Sâmbătă, 25 februarie 2017 va avea loc un nou spectacol Lucia di Lammermoor la Opera Națională București, cu soprana Venera Protasova în rolul principal.
Delicată ca o petală de trandafir, fină și frumoasă, dar, mai presus de toate, înzestrată cu o voce splendidă și un extraordinar har al interpretării, Venera Protasova a fost marea revelație a distribuției Lucia di Lammermoor. Farmecul său de mare artistă, pe care vor continua să o revendice, din ce în ce mai mult, marile scene ale lumii, a făcut parte din formula miracolului pus la cale de Andrei Șerban la București în serile de miez de ianuarie 2017. Venera Protasova nu vorbește fluent decât rusește, așa că translatorul care a însoțit-o și la repetiții, Vladimir Florea, ne-a intermediat, cu pricepere, conversația.
Soprana rusă Venera Protasova s-a născut în Tadjikistan pe 24 ianuarie 1986 şi a studiat pianul la Ulan-Ude, apoi a urmat colegiul de muzică şi a absolvit Conservatorul din Kazan la clasa profesoarei de canto Lyudmila Tserkovnikova, apoi a continuat studiile cu profesoara Albina Shagimuratova. În anul 2014 a câştigat locul al treilea la Concursul Internaţional „Mihail Glinka” de la Moscova, dar și Marele Premiu la prima ediție a concursului internațional de canto “Sanduchag — Nightingale” din Kazan, iar în 2015 Premiul I la Concursul Internaţional de Canto Baikal de la Ulan-Ude. Din 2013 este solistă a Teatrului de Operă și Balet Tatar, unde a avut roluri precum Gilda din „Rigoletto” de G. Verdi sau rolul titular din „Lucia di Lammermoor”. În anul 2015 a participat la un turneu în Olanda al Operei Tatar cu rolul Micaëla din „Carmen”, opera lui Bizet, iar în 2016 a participat la Academia de Operă Italiană a lui Riccardo Muti în opera „La Traviata” de G. Verdi şi a interpretat rolul principal Violetta la Teatro „Alighieri” din Ravenna. La finalul anului 2016, a interpretat Gilda la Teatrul „Verdi” din Pisa şi la Teatro Sociale di Rovigo, sub bagheta dirijoarei Gianna Fratta, în regia lui Federico Bertolani.
Alice Năstase Buciuta: Erați pregătită pentru un asemenea succes? Aici cronicile și reacțiile sunt deja extraordinare după primele repetiții cu publicul și multe dintre laude vă sunt adresate dumneavoastră.
Venera Protasova: A fost o muncă foarte grea. Eu nu am o experiență prea mare în operă, de aceea, pentru mine, acest eveniment a reprezentat o primă muncă foarte serioasă din punct de vedere regizoral. În decursul repetițiilor am întâmpinat destul de multe dificultăți cu privire la rolul pe care îl aveam și cu privire la cerințele regizorului.
Nu s-a văzut asta în spectacol…
Venera Protasova: Vă mulțumesc. Au fost, într-adevăr, mai mulți oameni care au venit și mi-au spus că le-a plăcut. Pentru mine acest proiect reprezintă un mare salt, un spectacol la un nivel superior, care mi-a permis să înțeleg și să demonstrez că pot să fac lucruri atât de complexe.
De mică v-ați visat pe drumul acesta? Ați știut că veți avea o carieră în operă?
Venera Protasova: De mică am avut preocupări muzicale. Am studiat în școli de muzică, dar nu m-am gândit niciodată că o să ajung solistă de operă. Eu făceam pian. La nouăsprezece ani a avut loc un eveniment care a însemnat practic începutul studiului cu un profesor de canto. Pentru un cântăreț de operă este un lucru semnificativ. Din câte am observat, tendința actuală este ca oameni din ce în ce mai tineri să studieze canto, chiar începând cu vârsta de șaisprezece ani. Eu mi-am început studiile intense și am intrat la Conservator de-abia la vârsta de 22 de ani.
Ați simțit vreodată că ați pierdut ceva, că ați întârziat într-un fel? Sau nu a fost nicio problemă?
Venera Protasova: Da, am simțit, tot timpul mă gândeam la acest lucru în timp ce eu studiam și îi vedeam pe colegii mei că deja lucrau. Aveam în permanență sentimentul că eu mai am multe de făcut, de învățat, diverse lucruri, încă ceva, și încă ceva…
Studiați foarte mult în continuare?
Venera Protasova: Pentru un artist liric este foarte important să se mențină în permanență într-o anumită formă. Studiul este neîntrerupt și se încheie odată cu activitatea.
Și părinții sunt artiști într-un domeniu sau a fost doar o întâmplare că v-ați născut cu acest har?
Venera Protasova: Mă pot considera un deschizător de drumuri în familia mea.
Ce sunt părinții?
Venera Protasova: Părinții mei sunt deja pensionari, căci eu sunt un copil născut destul de târziu. Tatăl meu este mecanic auto, iar mama a lucrat la o uzină de reparații de material rulant.
Dar au voce?
Venera Protasova: Nu pot să-mi dau seama ce voce ar putea să aibă, pentru că nu i-am auzit niciodată cântând. Există însă niște înregistrări cu mine de când eram mică. Se pare că eu, în copilărie, cântam o grămadă de cântece.
Cum ați început să studiați pianul? V-ați dorit acest lucru sau a fost dorința părinților?
Venera Protasova: La grădiniță era o educatoare care avea studii muzicale și ne preda noțiuni de muzică. A remarcat că am niște abilități deosebite și mi-a recomandat să mă ocup în continuare de pian. Eu m-am născut în orașul Dușanbe, capitala Tadjikistanului. Acolo am absolvit studiile medii de zece clase apoi, în anii 1990, toată familia s-a mutat în orașul Ulan-Ude, în Republica Buriatia, la est de Baikal, și acolo am absolvit o școală de muzică și încă o instituție de învățământ muzical.
Primele roluri și primele spectacole cum au venit? Unde au fost?
Venera Protasova: Primul rol pe scenă a fost Frasquita din „Carmen”. Mi-aduc aminte și acum acea zi. A fost peste orice fel de așteptări. A fost o nebunie. Încercam să îmi controlez fiecare mișcare știindu-mă privită de o asistență atât de numeroasă. Mă simțeam foarte amețită după spectacol. Mi s-a părut ceva irepetabil.
Dar a fost un succes presupun, nu?
Venera Protasova: Este un rol secundar, deci nu pot să spun așa ceva. (râde)
Și un rol principal când a venit?
Venera Protasova: La începutul sezonului am cântat acest rol secundar, Frasquita, după care, la final de sezon, am interpretat rolul Gildei din „Rigoletto”. Mi s-a încredințat această onoare. În ultima perioadă a apărut o tendință, o politică a conducerii teatrului nostru de a încredința roluri importante unor cântăreți tineri, debutanți, și acest lucru este de foarte bun augur pentru dezvoltarea artiștilor tineri. Este o politică foarte bună și le mulțumesc foarte mult.
În ce alte părți ale lumii ați mai cântat?
Venera Protasova: Teatrul nostru organizează câte două turnee pe an în Olanda. Avem o serie de spectacole în cadrul fiecărui turneu, în mai multe orașe de acolo. Prima mea apariție pe o scenă străină a fost în cadrul unui turneu cu Teatrul de Operă din Kazan. Apoi am cântat în Italia. Prima apariție a avut loc în cadrul unui program pentru tineri soliști organizat de Riccardo Muti, iar eu am interpretat rolul Violettei din „La Traviata”. În octombrie 2016 am cântat rolul Gildei din „Rigoletto” la Teatrul „Verdi” din Pisa. Tot „Rigoletto” am cântat și la Teatrul din Rovigo… Iar acum mă aflu aici.
Cum ați ajuns să lucrați cu Andrei Șerban? Cum a fost întâlnirea cu un asemenea regizor?
Venera Protasova: Această propunere a venit la circa trei zile după ce am cântat în decembrie în Italia. Impresara, Priscilla Baglioni, mi-a propus să vin aici și am acceptat.
Care a fost prima impresie după ce ați văzut regia?
Venera Protasova: Pentru început, am avut o înregistrare video, pe care mi-a pus-o la dispoziție impresara. După ce am văzut-o, am început să fac remarci de acest gen: „Acest lucru nu îl pot face”… „Nici asta, cu siguranță, nu am cum să fac”. La fața locului, însă, am început să îmi dau seama că este o regie deosebit de interesantă, mi-au plăcut foarte mult ideile domnului Andrei Șerban asupra diverselor momente de punere în scenă. Văzând cum lucrează, repet, a început să îmi placă totul foarte, foarte mult, mi-a plăcut modul în care așeza pe scenă diversele elementele componente ale spectacolului și nu am mai spus că nu pot.
V-a fost, totuși, frică? Vă este frică și acum când faceți toți acei pași pe scări înalte, pe balansoare, pe bârne…
Venera Protasova: Am avut asemenea momente, dar eu știu că trebuie să ies pe scenă cu încredere. Dacă simți o cât de mică încărcătură de teamă, asta ar putea atrage un eveniment nedorit pe scenă, prin urmare, nu trebuie să existe frică și nu există, în spectacol.
V-ați așteptat la un asemenea succes?
Venera Protasova: Probabil că… nu. Recunosc că nu.
Cum ați reușit să intrați în rol, să transmiteți emoția care s-a simțit?
Venera Protasova: Am căutat în interior unele momente anterioare din viața mea și m-am folosit de ele. Poate că nu înțeleg în totalitate ce se întâmplă cu personajul, totuși, într-o foarte mare măsură, tot ceea ce contează înțeleg.
Eu nu am o experiență prea mare în operă, de aceea, pentru mine, acest eveniment a reprezentat o primă muncă foarte serioasă din punct de vedere regizoral.
În plan personal sunteți fericită? Aveți familie, aveți planuri să vă căsătoriți?
Venera Protasova: O întrebare foarte bună (râde). Fiecare ființă omenească trebuie să aibă un om al lui. Viața a făcut astfel încât să am, acum, un astfel de om lângă mine. E foarte important pentru fiecare dintre noi să aibă pe cineva alături cu adevărat.
Mai ales pentru un artist care este sensibil, care are stări dificile? Contează mai ales pentru un artist?
Venera Protasova: Să știți că este foarte dificil în profesia noastră. De aceea, pentru cineva din tagma noastră e foarte importantă o familie. Dar familia este pe primul plan în viața oricărui om, deci și a noastră. Iar eu am înțeles acest lucru relativ recent și mă bucur foarte mult.
Aveți vreun ritual înainte de spectacole? Sunteți credincioasă?
Venera Protasova: Nu am niciun alt ritual în afară de a avea momente de concentrare maximă și de a mă gândi exclusiv la ceea ce am de făcut.
Cred că aveți, totuși, obiceiul să nu mâncați înainte de spectacol, fiindcă v-am văzut la recepția de după premieră mâncând câteva prăjituri și m-am gândit că n-ați mâncat înainte…
Venera Protasova: (râde) Nu, nu este așa! Pentru un artist liric este foarte important să respecte un regim alimentar corect. Dacă nu mănânci, nici nu poți cânta, pentru că în timpul spectacolului este un consum extraordinar de mare de energie. Iar după spectacol, evident, mănânc normal. Și recunosc că îmi plac dulciurile. Am încercat chiar să iau câteva prăjituri cu mine, dar nu am putut, așa că a trebuit să mănânc câteva aici (râde).
Faceți și sport?
Venera Protasova: Merg la sală pentru întreținere, țin astfel sub control niște probleme legate strict de sănătatea mea, pentru a mă menține într-o formă corespunzătoare. Am o recomandare medicală pentru a face anumite exerciții, de aceea merg la sală mereu.
Aveți vreo cântăreață pe care o admirați, care vă este model?
Venera Protasova: Renata Scotto. Îmi plac foarte mult vocea, expresia ei. De asemenea, când mă pregătesc, iau ca exemplu o fostă profesoară, este vorba de doamna Albina Shagimuratova, care în prezent concertează și participă la spectacole pe cele mai mari scene ale lumii. Dumneaei este un exemplu pentru mine.
Unde vă vedeți în viitor? Unde aveți în plan să ajungeți?
Venera Protasova: Sper din tot sufletul să am ocazia să cânt pe marile scene. Pentru mine cortina abia a început să se deschidă și abia acum încep să am o imagine a ce și cum se întâmplă… Încep puțin să înțeleg și cât este de greu…
Dar aveți un talent absolut ieșit din comun. Nu sunt mulți cei care au puterea de a transmite o asemenea emoție.
V.P.: Mulțumesc. Nu am cum să știu cum se vede din sală acest lucru. Poate că dacă aș fi fost și eu în sală, aș fi avut la rându-mi un șir de întrebări față de mine însămi. ( râde)
Așa se vede din sală, credeți-mă. Este o mare bucurie că sunteți aici.
V.P.: Mulțumesc foarte mult conducerii Operei din București că mi-a oferit posibilitatea de a mă ridica la un nou nivel și mulțumesc mult pentru că mi s-a încredințat interpretarea acestui rol aici, în această montare. Sunt recunoscătoare.
