Vasile Calofir e actorul cu o mie de chipuri, cu o mie de zambete si cu o mie de suflete in care te poti oglindi cu bucurie. L-am rugat sa pozeze pentru noi in spatiul splendid de la Maison 13. Sa fie sexy. Sa fie cool. Sa fie frumos si bland, asa cum numai el stie sa fie. Si l-am rugat, intre doua cadre, sa ne destainuie cateva dintre tainele sale.
Stilista Madena Pasăre
Fotografii de Paul Buciuta
Make-up Diana Moraru
Nu semanam cu ceilalti. La 9 ani, plecam de acasa numai pentru ca ma plictiseam. Plecam, pur si simplu… Si tot plecand mi s-a intamplat ca la varsta de 11 sau 12 ani sa plec chiar si o luna de zile. Fara ca ai mei sa se mai intrebe ce se intampla cu mine. Pentru ca si ei incepusera sa ma cunoasca si tata spunea: „Lasa-l, ma, femeie, in pace! Nu stii cum e el?“ Eu imi cautam spatii, energii diferite, aveam nevoie sa schimb tot timpul ceva, aveam cautarile mele.
Imi placea mult sa privesc natura. Cautam unghiuri din care sa vad lucruri deosebite. Nu e lucru usor sa stai intr-un copac o jumatate de zi numai ca sa vezi cum vine pasarea la cuib. Pasarea statea trei secunde si pleca. Pentru trei secunde eu stateam si o jumatate de zi.
Copil fiind, am pus mana pe o carte si mi-am dat seama ca eu traiam o conexiune cu cineva din partea cealalta a pamantului prin intermediul acelei carti, acelor povesti. E ca internetul de astazi, cand intri pe chat si vorbesti cu cineva. Ma conectasem la povestea aceea atat de tare si atat de puternic, incat intrasem cu totul in poveste.
Mie imi place basmul, imi place povestea, imi plac povestile de dragoste. Eu asta as si juca tot timpul, povesti istorice, adica asezate, sanatoase, intr-o logica, cu sentimente frumoase. Desi, de multe ori, mi s-a spus si-n facultate ca fata nu m-ajuta sa exprim atat de bine frumosul pe care-l si simt, si-l si gandesc. Dar iacata ca asta e un mare avantaj al actorului: sa ai sufletul plin de atata frumusete. Si sa-ti tii fata ca pe un armasar arab. Sa-ti tii expresivitatea in frau si s-o dramuiesti, sa-i dai drumul numai acolo unde simti tu.
L-am intrebat pe undeva prin anul I, pe la sfarsit, pe domnul profesor Dem Radulescu: Cum e cu talentul asta, sa ne dumirim si noi? C-o sa ne intrebe lumea la randu-ne si n-o sa stim sa spunem. Si ne-a raspuns: „Mai, este foarte simplu. Talentul e ca banul, daca-l ai, il ai, daca nu-l aia, nu-l ai“.
Eu m-am gasit pe mine insumi. Pentru ca am si cautat. Pentru ca, pentru mine, bogatia e in interior. Eu am renuntat sa ma sprijin pe slabiciunile altora. Nu, am cautat slabiciunile mele! Pentru ca de ele aveam nevoie. Sa le constientizez. Si cu ele sa defilez. Si, in momentul acela, eliberarea tocmai asta inseamna: incepi sa ai incredere in tine, incepi sa te eliberezi, incepi sa stii ce poti, cat poti, pana unde. Si, o data evadat din toate aceste constrangeri despre sine, vei gasi oamenii si energiile de care ai nevoie, strict la momentul ala. Si incep sa vina si banii. Eu cand am renuntat sa ma mai gandesc la bani, banii au venit…
Cred ca uneori cautam cu disperare sa ne faca cineva si noua un compliment sau sa ne spuna ca ne sta bine un anumit lucru, sau ca am gandit corect ceva sau sa ne spuna ce bine a iesit scena aia. Ai foarte mare nevoie de asta, ca actor, pentru ca dai foarte mult, iar in loc ramane un gol pe care trebuie sa-l umpli tot timpul. Dupa un spectacol intens esti gol, golit de-a binelea.
De ce am fi altfel, cand avem la indemana tocmai toate aceste lucruri: sa faci un compliment, sa iei pe cineva in brate, sa-i spui lucruri interesante despre el? Cred ca se vor salva doar cei care vor incerca sa acceseze zona aceasta. Sa nu mai fim atat de rai gratuit, fiindca rautatea gratuita e crima, dupa parerea mea.
Sunt atat de legat de familia mea, ca nici nu-mi vine sa cred. Eu sunt legat inca si acuma, sunt extrem de conectat la acele meleaguri si la familie. Am inca patru frati. Suntem trei baieti si doua fete. Toti din doi in doi ani, dintre care trei in august, din doua in doua zile. 8, 10 si 12. Eu sunt cel mijlociu.
Fiorul iubirii
Ma pot indragosti in fiecare zi. Mi s-a intamplat sa stau cu o fata la masa si sa fiu indragostit de ea doua ore, cat am stat la masa. Si sa nu ne mai vedem dupa aceea, dar mi s-a intamplat sa ma patrunda fiorul timp de doua ore. Doar sa stau asa, sa bem o cafea si sa povestim, dar sa existe pe dedesubt acel tremur, acel fior absolut senzational.
Orgoliul muncii depuse
Am trecut in viata mea prin relatii destul de consistente, am suferit, cu despartiri, cu toata nebunia. Da, sunt extrem de pasional. Sunt leu si cred ca sunt un leu veritabil. Am si orgolii, e adevarat. Mai tarziu am tradus ca fiind orgoliul muncii depuse, mai degraba, chiar si intr-o relatie. De multe ori se intampla ca si intr-o relatie sa muncesti destul de mult, tu sa fii cel care trage…
Femei frumoase
Frumusetea femeii… Nu cea atat de vizibila. M-as lega mai degraba de o gropita in obraz, de un rictus, de o spranceana, de o cicatrice. Sunt lucruri care devin mult mai intime decat acea frumusete exagerata. Aia cu buzele umflate pana peste nas, n-am… Pentru mine, domnisoarele de o asemenea factura nu sunt deloc frumoase, sincer.
Dorinta de a impartasi
Mie mi s-au intamplat lucruri la care nici nu m-am gandit, nici macar nu le visam. Cum e sa ti se intample lucruri pe care nici macar nu le-ai visat?!!! E mult, e mult prea mult. Si atunci eu, intelegand ca mi s-a dat destul de mult, la randul meu trebuie sa impartasesc, sa impartasesc, sa impartasesc…
Obraznic
Din secunda in care am intrat intr-un proiect, profesional vorbind, si cu ghilimele de rigoare, eu devin extrem de “obraznic”. Ca daca nu iese asa cum trebuie si conform graficului si a tot ce-am discutat inainte, vom face de 50 de ori sau de 100 de ori si nu voi fi dragut deloc cu nimeni pana nu iese ce trebuie. Voi bate cu pumnul in masa. Trebuie sa iasa!
Mungiu
Singurul care e dupa gusturile mele si probabil ne vom intalni, imi doresc foarte tare si sigur se va intampla chestia asta: Cristian Mungiu. Care nu lasa, si nu lasa… il simt. Nu lasa, nu lasa. Sapa, si sapa, si bibileste, si toaca, si scoate fatete, si-i innebuneste pe toti din jurul lui, si… iese ce iese. Si bravo lui! Uite, o spun cu toata taria. Nu-l curtez, nu! Se va intampla, daca va fi sa lucram, pur si simplu.
O dorinta
M-as multumi foarte, dar foarte tare, ca in istoria cinematografiei romane sa ramana un film cu mine in rolul principal, dar sa ramana in istorie. Atat imi doresc eu de la cariera. Pentru ca imi doresc pentru oamenii astia in mijlocul carora eu m-am nascut sa las ceva. Pana sa ajungi la nivel international, cum zicea si maestrul Dinica: „Lasa-ma draga in pace, pai n-am ajuns sa-i multumesc pe-astia de la noi din tara“! Genial.
Paine sau cozonac
Domnul profesor Dem Radulescu mi-a zis: „O sa mananci o paine atat de buna din meseria asta, pentru ca tu faci si drama, si tragedie, si comedie, faci si teatru, faci si televiziune, faci si film… O sa mananci cozonac, tine minte ce spun aici! Nu zice nimic, crede-ma, tu fii responsabil, fii constiincios, munceste exact cum muncesti tu, nu trebuie sa faci nimic altceva, ai fata care te ajuta, e fata ta, esti taiat, esti putin diform, ai fata extrem de recognoscibila, daca te-au lipit unii in perete, te tin minte cinci ani, nu trebuie sa faci mare lucru”.
Agentia de evenimente
A trebuit sa-mi fac o agentie si imi castig banii din agentia asta. Asta insemna ca muncesc dublu, asta inseamna ca mi-am creat acea baza morala si confortul financiar ca sa fiu liber. Organizez de la team-building pana la nunti, si altfel de nunti, nuntile care sunt, de fapt, niste povesti, si o nunta privita de un actor inseamna cu totul si cu totul altceva. Se face un concept, se face un scenariu, intervin elemente speciale. In general, am luat elemente din actorie si le-am pus in spatiul evenimentelor. In spatiul evenimentelor tot actorie fac.
Actorie si business
Atat in actorie, cat si in business e aceeasi lectie foarte importanta: nu trebuie sa ai dreptate intotdeauna, insa trebuie sa fii extrem de convingator de fiecare data.
Se poate castiga din munca cinstita?
Eu cred ca ar trebui. Pentru ca sunt atatia actori de calitate si care, dupa parerea mea, ar trebui sa castige cat nici cu gandul nu gandesc. Dar, uite ca traim in tara asta care nu stiu cat potential are, sau a avut, sau mai are… Si actorii foarte mari au deficientele lor in a negocia. Adica, e o anumita limita la care se opresc. In Romania, eu ma gandesc la un salariu decent in teatru pornind de undeva, pentru un debutant, de la 1500-1700 de euro. Iar la un film, pentru un rol principal, un actor sub 20.000 de euro nici n-ar trebui sa stea. Ceea ce nu se intampla. O sa ma injure foarte multa lume sau o sa comenteze: „Hai, mai, Vasile! Vorbesti si tu de 20.000 de euro in Romania?!“. Asta cred eu ca ar trebui, de la 20.000 de euro in sus, pe un film, un actor foarte bun, cu rol principal. Cred ca trebuie sa avem curajul sa gandim asa.
Cum arata un actor
Un actor are nevoie de o haina. Stim foarte bine, actritele au nevoie intotdeauna de o trusa de farduri de maxima calitate. Incerci sa fii un model in teatru, pleci de la teatru si trebuie sa ai cateva tinute, clar. Asta gandesc eu despre actori, nu mai cred in actori boemi, nebarbieriti, tarnositi, care pe scena sunt extrem de talentati si afara rup salamul in doua. Nu mai cred in chestia asta, pentru ca il dezamagesti pe cel care a fost in sala.
