Zaharia Stancu – N-am să vă spun

de
Opera Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti în regia lui Andrei Șerban pe scena Operei Naționale București.

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.

Când bate vântul peste deltă, trestiile

Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foşnesc.

 

N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept.

Inima n-are aripi, dar deseori zboară.

Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi,

Încap într-un flaut, într-o vioară.

 

Cerul n-are margini, stelele au,

Miez şi margini de foc are şi soarele.

Vântul de seară mi-a spus c-o să moară

Dac-o să-i rupeţi în drum picioarele.

 

Ce să fac, dudule? încotro s-o apuc?

Mă strigă din patru părţi zările.

Munţii cu păduri cu tot mor sufocaţi

şi-n curând o să moară sufocate şi mările.

 

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,

Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă

Şi de arbori plăpânzi care cresc.

 

 

Imagine de Paul Buciuta din opera Lucia di Lammermoor, regia Andrei Șerban, Opera Națională București

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *