William Shakespeare – Sonetul 66

de

Mă uit scârbit la tot, și-aș vrea să mor,
Decât să-l văd slăvit pe ticălos,
Iar pe sărman de râsul tuturor,
Să-l văd tăgăduit pe credincios,
Pe vrednicul de cinste oropsit,
Și pe femei batjocorite crunt,
Pe cel făr’ de prihană pedepsit,
Și pe viteaz răpus de cel mărunt,
Și artele sub pintenul despot.
Și adevărul, “vorbă de netot”,
Și strâmbul poruncindu-le la drepți.

Mă uit scârbit la tot, și bun rămas!
Dar dacă plec, iubirea-mi cui o las?

Traducere de Mihnea Gheorghiu

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *