Viorica Chiurciu: Pentru mine muzica este un exercițiu de dragoste

de

Există oameni care ne inspiră prin curajul lor de a-și urma visele și de a le transforma în realitate. Există oameni de la care putem afla că tinerețea poate dura toată viața, atunci când alegi să trăiești învățând, iubind, hrănindu-te cu pagini de carte, cu armonii și culori. Eroina de copertă a ediției de iulie-august a revistei Marea Dragoste/revistatango.ro, Viorica Chiurciu, doctor în medicină și cercetătoare a institutului Romvac, dar deopotrivă o împătimită a muzicii și a tradiției populare, continuă să ne uimească, în cel mai dorit și nobil sens al cuvântului, cu realizările ei. După o carieră științifică de excepție, începută la facultatea de medicină veterinară pe care a absolvit-o ca șefă de promoție, un doctorat în domeniul medicinei și o activitate îndelungată ca directoare a producției de medicamente în cadrul Institutului Romvac, Viorica Chiurciu a decis să își urmeze până la capăt și iubirea dintâi, muzica. A făcut-o, o vreme, ca pe un hobby, apoi și-a dorit tot mai mult să se perfecționeze, a luat lecții cu profesori renumiți, a studiat, a muncit, a greșit, a luat-o de la capăt, până când totul a început să se contureze ca un alt drum al performanței și al iubirii. A participat deja la mai multe spectacole și emisiuni de specialitate, se pregătește pentru lansarea unui album, iar în vara aceasta, în timp ce Clujul iubit vibra de acordurile muzicii efervescente de la UNTOLD, Viorica Chiurciu susținea examenul de admitere la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Sunteți studentă din nou, deși, după atâția ani de activitate, alți oameni se gândesc să se retragă.

Viorica Chiurciu: Pentru mine, procesul învățării a fost continuu, nu mi-am dorit să cad în păcatul lucrului făcut de mântuială, iar felul acesta de a vedea lumea și viața m-a obligat și m-a ajutat mereu să merg mai departe. Nu am ținut cont de niciun fel de obstacole de care, poate, alții țin seama, nu am ținut cont de vârstă, de distanțe, de efort, pentru că atunci când ești cu adevărat pasionat de ceea ce faci, nu ții cont de nimic. Indiferent de vârstă tot îți rămâne ceva de învățat, iar mie mi-au plăcut dintotdeauna provocările și m-am încumetat mereu să escaladez situațiile dificile. Chiar nu mi-a plăcut mersul lejer prin viață.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ați fost și sprijinită și încurajată de cei din jur?

Viorica Chiurciu: Sunt o norocoasă că îl am alături pe soțul meu care m-a susținut și m-a încurajat mereu, amintindu-mi întotdeauna că nu sunt pierdute decât bătăliile pe care nu le-ai început niciodată. În plus, am ținut cont de semne și am observat că în viața noastră apar mereu oameni noi, situații noi, răspântii care ne determină să pornim pe un nou drum. Eu am mai făcut asemenea schimbări, când am venit în Romvac, iar oamenii și locul extraordinar de aici m-au făcut să vreau să rămân, să îmbrățișez o nouă profesie, medicina veterinară, și să îmi doresc să o practic la nivel de excelență. Dar am iubit muzica dintotdeauna, iar de la scena din bolovani pe care mi-o construiam singură când eram copilă și până la scenele de azi, unele pe care am urcat deja, altele pentru care mă pregătesc, a fost tot un drum al experienței și al pasiunii. Iar pentru acest drum m-au ajutat profesorii mei, pe care i-am amintit mereu, doamna Ecaterina Moravec, prima mea profesoară, care are acum 94 de ani și mi-a dat lecții de canto până acum doi ani, profesorul Gheorghe Roșoga, doamna profesoară Gabriela Duțescu, domnul profesor Aurel Mustățea, iar pentru această mare performanță, intrarea mea la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, îi sunt recunoscătoare profesoarei mele de canto, Sanda Roman-Marc, care mi-a modelat vocea și m-a ajutat să îmi asum curajul unui asemenea pas.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și de ce ați ales Clujul?

Viorica Chiurciu: Tot profesoara mea de canto m-a făcut să descopăr Clujul și să ajung să privesc cu mare admirație această instituție de învățământ prestigioasă, Academia de Muzică Gheorghe Dima, care nu este nu doar o parte activă a vieții culturale, ci a dat generații întregi de specialiști de renume în domeniul muzicii, al pedagogiei muzicale și muzicologiei. În plus, orașul, pe care l-am cunoscut tot prin intermediul dumneaei, m-a fascinat cu frumusețea lui, cu oamenii lui buni, cu felul în care cei pe care îi întâlnești se deschid pe dată și-ți spun poveștile lor. Toate acestea m-au determinat să aleg să dau admitere la Conservatorul din Cluj…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și, totuși, de ce ați ținut neapărat să faceți și Conservatorul? Aveți, deja, atâtea diplome, inclusiv cea de doctorat, iar ca studiu muzical, ați fi putut continua doar în particular, ca și până acum…

Viorica Chiurciu: Pe măsură ce eu însămi mi-am exersat tot mai mult aptitudinile am înțeles că muzica nu e doar un limbaj fără frontiere, ci și faptul că exercitiul cântării este un adevărat sport al întregului organism. Am simțit pe propria-mi piele cât de solicitat e întregul organism atunci când cânți, pentru că în acest act sunt implicate diafragma, pulmonul, laringele, corzile vocale, cavitatea bucală, în plus, e nevoie nu doar de studiu, ci și de multă energie și concentrare, nopțile mele erau pline de recitări mentale reluate obsedant… Sunt sigură că lucrurile devin mai ușoare când stăpânești cât mai bine toate aceste elemente, așa cum v-am spus, eu nu sunt adepta lucrurilor făcute superficial, vreau să merg în toate domeniile către profunzime, să stăpânesc cât mai bine fiecare domeniu în care mă implic.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce secție veți urma?

Viorica Chiurciu: A fost o concurență foarte mare, s-a intrat, așa cum se intră de obicei, cu medii foarte mari, iar eu, la îndemnul profesoarei mele, Sanda Roman-Marc, m-am înscris la două discipline, la Canto și la secția de Pedagogie muzicală care acum se numește Muzică. Și, deși am fost admisă la ambele secțiuni, am decis să o urmez pe cea de-a doua, voi studia Muzica, la învățământul cu frecvență redusă. De altfel, la Universitatea de Muzică din Cluj funcționează singura secție cu frecvență redusă, acesta a fost un alt motiv pentru care am ales-o, pentru că eu va trebui să îmi desfășor în continuare activitatea științifică în laboratoarele Romvac, aici, la București.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum o să vă descurcați?

Viorica Chiurciu: Văzând și făcând… Eu voi încerca să mă descurc la fel de bine ca și până acum, și ca medic. Iar la Academia de Muzică va trebui să am în fiecare semestru câte trei săptămâni legate de studiu intensiv, apoi vor urma examenele. În funcție de cum merg lucrurile, voi vedea dacă voi avea nevoie în continuare și de lecții particulare. Sunt încrezătoare că voi găsi cele mai bune soluții ca să-mi pot îndeplini visul.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: E chiar un vis împlinit, muzica, făcută la nivel profesionist..

Viorica Chiurciu: Privesc toate aceste realizări ca pe niște minuni și sunt foarte fericită acum. Simt, într-adevăr, că o să îmi ating visul, la modul cel mai frumos cu putință. Dau restart inimii și minții mele pentru tot ce este frumos și constructiv.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ați stat la Cluj până s-au afișat rezultate? Ați văzut listele cu propriii ochi?

Viorica Chiurciu: Da, am stat până seara, să văd că se afișează listele și am văzut cu ochii mei că am fost admisă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Apoi ați sărbătorit?

Viorica Chiurciu: Nu. După atâtea emoții și după ce recunosc că nu am crezut că o să intru, parcă nici nu m-am mai bucurat, abia acum încep să realizez bucuria și să mă liniștesc, gândindu-mă la ce voi face în viitor. Profesoara mea m-a încurajat mult și mi-a spus că sigur voi face față în timpul anului, căci nu e deloc ușor nici pe parcurs, mulți se pierd pe drum.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Unde vă vedeți în viitor în ceea ce privește muzica?

Viorica Chiurciu: Mă văd sus, nădăjduiesc că munca mea nu este degeaba și sper ca din moment ce eu pun la bătaie toate resursele mele de energie și financiare, toată pasiunea și iubirea mea,- căci, până la urmă, pentru mine muzica este un exercițiu de dragoste – , eu cred că și muzica îmi va întoarce dragostea ei și vom trăi o poveste împlinită, împărtășită…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Regretați că n-ați început mai demult?…

Viorica Chiurciu: Așa a fost soarta și nu s-a putut altfel. Până la urmă, destinul le așază pe toate la timpul lor. Sigur că mi-ar fi plăcut să încep studiul muzical mai devreme, mi-ar fi plăcut mult să fi studiat temeinic un instrument – la asta m-am gândit când, în zilele examenului, din sălile de studiu răzbăteau sunete melodioase de vioară, de violoncel, de pian… Pian studiez și eu, pot să susțin o cântare mai ușoară, un acompaniament pentru o arie, dar mi-ar fi plăcut să pot să fi studiat din timp și să fac performanță instrumentală, da, mi-ar fi plăcut, dar nu pot să regret ceea ce nu mai pot schimba. Mă bucur de visurile pe care reușesc să le împlinesc și, apoi, în timp, să le pot dărui mai departe prin evoluții pe scenă.

 

Puteți vedea un amplu pictorial și citi materialul Viorica și Constantin Chiurciu: Tradiții și izbânzi românești în ediția de iulie-august a revistei Marea Dragoste/revistatango.ro aflată în prezent la punctele de difuzare din întreaga țară.

 

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *