gala, iar atunci am luat legatura cu Liviu Ionescu, care avea o agentie, si am lucrat cu el. Partea proasta era ca eu aduceam fetele, dar nu ma platea deloc. Si sotul meu imi zicea: « ce lucrezi tu ca idioata?”, dar eu am avut un principiu in viata, care e si acum valabil, eu niciodata nu ma gandesc la bani. Desi nu-i am si nu i-am avut niciodata. Pentru mine era important sa intru in lumea asta, si atunci acceptam conditiile care mi se ofereau, si nici nu realizam… Imediat, in noiembrie ’97, am deschis si o scoala de modele, si la fel, fetele plateau o taxa mica, iar eu toata o dadeam profesorilor. Deci eu organizam tot, dar toti banii ii dadeam.

La agentia de modele venea Liviu si faceam casting acolo, veneau la casting 400 de fete, eu nu mai vazusem asa ceva! Aveam vreo 17 manechine tare bune, dar totusi nu stiam nimic, la noi nu se gasea nicio revista, nimic despre moda si modeling, absolut nimic. De-aia acceptam sa lucrez asa, pe degeaba.

Peste un an mi-am dat seama ca fetele vin, fac scoala, dar eu nu le pot da nimic de lucru, macar o prezentare de moda. Atunci sotia ambasadorului Americii m-a rugat sa-i organizez o prezentare de moda, chiar la resedinta lor, cu tot ce gasesc eu prin boutique-urile din Basarabia. Mie nici nu-mi trecuse asta prin cap, sa arat hainele pe care le aduceam din Italia, dar ea m-a sustinut si am organizat cateva prezentari de moda. Atunci am zis, ia hai sa fac eu colectia mea! Asa ca am angajat doua echipe de designeri, am facut repede doua colectii, una era proasta de tot, una mai bunicica, si pe fetele care au facut colectia mai bunicica am inceput sa le « cresc » eu, iar la sfarsitul lui ’99, dupa ce am facut 3-4 colectii neinsemnate, asa, care nu spuneau nimic (caci era doar o incercare, in Moldova, in genere nu se facea nimic), parca am avut o revelatie, am zis ce-ar fi sa fac eu colectii cu lucruri crosetate, tesute, cu motive populare ! Si de atunci numai asa am lucrat, atunci am inteles ca eu numai asta trebuie sa fac. Si mi-am dat seama ca noi, deoarece n-avem traditii in domeniul modei, nu puteam coase ca Armani si ca Versace, dar avem ceva al nostru, folclorul, si trebuie sa valorificam ceea ce avem noi. Ca sa ajungem din urma case de moda cu traditie de sute de ani, n-o sa putem. Dar daca valorificam portul popular putem, cumva, sa ne deosebim, sa facem ceva.

Problema era ca nu stiam boaba de engleza la vremea aceea, asa ca la 45 de ani m-am inscris la un curs de engleza, am inceput sa invat, si m-au luat intr-un proiect, Marshall, care pregatea peste hotare antreprenori din Moldova, manageri din Moldova, din diferite domenii. Se facea marketing, management, si eu m-am inscris aici, dar ideea clara, inca din 2000, era sa dezvolt in Moldova niste ateliere de artizanat. Si artizanatul sa-l ajustam la tendintele actuale, la ceva practic, la ce se poarta, si atunci o sa reusim sa facem ceva. Dar era nevoie de multi bani, mi-era foarte greu, n-am avut toti anii astia nicio sustinere, am mers si la Presedintie, dar pe nimeni nu intereseaza problemele tale, ca si in Romania. Iar ca sa ai un domeniu, o industrie, trebuie sa investesti in ea. E simplu. Si eu nu inteleg nici pana astazi, eu credeam ca numai in Moldova, dar vad ca nici in Romania guvernul nu investeste in moda. Pai cum sa faci moda ? Ar trebui sa ia exemplu de la francezi, care sustin moda. Iar in Moldova si in Romania sunt multi tineri talentati care ar putea face asta, dar daca nu ai bani, cum sa faci? La noi, in Moldova, ca si aici, absolvesc atatia tineri designul vestimentar si “mor” dupa asta. Deci pierdere de vreme, trebuie o politica in domeniu, asa cred eu.

In 2001 am facut o colectie mare, era un festival aici si am aflat cu patru luni inainte ca o sa fie un festival de moda Easton Catwolk la Bucuresti, organizat de Saatchi&Saatchi. O cunosteam pe Dana Savuica, si ea m-a intrebat daca nu stiu un designer din Moldova care poate sa vina, si am zis uite, eu as putea sa vin. Si atunci am venit cu prima colectie, care se numea “Deo Sole” – inseamna “noroc!” la daci, asa se salutau dacii. Colectia avea 36 de tinute, am venit si cu manechinele mele aici, 24 de manechine, era noiembrie tarziu, era deja iarna, ne-a prins zapada mare pe la Leuseni, dar romanii au fost foarte cumsecade, au trimis un autocar dupa noi, si imagineaza-ti ca eu seara am adus (trebuia sa plecam a doua zi) 24 de manechine intr-un apartament cu doua camere. Plus fetele care ma ajutau sa le imbrac, unele care calcau, altele strangeau… A fost atat de greu pentru mine, ca un rand de piele de pe maini mi s-a luat… Asa de mare a fost stresul. Nimeni nu ma cunostea, ne-au dat un coltisor, toti stiau totul, iar noi nu stiam nimic, iti dai seama, prima data la un festival.

Atunci era Janine in voga aici, si ea a zis ca cel mai tare i-a placut colectia noastra, si mai aveam si muzica foarte buna… Inainte de iesirea mea pe podium era Valentino Jeans, si eu imi ziceam “Unde ma bag eu dupa Valentino? O sa ma fac de ras!” Dar cand am aparut noi sala s-a linistit (era la Palatul Parlamentului), si noi nu prea facuseram repetitii, o fata s-a impiedicat… Aveam trei grupe de haine, prima era era din ie, exact cum purtau dacii, haine facute din lana de casa presata, cu accesorii elemente tot din folclor, caciuli ciobanesti, cu traiste… era altceva, ne deosebeam imediat de ceilalti. A doua grupa de haine era din prosop, deci totul numai din materiale naturale. A doua zi, toata presa romaneasca a preluat poze din colectia noastra. S-a scris foarte frumos despre noi, in revista Elle s-a scris ca a fost una dintre colectiile care au salvat festivalul. Iar eu, care, practic , de cand plecasem de la Chisinau eram asa, ca o frunza in vant, pentru mine asta fusese piatra de incercare. Chiar imi spusesem, daca iese bine festivalul asta, macar un graunte de bine, continui, daca nu, ma intorc acasa fara nicio problema, eu in viata asta am putut sa fac foarte multe lucruri. Am terminat Filologia, dar de mic copil eram foarte ambitioasa si voiam tot timpul sa ies din turma, sa nu fiu comuna.

 

 

 

 

Marea Dragoste/ Tango: Ai fost singura la parinti ?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, cu patru frati, doi mai mari si doi mai mici. Mama mea era o femeie foarte inteleapta, o basarabeanca vrednica, foarte buna gospodina… mama era atat de organizata, de nu pot sa-ti spun, si ma iubea atat de mult ca eram singura fata. Nu ca eram alintata, dar eram sensibila, eram foarte slaba, nu mancam, eu alegeam mancarea, eram asa, o specie aparte. Si ceea ce m-a caracterizat tot timpul era ca eram foarte, foarte staruitoare. Gandeam ca daca incep sa fac un lucru, sau il fac bine, sau nu ma apuc. Si mama daca-mi zicea “fa curat in casa pana vin eu de la camp”, eu nu faceam asa, pe deasupra, eu scoteam tot din dulapuri, asterneam hartie alba, spalam dulapurile, aranjam… Aveam chestia asta in mine, de mic copil, sa fac lucrurile bine, pentru ca asa m-a invatat mama.

Marea Dragoste/ Tango: Si tata cum era ?

VALENTINA VIDRASCU: Tata era un barbat tare frumos, si mama era foarte frumoasa. Mama conducea in casa. Iar tata avea pretentii, zicea ca barbatul trebuie sa conduca, dar mama ii zicea: “Ei, e foarte greu sa conduci, e mai bine sa te lasi condus de altii, ca e mai usor.”  Iar daca tata se multumea cu ceea ce avea, mama tot timpul voia sa schimbam ceva, geamurile, sa mai construim o anexa, sa mai facem ceva, deci mama era motorul casei.

Deci asa am inceput, si toti anii acestia de dupa festival am inceput sa lansez colectie dupa colectie. Si costa foarte multi bani, si eu nu vindeam nimic, practic imi dadeam seama ca nu pot sa vand ceva din ie in Moldova. Si chiar pe atunci, sotia celui de la Sastchi& Saatchi mi-a zis: “Poti sa-mi faci si mie un palton din-asta?” Iar eu nu m-am prins, habar n-aveam… Totusi, toti anii astia am facut zeci de experimente, am crescut nivelul, faceam experimente in tot ce inseamna broderie, croseta, tesut, luam absolventi de la facultati in atelier, vedeam cum merge, schimbam, adica tot timpul, toata perioada asta a fost pentru mine extrem de grea, financiar. Aveam un apartament pe care l-am dat cu chirie si mi-am luat copiii la Chisinau. Dupa ce a murit sotul meu n-aveam din ce trai, si am plecat in alta gazda, iar din banii care ne-au ramas ma descurcam…

Datorita acelui proiect, Marshall, am plecat la Praga, la agentii de modele, si fabrici, si case de moda, si am mai prins cate ceva de acolo, si asa mergeam inainte, dar nu aveam siguranta ca eu fac moda. Mi-era atat de greu ca voiam sa ma las, de nu ma mai intelegea lumea la Chisinau, zicea “bine, sunt frumoase bluzele astea ale tale, colectiile, dar ce-ti trebuie asta daca nu-ti aduce niciun venit ? » Iti dai seama cum ma simteam cand auzeam asta, am avut sute de momente cand am vrut sa ma las. Dar eu investeam tot mai mult, bluzele erau tot mai frumoase, si vedeam eu ca nu e nimic similar la altii. Si ma uitam eu si peste Prut, si vedeam ca nici romanii nu abordeaza stilul asta. Se mai inspirau unii din portul popular, dar nu atat de mult ca mine. Si asta ma facea sa nu renunt.

Aceste stagii m-au ajutat, ma descurcam deja in engleza, un pic, eram indrazneata – eu nu-s tupeista, dar imi dadeam seama ca sunt acolo, ca am o varsta, si trebuie sa invat, eu n-aveam timp sa-l pierd. Practic, daca nu eram legata de asta, eu as fi facut o facultate la St. Martin, ca am mers acolo la stagiere. Am asistat acolo la doua examene de absolvire, si am intrebat-o pe doamna decan daca as putea face facultatea asta in doi ani, nu in cinci, cum se facea. Ea mi-a raspuns ca-mi trebuie cinci, dar i-am zis ca eu as munci zi si noapte, ca nu am atata timp. Ca tinerii studenti mai merg la discoteca, mai merg in oras, dar eu as invata zi si noapte numai sa merg la facultate. Dar nu era posibil asa.

Deci toti anii astia a fost foarte multa munca si foarte putina satisfactie, in afara de acele minute cand intram in atelier, si imi iesea o bluza foarte frumoasa. Asta ma incarca sa mai rezist inca o luna de greutati, de lipsuri… N-aveam masina, alergam pe jos, imi puneam limite de multe ori, mi-as fi dorit sa-mi cumpar ceva si nu o faceam. Practic, eu sunt foarte econoama, mama tot asa era, imi zicea ca niciodata sa nu imprumut bani de la nimeni, ci sa-mi dramuiesc banul ca sa-mi ajunga toata luna. Asa facea ea si asa m-a invatat. Iar eu cu banii pe care-i aveam, foarte putini, imi parea rau sa-mi cumpar mie ceva, poate o crema de fata sau de maini, dar in schimb, cand gaseam ceva pentru atelier, cumparam, si niciodata nu mi-a parut rau. O bucata de stofa, tot ce vedeam frumos unde ma mai duceam eu, in strainatate, cumparam. Vedeam o bucata de dantela nemaipomenita care stiam ca o sa-mi trebuiasca peste un an sau la colectia viitoare, si o cumparam.

Marea Dragoste/ Tango: Am inteles ca ai facut Fillologia, povesteste-mi, te rog, dupa copilarie, cand ai spus ca erai foarte ambitioasa, cum ti-ai ales, totusi, cariera, cum ai ales aceasta facultate?

VALENTINA VIDRASCU: Eu eram cea mai buna eleva in scoala…

Marea Dragoste/ Tango:  Unde ai facut scoala?

VALENTINA VIDRASCU: Am facut-o la Corcova, in Transnistria. Parintii meu erau din Basarabia, dar eu m-am nascut in Transnistria. Doi frati mai mari s-au nascut in Basarabia. Si parintii mei aveau o casa foarte frumoasa in Molovata Veche, si cand au venit rusii, le-au luat-o si au facut sovietul satesc acolo. Asa ca au ramas pe drumuri, si tata avusese alta casa pe vremea romanilor, adica erau din familii instarite, si mama, si tata… Bunicul meu dupa mama, bunelul, era foarte intelept, cel mai intelept om din sat, toata lumea venea la el dupa un sfat, era cel mai important om, asa-mi spunea mama. Daca cineva avea o problema, venea la bunelul meu si intreba “Cum sa procedez? Cum e mai bine?”

Deci am terminat opt clase la Corcova, dupa aceea era o singura scoala medie in tot orasul Dubasari, unde veneau copii din toate satele… Si eu eram net superioara, nu stiu de ce… La scoala eram ce amai buna, eram foarte cuminte si foarte ascultatoare, si aveam un scris atat de frumos, ca atunci cand am mers, in clasa a noua, la scoala asta medie, toti invatatorii au spus ca nu mai avusesera asa eleva. Luau caietul meu si se uitau ca la icoana, si-l aratau la toata lumea.

Marea Dragoste/ Tango: Ce zodie esti?

VALENTINA VIDRASCU: Capricorn. Dar eram modesta, la locul meu… Am terminat foarte bine scoala medie, si eram foarte buna la matematica. De fapt, totul depinde numai de profesor, sa stii. Si aveam o profesoara nemaipomenita la matematica, si ea era incantata de mine, dar era foarte severa, desi ma iubea ca pe fiica ei (nu avea copii). Si era sigura ca eu o sa urmez o facultate de matematica. In satul asta, Corsova, se vorbea o limba stricata, ca erau rusi, moldoveni erau foarte putini. Mama mea vorbea foarte frumos, dar eu, daca eram intr-un mediu dintr-asta, vorbeam cu termeni din Transnistria, vorbeam cu rusisme. Asa ca am dat la facultate la Filologie numai de-atata, ca sa invat a vorbi frumos. Numai din cauza asta, ca altfel eu n-aveam nimic cu filologia, practic. Si cand am venit la Universitate, la Chisinau, am ramas deceptionata, deoarece nu mi-a dat absolutnimic in primii doi ani, si am avut marele noroc sa ma inscriu la un curs de ghizi translatori, care lucrau cu romanii care veneau prin B.T.T. in Uniunea Sovietica. Si asta a fost, pentru mine, cea mai buna facultate de limba romana. Asa am inceput sa lucrez cu romanii, si am lucrat multi ani, dupa absolvire m-au luat ghid translator, vorbeam foarte frumos, accentul disparuse, dar acum iar am accent rusesc. Dar atunci, imediat dupa ce m-am intors, toti intrebau: “Cine e romanca asta, cine vorbeste asa?” Pentru ca eu numai cu romanii comunicam.

Dupa asta m-am maritat…

Marea Dragoste/ Tango: Cum l-ai cunoscut pe sotul tau ?

VALENTINA VIDRASCU: El era cel mai frumos baiat din Moldova, era frumos ca un zeu. Vlad Vidrascu. Si el lucra ca ghid translator cu romanii, era dintr-un neam puternic, de la Vidrascu, din Costuleni, de la Prut. Vorbea o limba romaneasca perfecta. Eu l-am vazut la facultate, eram anul III, l-am vazut asa, din profil, cum trecea pe scari, urca la facultate, si eu mi-am zis atunci « Asta e baiatul.. » M-am indragostit numai vazandu-i mersul, tinuta si profilul, atata mi-a fost de ajuns. Dupa aceea am facut cunostinta, el era urmarit de toate fetele de la Chisinau, ca era nemaipomenit, era foarte galant, era printre putinii din Moldova care ziceau « Sarutmana, doamna » , ca la noi nu se obisnuia. Soarta a facut asa, incat la BTT angajau numai prin « pile », se lua un ghid de limba romana pe an, dar atunci au aparut doua locuri. Pana atunci eu doar colaborasem cu Biroul de Turism, si cand au scos la concurs doua locuri, am depus actele si api am aflat ca m-au luat pe mine si pe Vlad Vidrascu. Deci taman noi doi am fost angajati, cum iti explici asta?

Marea Dragoste/ Tango: Asa a fost destinul…

VALENTINA VIDRASCU: Asa a fost, da. Mai erau fete indragostite de el, dar el m-a ales pe mine. Pana la urma am lucrat impreuna, noi gandeam la fel, faceam lucrurile la fel, daca eu plecam prima, de exemplu la Moscova, el peste doua zile ajungea la Moscova, apoi eu plecam la St. Petersburg, sau la Kiev, si el ma urma, cu alt grup de romani. Si asta ne-a ajutat foarte mult. Dupa doi ani pe el l-au prins ca a vorbit impotriva statalitatii, de fapt l-au ascultat, si el a spus mai multe decat trebuie, ca moldoveneasca e aceeasi limba cu romana. Si l-a auzit cineva din URSS, si l-au dat afara.

Marea Dragoste/ Tango:  Erati deja casatoriti ?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, nu eram casatoriti, eram numai prieteni. Dupa aceea, el s-a angajat la o editura din Moldova, si ne-am casatorit chiar in ziua lui de nastere, cand implinea 28 de ani. Apoi l-am nascut pe Tiberiu..

Marea Dragoste/ Tango:  La cat timp? Cum a fost? Povesteste-mi si asta, cum ati decis sa va casatoriti, cum te-a cerut in casatorie, daca ati mers la parinti… Pe urma, cum ai aflat ca esti insarcinata, cum a fost cu copilul…

VALENTINA VIDRASCU: Mie-mi era foarte drag, el a fost dragostea vietii mele. Eram atat de indragostita de Vlad, ca pana atunci mai cunoscusem eu niste baieti, dar nu ma indragostisem niciodata. Iar atunci nu erau fetele asa ca acum, sa se duca dupa baieti de la 15 ani… Eram fete serioase, educate ca lumea. Si mai e ceva, fratele lui mai mare s-a indragostit de mine, zicea ca asa fata n-a mai intalnit. Eu eram, asam mai deosebita. La sase ieseam din camin si alergam 10 kilometri, dupa care veneam si faceam de 100 de ori abdomen, eram foarte ambitioasa, ma deosebeam de celelalte fete. Si ma imbracam foarte frumos, stilat, si eram tot timpul bronzata, plus ca invatam foarte bine…

Si fratele lui Vlad, cum era mai mare, si absolvise, lucra la un centru de computere , era seful, si avea 25 de fete in brigada aceea. Si el era asa de sarmant, ca toate fetele se indragosteau de el. Dar el cand m-a vazut pe mine, odata, intamplator, am mers la un restaurant, s-a indragostit fulgerator. Si el, desi era un baiat vorbaret, comunicativ, i-a spus unui prieten comun « Intreab-o tu, te rog, daca, ma lasa sa vin in camera, la camin, asa, doar sa ma uit la ea. » Si iti dai seama, el avea orice fata vroia. Eu inca nu-l stiam pe Vlad atunci, il stiam numai pe Vitali, pe fratele lui.  Apoi l-am vazut pe Vlad si am zis “Asta-i!”

 

 

VALENTINA VIDRASCU: Vlad m-a cerut exact de ziua lui, cand a implinit 28 de ani, eram intr-un parc, eram frumos imbracata, nici prin cap nu-mi dadea ca o sa ma ceara in casatorie, si ne-am asezat pe o banca si el mi-a zis: “Eu te-as lua de nevasta, dar cum sa ne luam noi asa, eu sarac si tu saraca?” Si eu l-am intrebat : “Ce importanta are?”, dupa care el a zis : “Bine, atunci, hai, ca maine asteapta petitorii.” Adica acasa la el, a doua zi, de ziua lui, asteptau parintii, sora… Si a doua zi a venit el cu sora lui la mine, cu geanta lui, cu haine, cu o fata de masa, si peste o perioada am facut nunta. Dupa aceea s-a nascut Tiberiu – amandoi voiam numele acesta pentru copil. Ne-am iubit foarte mult, si noi eram o pereche foarte potrivita, semanam chiar. La Moscova, rusoaicele ne intrebau: “Voi sunteti sora si frate?” Deci asa de tare ne asemanam, desi eram diferiti, aveam acel ceva… Baiatul nostru Luca imi semana mine, toata lumea imi zice, iar Tiberiu ii seamana lui Vlad, si totusi, daca ma uit la o poza a lui Luca, imi pare ca-i Tiberiu… Pentru ca noi doi semanam, eu si cu Vlad, cred ca am fost predestinati. A fost cea mai frumoasa poveste de dragoste intre noi.

Vlad era foarte sensibil, era de la Prut, crescuse cu televiziunea romaneasca, era net superior, ca intelect, celorlalti. Asa erau totti cei de la Prut, diferiti, cei careprindeau televiziunea romana si radioul roman. El canta foarte frumos, canta la acordeon, ca solist, si toate romancele din grupurile de romani se indragosteau de Vlad. Ca nu puteai altfel…

Marea Dragoste/ Tango:  Si tu n-ai fost geloasa?

VALENTINA VIDRASCU: Initial eram geloasa. In primul rand pentru ca n-am crezut niciodata ca Vlad o sa ma ia pe mine cand avea atatea variante. El putea sa ia orice fata, iar eu nu ma consideram foarte frumoasa, eram o fata buna, cuminte, eram deosebita, dar nu eram rupta din soare. El avea niste ochi verzi, mari, si se uita asa de indragostit, ca te topeai, deodata. Avea un fel al lui de-a fi, era nemaipomenit. Si eu ma gandeam ca deja aveam o varsta, aveam peste 27 de ani, as fi putut sa ma casatoresc cu altcineva, cu frati-su, de exemplu, dar mi-am zis asa, ca Vlad vreau sa fie primul barbat cu care ma culc (daca n-o sa ma ia pe mine, adica) si ca vreau sa am un copil cu el. Dar atunci erau alte vremuri, mama ar fi suferit foarte mult… Deci aveam 28 de ani, stateam cu Vlad de o perioada, si cand m-am dus acasa prima data, la mama, m-a vazut ca eram “un pic” gravida. Nu i-a placut chestia asta, asa era educatia… Dar era frumos asa. Fetele aveau rusine, erau altfel. Si cum spuneam, ma gandeam sa am primul copil cu Vlad, asa de indragostita eram, ma gandeam ca o sa-l cresc si pe urma daca ma casatoresc, bine, daca nu, nu. Iar Vlad de multe ori, pe parcursul vietii (noi 15 ani am fost impreuna) imi spunea: stiu ca ne-am iubit de un milion de ori, si daca nu ne-am fi casatorit, dragostea asta, flacara asta tot ar fi mers pana la capat. Dar daca tu te maritai cu altul, eu il omoram.

Imi amintesc ca eu eram cazata la un hotel, la Moscova, el era la alt hotel, si-mi punea la telefon “Te uita cum ninge decembre…” Ascultam Tudor Gheorghe, Maria Tanase… Cand am fost pentru prima data in Romania cu un grup de ghizi Vlad a ascuns “Delirul” in pantaloni, si “Cel mai iubit dintre pamanteni”, iar eu mi-am adus un CD cu Tudor Gheorghe. Mai am CD-urile acelea cinci, de aur, cu Maria Tanase, care pentru mine sunt sfinte! Pentru noi, muzica asta populara, tot ce era romanesc era aur, pe noi asta ne tinea. Si am invatat multe de la Vlad Vochila, daca vrei sa afli ceva de istorie, de filologie, despre Basarabia, pe el sa-l intrebi, e ca o enciclopedie.

Marea Dragoste/ Tango:  Mi-ai zis ca la inceput ai fost geloasa, si pe urma n-ai mai fost…

VALENTINA VIDRASCU: Initial asa e, cand un barbat vede ca tu esti tare indragostita si stie ca si altele sunt indragostite… Eu aveam si o prietena buna, pana azi suntem cele mai bune prietene, si ea era indragostita lulea de Vlad! Dar el a ales. Si ea, prietena mea, era o fata foarte frumoasa. Iar dupa ce ne-am casatorit, a inceput procesul invers: eu eram buna gospodina, foarte corecta, educata, el era ultimul baiat din casa si era mai alintat. Si atunci, el a inceput sa se indragosteasca de mine mai tare, iar eu, vazand si unele neajunsuri ale lui, am inceput sa prind mai mult curaj… parca eram sabia lui Damocles, eu atarnam de un fir de par, el fiind atat de frumos si toate fetele roiau dupa el… practic eu eram tot timpul incordata. Si el era foarte cochet, iar eu trebuia sa port sandale cu toc, eram si foarte slaba, trebuia sa arat bine. Dar trebuia sa am si grija de copil, sa fac mancare, sa fac curat, el era boier, asa fusese crescut, boier… Eu eram Cenusaresa. Trebuia sa cresc copiii si sa arat bine, sa port tocuri mereu…

Marea Dragoste/ Tango:  Deci s-au schimbat lucrurile dupa casatorie…

VALENTINA VIDRASCU: Da, el se indragostea mai tare de mine, pe masura ce ma cunoastea… Cum zicea si mama, cand doar te intalnesti cu cineva e una, dar cand incepi sa traiesti cu cineva, sa mananci un pumn de sare cu cineva, abia atunci il cunosti. In momente grele din viata. Si el vedea ca eu sunt o fata de milioane si se indragostea tot mai mult, si mai mult, iar eu eram tot mai sigura pe mine si nu mai exista sabia lui Damocles. El mai glumea, zicea ai sa vezi tu, ca o sa-mi gasesc eu o fata mai tanara, mai frumoasa, si am sa-mi cumpar un Mercedes, si o sa ies din el intr-un costum alb, si o sa trec pe langa tine… El glumea ca sa ma faca sa fiu geloasa, dar eu nu mai eram, ca exact cand esti sigur pe tine, atunci esti puternic. Asa si cu moda, pana sa ajung aici nu eram foarte sigura de nimic, si faceam probe, incercari, experimente, dar asta pana ajungi sa-ti spuna o frantuzoaica: “C’est magnifique!” Frantuzoaica a plecat cu tot cu rochie, si m-a intrebat numai cat costa, ca vrea s-o cumpere.
Eu sunt foarte realista si stiu ca pentru fiecare om exista ceva la care e bun. Nu prea am avut timp sa ma ocup de educatia baietilor, ca a trebuit sa fac si modeling, care nu-mi aducea niciun ban, numai nervi si munca multa… apoi si scoala, si moda… Eu tot ce am port cu mine, asa le spun si baietilor mei , in orice situatie pot sa ma descurc, pot s-o iau de la zero. Arunca-ma unde vrei, numai c-o haina pe mine, si eu ma descurc imediat, ajung undeva. Stiu sa fac multe lucruri si as fi putut sa fac multe lucruri in viata asta, partea proasta a fost ca nu am avut bani.

De exemplu, am avut un proiect foarte frumos, am vrut sa fac un liceu privat in Moldova, si sigur ca erau necesari multi bani. Am scris o scrisoare si catre Romanii de pretutindeni, si catre Guvernul Romaniei… dar toti sunt surzi, si-s muti, si nimanui nu-i trebuie nimic. Se vorbeste mult si nu se face nimic. La noi e altfel de televiziune, va dati seama… Noi avem alte teme, aici eu ma imbolnavesc cand vad ca o tara atat de frumoasa, de bogata, cu oameni atat de destepti se duce la fund. Numai vorbaraie, vorbaraie, si nimic altceva, fapte – zero. Pai mama mea daca ar trai acum nu stiu ce-ar face! Ea era omul actiunii, era foarte organizata, stia exact ce are de facut. Asa e si cu o tara, daca stim s-o gospodarim, sa spunem astazi facem asta, maine asta… nu trebuie sa inventezi nu stiu ce. O tara e ca o gospodarie mare, care are nevoie de un gospodar sa fie in varf si sa aseze lucrurile, sa-i puna pe oameni sa munceasca. E groaznic ce se intampla.

 

 

 

Marea Dragoste/ Tango: Cum de ai ales tocmai moda drept cariera? Pentru ca e o zona destul de corupta, se vorbeste urat despre modeling, despre fetele care-l practica, si mai ales in Moldova…

VALENTINA VIDRASCU: Cum ti-am mai spus, eu tot timpul trebuia sa simt ca ma deosebesc de ceilalti. Asa eram eu. Si tocmai pentru ca se vorbea urat despre modele, eu am incercat, eu voiam sa demonstrez contrariul. Eu voiam sa fac o altfel de scoala de moda, o scoala de modeling puternica, voiam sa educ altfel de fete, sa cresc altfel de modele. Voiam sa demonstrez ca modelingul poate fi si curat, ca o fata poate fi manechin fara sa faca prostitutie. Asta am vrut sa demonstrez si asta am demonstrat.

Marea Dragoste/ Tango: Deci ai reusit, dar fetele care ajung acolo nu sunt si ele atrase de alte lucruri, nu sunt ispite?

VALENTINA VIDRASCU: Am reusit, atata ca aici am colaborat si cu M.R.A, si cu Dana Savuica, acum cu Mandarina Models… Si de aceea l-am ales pe acest Bogdan, de la Mandarina Models… Eu primul lucru pe care-l discut cu un client care vrea modele este asta. Spun : fetele mele nu fac asta. Fetele mele sunt serioase, va rog sa le respectati, si sa nu le propuneti nimic, ca degeaba le propuneti, eu asa le cresc, asa le educ. Eu de-asta am fete bune, si toata lumea stie asta. Fetele mele nu fumeaza, nu beau, nu umbla brambura, pe la terase, sa vaneze barbati, nu. Sunt motivate, isi cauta de treaba, acum am, de exemplu, cea mai buna fata, si o sa ajunga mare de tot. Alexandrina }urcanu, care e pur si simplu fenomenala. Are 15 ani, vara asta o sa implineasca 16 ani, si a fost la Milano, a pozat pentru Vogue accesorii deja, iar acum pleaca la New York. E primul model din Moldova care o sa fie top-model! Asta am reusit in toti anii astia de munca: agentia de modele o am de 13 ani, din ’97. eu am educat fete care n-au facut trafic, si asta numei pentru ca au fost la scoala mea. Si mamele lor, si tatii, toata lumea ma respecta, asta am castigat toti anii astia facand modeling: respect. Nu am castigat bani, eu am castigat reputatie buna, si un nume bun, si asta-i totul. As fi putut sa fac prostitutie, am avut milioane de propuneri, si puteam sa fiu super de bogata. Dar nu m-as fi putut uita in ochii oamenilor, ai parintilor acestor fete si, cum zice Mircea Badea, nu m-as fi putut uita in oglinda, la mine.

Marea Dragoste/ Tango: Copiii tai cati ani au?

VALENTINA VIDRASCU: Tiberiu face 27 acum, in noiembrie, si Luca are 21.

Marea Dragoste/ Tango: Multi inainte! Si nu sunt casatoriti, n-au iubite?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, mai au, asa, prietene… Eu m-am casatorit tarziu, si consider ca e bine sa te casatoresti cand ai deja o situatie, cand ai un statut, cand poti sa cresti un copil, sa educi un copil… Eu cu Vlad sigur ca ne certam uneori, pentru ca el dormea si eu trebuia sa fac tot. Si ziceam ca nu-i corect, sunt surmenata… Practic, o familie poate sa existe atunci cand relatia dintre doi oameni nu e asa, unul doarme si unul munceste. Trebuie sa fie mana in mana, asa cred eu.

Marea Dragoste/ Tango: Si dupa ce l-ai pierdut pe sotul tau, cum ti-ai mai refacut viata, nu te gandeai sa te recasatoresti?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, niciodata.

Marea Dragoste/ Tango: Nu te vedeai indragostindu-te din nou?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, nu m-am mai gandit la asta. Pentru mine a fost clar din start ca nu ma mai casatoresc. Copiii mei au fost foarte marcati de moartea lui Vlad.

Marea Dragoste/ Tango: Dar va asteptati, sau cum s-a intamplat, cum ati trecut peste tragedie?

VALENTINA VIDRASCU: S-a intamplat subit.

Marea Dragoste/ Tango: Subit ati aflat ca are cancer?

VALENTINA VIDRASCU: Da, ca are cancer in ultimul grad si nu se mai poate face nimic.

Marea Dragoste/ Tango: Si nu se simtise rau inainte ? Ce fel de cancer?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, nu se simtise rau. Leucemie.

Marea Dragoste/ Tango: Cati ani avea ?

VALENTINA VIDRASCU: 42. Si eu aveam tot 42, pentru mine a fost o tragedie, dar pentru copii… Luca avea 9 ani, si era, cum sa-ti spun… Vlad ii spunea: « Luca, mergi cu mine la Bucuresti? Ca uite, te pun aici in buzunar. « Asa de apropiati erau… Vlad era un poet, un artist… Tiberiu avea 15 ani. Si, peste ani mi-a spus, eu acum trei ani am aflat, ca atunci a vrut sa se sinucida. Ca nu mai concepea sa traiasca asa. Dar apoi s-a gandit : si ce o sa rezolv cu asta? Si a inceput sa lupte. Dar asta mic, Luca, era pierdut, ii fugise pamantul de sub picioare. Si eu eram pierduta, jumatate de an fost bolnav si am avut grija de el. Si cat a fost el bolnav, eu am fost ca-n inchisoare, nu stiam decat masa, casa, sa ma duc la piata si sa fac mancare. Pentru noi, pentru toti a fost un soc. Iar apoi m-am apucat de munca, pentru ca aveam copii de crescut, n-aveam ce sa fac.

Marea Dragoste/ Tango:  Si Vlad cu ce s-a ocupat ?

VALENTINA VIDRASCU: Vlad a avut o firma, facea afaceri… Asa e soarta. Noi am avut niste bani, si inainte de a muri el nu mai aveam nimic, toti banii ii pierduse intr-o afacere. Cand a murit el eu am ramas cu datorii, cu doi copii, si stateam in gazda. Dar aveam un apartament al nostru, era in constructie, si peste ani a fost gata, m-am mutat acolo, am amenajat… Si incet, incet, mi-am revenit. Dar daca nu se intampla asta totul era altfel, si eu eram altfel, in sensul ca asa de tare au fost marcati copiii, incat daca eu ma recasatoream, ii terminam! Insemna ca ei ramaneau orfani, eu trebuia sa ma dedic altcuiva. Dar nici nu-mi doream pe altcineva… Cand ai parte de o iubire asa de mare, de o dragoste asa frumoasa, nu-ti mai trebuie altceva. Eu am avut ceea ce n-au avut milioane de femei : o poveste de dragoste cum nu mai exista. Asa ca mi-a fost destu, m-am axat pe lucru, sa-mi cresc copiii, sa am grija de ei, sa fie sanatosi, sa traiasca intr-o casa calda, curata, sa aiba ce sa manance… Asta a fost viata mea.

Marea Dragoste/ Tango: E casa voastra, aici, in Bucuresti ?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, aici e inchiriata.

Marea Dragoste/ Tango: Aici si locuiti, si showroom-ul e aici?

VALENTINA VIDRASCU: Da, aici locuim eu si Luca. Tiberiu sta la Londra, lucreaza la Deutsche Bank. Acum e in deplasare.

Marea Dragoste/ Tango:  Mai spune-mi legat de ce faci aici, de afacerea ta, de haine, ce proiecte mai ai ?

VALENTINA VIDRASCU: Acum o sa incep sa produc in serie. Serii mici, serii limitate.

Marea Dragoste/ Tango: Unde o sa produci, o sa ai ateliere aici, in Bucuresti?

VALENTINA VIDRASCU: Atelierul de creatie este in Chisinau si ramane acolo. Trebuie sa incep productia de serie si distributia, si nu stiu cum se face asta, o sa invat repede, din mers. Uite, asta e prima ie produsa dintr-o serie de 20…

Marea Dragoste/ Tango: A, deci serii foarte mici… Si productia unde o faci?

VALENTINA VIDRASCU: Deocamdata tot acolo, la Chisinau, dar o sa o mut aici. Treptat, poate o sa deschid un magazin sic, un boutique, in care sa le vand, sau poate o sa incerc online… Sa vad, trebuie sa mai consult cu cineva.

Marea Dragoste/ Tango: Si legat de proiectul cu restaurantul poti sa-mi spui deja ceva?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, asta vreau sa o fac pentru baiatul meu, si e placerea mea. Eu patru lucruri pot sa fac bine in viata : educatie, ca am scoala de modele si stiu foarte bine ce le trebuie la fete. Eu, la scoala, schimb fetele dupa 3 luni. Deci mi-aduce parintele fata, si dupa trei luni e cu totul alta fata.

Marea Dragoste/ Tango: Si cum decurg cursurile astea? Ai ore in fiecare zi?

VALENTINA VIDRASCU: Nu, cate doua ore sambata si duminica. Si ele vin, fac o ora podium si o ora vorbesc eu cu ele. Si le motivez, le spun cum stau lucrurile… Vorbim si despre baieti, despre ce e pe lumea asta, si ele ma asculta. Le invat si ce sa manance, cum sa manance, cum sa aiba grija de ele, cum sa se comporte in societate… Le initiam si in arta vorbirii… Si ajung repede fete de milioane! Inainte scoala dura un an de zile, din septembrie pana in iunie, sambata si duminica, dar acum parintii trebuie sa plateasca o taxa si n-o au. Si eu am un principiu, iau numai moldovence. Inainte luam si rusoaice, dar aveau o influenta proasta asupra moldovencelor. Ca ele fumeaza, unele se drogau, erau un pic, usuratice, asa, si eu am zis nu. Eu educ numai moldovence, si daca vreo rusoaica imi aduce fata, o ascult la lectie in limba romana, si la examen in limba romana trebuie sa vorbeasca. Sau ii spun vorbeste in engleza, in franceza, in ce vrei, numai nu in rusa. Vorbeste in romana! Ceea ce le invat eu la scoala pe fete este nu altceva decat demnitate nationala. De aici porneste totul. Tu trebuie sa stii de unde esti, si de unde vii, si ce prezinti. Si ca trebuie sa fii cineva in viata asta, nu poti sa fii « nimeni ». Nu trebuie sa umbli brambura, sa nu stii ce-i de capul tau. Le spun ca telefonul nu-i obiect de lux, nu trebuie s-o mananci de bani pe mama ta sa-ti cumpere un telefon roz sau nu stiu de care, nou aparut. Nu stai la telefon mai mult decat strictul necesar, nu stai la televizor doua ore ca faci celulita, in timpul in care stai sa faci gimnastica la maini, ca o femeie trebuie sa aiba incheietura frumoasa. Le invat ca o fata nu trebuie sa aiba burta, e groaznic, te oripileaza cand o fata isi pune blugi si-i curge grasimea. Fetele trebuie sa fie tot timpul naturale, le spun sa nu-si penseze spracenele, iar parul trebuie sa fie natural. Daca ele vin la scoala cu parul stricat sau unghii lipite sau rosii, oribile, le fac analiza in fata clasei. Le spun daca au probleme cu dantura, cu tenul, daca parul e ars… Dimineata le pun sa-si faca regimul zilnic, la ora sapte, apoi sa-mi aduca mie sa-l citesc. Apoi, o fata trebuie sa stie sa calce, sa spele, sa aiba camera curata… Si mamele vin dupa asta si zic “Doamna Vidrascu, dar fata mea e alta!”. Le invat ca dimineata, cand se trezesc, sa spuna « Buna dimineata, mama ! », ca la noi nu se obisnuieste. Le spun : tu esti bobocul in casa si trebuie sa faci buna dispozitie… Trebuie sa ai ceasca ta, de care nimeni nu se atinge, farfuria ta, sa scartaie farfuria de curata ce este… Le invat o mie de lucruri. Le spun ca o fata nu trebuie sa cantareasca mai mult de 50 de kilograme, trebuie sa fie ca un fulg. Si toata lumea trebuie sa te admire, sa fii cat mai naturala. Nu le invat sa se fardeze, dimpotriva… Si dupa trei luni le vezi cu tenul curat, cu parul lung… O fata trebuie sa aiba parul lung, si nu il vopsesti decat atunci cand incaruntesti si nu ai alta varianta. Picioarele trebuie sa fie fara celulita, sa faci peeling… Chiar mi-ar placea sa fac si o scoala dintr-asta si-n Bucuresti, scoala mea oricum pana acolo merge, am profesori, dar mi-ar placea sa fac si aici o scoala. Le spun sa manance cereale, mie Vlad al meu imi spunea ca mai am un pic si incep a necheza, ca mancam fulgi de ovaz. Eu intr-o dimineata am gasit intr-o revista salata franceza a fumusetii, si asta mancam.

Marea Dragoste/ Tango: Ce este salata asta ?

VALENTINA VIDRASCU: Patru linguri de fulgi de ovaz, cu cinci linguri de apa rece. Dimneata, cand te trezesti, pui asta intr-un bol, dupa care tai sau dai prin razatoare un mar, pui o nuca faramitata, trei linguri de lapte gras sau frisca, o lingurita de miere si o lamaie stoarsa. Si mai e ceva, dimineta trebuie sa te trezesti frumos, pe muzica, nu repezit, nu sa tipe cineva la tine. Si primul lucru pe care-l faci, te intinzi, intinzi picioarele si mainile. O fata trebuie sa fie asa, ca o trestie. Fetele mele isi noteaza ce le spun, si in trei luni acelea grase slabesc, cele cu bube pe fata se vindeca. Ca asta e de la mancare, eu nu le dau voie la fast food, nu exista ! Ai venit de la scoala, in 15 minute poti sa-ti faci o supa. Fierbi apa, ti-ai taiat toate legumele, pui intr-o cratita randuri, asa, torni apa fiarta si dupa inca cinci minute mananci supa ! E fantastic de buna si-ti face bine, ai tenul frumos, ai parul stralucitor… Si le spun ca la o fata ochii trebuie sa fie stralucitori, o fata trebuie sa arda, cand merge pe strada trebuie sa arda! Nu trebuie sa aiba “sunci”, tatuaje… Si toate se conformeaza. Multe poarta piercing, de exemplu, si le spun ca nu se mai poarta, le aduc reviste de la New York, de la Londra, si le arat. Le spun sa-si impleteasca parul daca vor sa fie deosebite, sunt atatea moduri frumoase de a-ti impleti parul ! Le spun sa se poarte frumos cu toate fetele din clasa lor, sa nu-si faca dusmani, sa fie pozitive si bune cu toata lumea. Pentru ca nu e neaparat important ce nota ai a matematica. Si asta e important, dar mai important de IQ-ul emotional. Nu trebuie sa barfesti, trebuie sa fii de incredere, buna prietena, sa-ti faci bine lucrul… Sa te porti frumos cu toti baietii, dar niciodata sa nu te lasi cumparata de cineva. Caci si la noi sunt atatia bogati care…. ca si aici. Iar sa umbli dupa astia bogati e cea mai mare prostie, tu esti obiect pentru el, el in trei luni o sa vrea alta fata, se satura de tine si vrea ceva nou. Tu, ca fata, trebuie sa-ti faci o meserie, sa fii la fel de buna ca baietii. Si tu trebuie sa-l alegi pe el, nu el pe tine.

Marea Dragoste/ Tango: Mi-ai zis ca esti buna la patru lucruri. Unul dintre ele era educatia. Celelalte care sunt ?

VALENTINA VIDRASCU: Al doilea e modelingul, al treilea e moda. Si nu existau reviste inainte, nimic, iar eu aveam o prietena la Odesa si o sunam sa-mi zica ce designeri sunt mai buni, ca urma sa plec in Italia si nu stiam nimic! Si al patrulea lucru la care ma pricep este gatitul. Fac placinte repede, in tigaie, in cinci minute, dar stiu sa fac si placinte « haute couture », care sunt nemaipomenite, si nimeni nu le face ca mine, crede-ma! Cand pun mana sa fac ceva, eu fac bine. Si as invata pe toate fetele ce stiu eu. La St. Petersburg, pe vremea tarismului, era un pension, se numea scoala Blagarotn, o pensiune unde invatau fetele din aristocratie. Si eu asta am vrut sa fac, am vrut sa fac o scoala unde mamele sa-si dea fetele, si aici fetele sa fie educate, sa invete si menaj, si lucru manual, sa invete sa gateasca, sa se comporte in societate, sa poarte o discutie, sa invete limbi straine, totul de la A la Z. Eu asta am vrut sa fac, genul asta de liceu particular. Tinerii acum sunt dezorientati, plictisiti, se drogheaza… De ce? Pai foarte simplu, n-au ce face cu timpul lor, nu-l pot ocupa cu ceva. Si liceul in liceul asta pe care am vrut eu sa-l fac la Chisinau, in codrii Moldovei, voiam sa iau copiii la mine de luni, sa locuiasca acolo, si sambata sa vina parintii sa-si ia copiii acasa. Dar in rest, sa ne ocupam noi de ei. Si am vrut sa aduc cei mai buni profesori, si din Romania, si din Occident, si de peste tot, si sa faca din copiii astia alta generatie. Eu ma gandeam asa: o luna de zile, la liceu, studiem pictura. In timpul liber organizam seara Dali, seara Picasso, seara nu stiu care… sa deosebeasca copilul pictura lui Dali de pictura lui Picasso. Copiii sunt ca un burete, dar trebuie asa de frumos sa le predai, incat sa le trezesti dragostea fata de arta. Arta te face frumos, arta curata, trebuie sa poata deosebi si-un Stacovici de-un Mozart… cine ii invata asta ? Voiam sa fac doua luni de muzica populara, sa afisam pe un ecran toate portretele Mariei Tanase, sa punem muzica ei, sa o comentam… Fizica nu te face alt om, dar profesorul te poate face un om mai bun… Depinde pe mainile cui nimeresti, eu sunt absolut de acord cu lucrul asta. Arta te face sa vibrezi, o muzica buna te face sa te inalti spre lumina, toate lucrurile frumoase te fac sa atingi divinitatea. Sa ai o revelatie… Si toate lucrurile astea, bautura, drogurile, violenta… cum zice Mircea Badea, ca el are perfecta dreptate, si mie-mi vine sa urlu, ca Romania e o tara atat de bogata, cu un potential atat de mare, si se duce de rapa, pur si simplu…. tatii isi violeaza fetele, se omoara unii pe altii, nu exista asa ceva inainte! Stii ca acum se vorbeste de violenta in familie, si mama imi zicea ca pe vremea ei, daca greseai, puneai mana pe masa, si profesorul te lovea cu rigla. Dar asta ne facea sa invatam si sa fim copii buni! Pentru ca depinde, violenta e cand se taie astia cu cutitele, se omoara, dar cand dai copilului la fund un pic, eu consider ca ebine. Si toate lucrurile pe care mi le spunea mama mea, toate abia acum parca se descopera, ca abia acum savantii au vazut! Pai mama mea stia lucrurile astea de cand lumea. Ca trebuie sa mananci rosii la sezon… eu nu pot manca rosii iarna! Ca nu-s gustoase, sunt verzi, tari. Natura e cel mai destept arhitect, cel mai mare estetician, si cum a oranduit Dumnezeu lucrurile, asa trebuie sa fie. Nu prea mai avem noi ce inventa, parca facem totul peste mana absolut invers. Eu consider ca omul trebuie sa traiasca acolo unde s-a nascut. Tiberiu e in Anglia, si-mi spune : mama, tu stii cat mi-e de greu mie acolo? El vine acasa si se incarca. Iar eu stii unde ma incarc, Alice? Am crescut pe camp. Mama ne lua de mici pe toti sa sadim, sa prasim, sa culegem , iar mie cand mi-e greu pe suflet, acolo vreau sa ma duc, pe camp, intr-un lan de porumb, sa stau acolo, sa ascult, sa miros pamantul, sa miros iarba, cu orele, sa vad cerul. Asta mi-a lipsit mie toti anii astia in care am lucrat contra cronometru. Eu, personal, am fost pe ultimul plan. Nu mi-a mai ajuns timp niciodata pentru mine. Eu n-am mers pe la saloane, eu am carat haine la prezentari, am calcat, am strans, am dus de colo colo, am machiat fetele, le-am impletit parul…

Deci de-asta tineretul e derutat, ca nu are de ce se prinde, nu are un stalp, sa stie asta-i bine, asta-i rau. Asa sunt si fetele mele de la scoala, iar eu nu le vorbesc de pe pozitie de profesoara, le vorbesc de pe pozitia de mama. Si le spun ca mama lor e unica lor prietena. Mama nu-ti vrea raul, si o sa te vegheze mereu. Iar cu prietenele trebuie atentie, ca prietena cea mai buna poate fi cea mai mare tradatoare. Si tot timpul le-am spus ca nu trebuie sa te legi cu o fata care-ti e inferioara, care sa bea si sa fumeze, trebuie tot timpul sa te imprietenesti cu cineva care sa te ridice, nu sa te coboare. Sa ai repere bune, asta trebuie.

(interviu realizat in 2009, la Bucuresti)

Priviti-o pe Andreea Marin Banica imbracata in iile stilizate create de Valentina Vidrascu!

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro