Zaharia Stancu – Om in amurg

de

Acum sunt un om in amurg,/
Fugi in muntii tai, caprioara,/
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele/
A doua oara, a treia oara.[…]

>
Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.

Acum sunt un om in amurg
Piei din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.

Fiece zi are amurg
Fiece zi are si zori
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.

Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.

 

Comentarii

  • iti multumesc cu lacrimi in ochi, cu dor in suflet, cu nostalgii pe gura, cu zambete amestecate cu melancolii…
    ce dor mi-era de zaharia stancu, de aceasta poezie pe care o gustasem demult, in anii mei tineri, pe cand nu exista laptop si mai scriam poeziile dragi in caiete cu stilou si cerneala albatru-verzuie…
    iti multumesc.

    pisica noiembrie 2, 2009 7:56 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *