Victor Ciutacu: Am fost dintotdeauna foarte constient de valoarea mea

de

Treningul, ministerul si Tuca… Episodul al treilea din Tonomatul lui Ciutacu vine cu alte marturisiri incredibile…

Ma duc sa preiau Ministerul, cu Seres

Eveline Pauna: Dar intalnirea cu Marius Tuca cum s-a produs? Cine pe cine a cautat?
VICTOR CIUTACU: M-a cautat pe mine Dan Constantin care ma cautase mai demult si imi spusese sa le dau un semn daca vreau sa ma intorc in presa. Am sunat sa-i spun ca m-am hotarat, m-a intrebat daca sunt sigur si el m-a dus la Marius. Marius ma stia si a zis „hai, de maine!”. I-am spus ca nu se poate asa de repede, ca sunt intr-o pozitie guvernamentala si nu pot sa-mi dau demisia de pe o zi pe alta. I-am spus sa ma lase sa stau cele doua saptamani pana la preaviz. Ursache si-o luase secretara… sefa de cabinet pe fosta mea secretara. Puteam sa-l sun direct pe Ursache, dar am sunat prin secretariat si am rugat sa mi se faca legatura. A incercat sa-mi spuna ca e ocupat si atunci i-am transmis secretarei ca-i las demisia la registratura. Atunci mi-a facut legatura si Ursache m-a intrebat daca mi-a luat Dumnezeu mintile. A insistat sa raman spunandu-mi ca, pana la alegeri nu ma schimba nimeni. Mai era o jumatate de an pana la alegeri. I-am spus ca nu are niciun rost, ca m-ar fi cautat daca ar fi avut vreo treaba cu mine. I-am spus „Iti eliberez un loc bine platit in schema” – ca era post din ala pe cabinetul demnitarului si acolo esti discretionar, azi il angajezi, maine il dai afara, poti sa angajezi pe cine vrei, chiar si cainele, pe cabinetul demnitarului. I-am spus ca ii eliberez un loc si eu ma intorc in presa si, astfel, toata lumea este fericita. Am plecat de acolo si am venit la „Jurnalul National”. Abia ma linistisem si, spre sfarsitul anului, dupa alegerile din 2004 in care Nastase a pierdut presedintia, s-a facut marea majoritate parlamentara cu solutia imorala PUR. Cand a inceput Basescu sa urle dupa Voiculescu la doua saptamani de preluare a guvernarii. Intre Craciun si Revelion tocmai depuneau astia juramantul – noul Guvern de coalitie, cu Tariceanu premier. Si, intr-o zi, eu iesisem in trening la cumparaturi, cand m-a sunat un numar pe care nu-l aveam salvat. Era Codrut Seres. „Ooo, zic eu, sa traiesti, dom’ ministru!”. Pana atunci vorbisem o data cu el, pret de 30 de secunde. L-am felicitat spunandu-i ca am auzit ca a depus juramantul. „Pai de aia te-am sunat!”. Eram confuz – „cum adica, pai trebuia sa ma suni pe mine sa-mi ceri voie sa-ti depui juramantul, sau ce?!”. Si atunci m-a spus „hai cu mine la minister, sa ma ajuti sa ma instalez”. „Dar singur nu cunosti drumul?!”. Am incercat sa ma eschivez, dar a insistat. I-am spus ca sunt in trening si in adidasi si cu cinci papornite dupa mine si nu e in avantajul nimanui sa apar asa la minister. N-a fost chip! Abia scapasem de un minister, trecuse jumatate de an. Au inceput sa sune telefoanele sa ma duc. Atunci, m-am dus acasa si nevasta-mea n-a apucat sa-nteleaga nimic din ce-i spuneam – „Am si eu vreun costum pe-aici?! Plec la ministerul Economiei”. M-a intrebat „Ce faci tu la ministerul Economiei, pe 28 decembrie, la ora asta, in coastum?!”. „Ma duc sa preiau ministerul, cu Seres”. Am ajuns la minister, unde Seres cu Dan Ioan Popescu faceau predarea-primirea. Se ridica Codrut, si spune „Domule ministru, sa vi-l prezint…” Dan Ioan Popescu ma cunostea, a inceput si el sa-mi ureze… Si atunci Codrut a spus „Victor e primul meu consilier”. L-am lasat, gandindu-ma sa nu-i stric momentul. M-a rugat sa stau langa el, ca n-a venit cu multa lume in echipa, la o sedinta cu toti directorii de la ministerul Economiei – o sala plina de oameni – de la Electrica, gaze, plus tot activul ministerului. Isi anunta echipa. Presa?! Ca la balamuc! M-am rugat de astia de la Antena 1 sa nu ma dea pe post. Dupa sedinta m-am dus la Codrut si i-am spus ca eu ma intorc acasa, fac Revelionul si ma intorc la ziar. N-a vrut sa ma lase sa plec. Atunci am inceput sa-i pun niste conditii de domeniul fantasticului, numai sa nu fie de acord si sa ma lase sa ma duc acasa.
E.P.: Cereai mult din punct de vedere financiar?
VICTOR CIUTACU: Nu… financiar… venea de la sine. El nu putea sa-mi dea un salariu mai mare decat era prevazut in schema. Dar putea sa-mi dea CA-uri, ceea ce mi-a si dat… In fine. Intr-un final am ajuns la birou. Problema mare era ca Tuca nu stia si ii rugam pe toti sa ma lase sa-l anunt. Atunci i-am spus lui Codrut ca accept sa-l ajut doar temporar, daca-l conving pe Marius. Mi-a spus ca-l suna si el. Am vorbit cu Marius, il sunase si Codrut. Nu era foarte vesel – „Bine, mai, abia te-ai intors in presa si pleci iar…”. I-am spus ca nu e dorinta mea… Ma rog, n-a fost el foarte convins. Probabil ca si in ziua de azi crede ca eu mi-am dorit sa plec, la momentul acela. I-am garantat ca nu stau mult. Nu m-a crezut, dar mi-a spus ca imi pastreaza locul. M-am intors in doua luni – s-a trezit cu mine in birou, ca si cum nu se intamplase nimic. M-a intrebat „munca ta nu-i la minister?”. „Nu, prietene, nu ti-am spus ca ma intorc mai repede decat iti imaginezi?!”. I-am spus ca mi-am dat demisia de acolo. Nici nu imi mutasem vreodata cartea de munca de la ziar la minister.
E.P.: Sunteti prieteni, tu cu Marius Tuca?
VICTOR CIUTACU: … Nu, prieteni nu suntem, pentru ca nu facem Sarbatorile impreuna. Dar lucram impreuna din 2004 si suntem in 2013. Deci, e ceva! El m-a facut redactor-sef, el m-a facut ce m-a facut! Si ala a fost momentul in care putea sa-mi dea cu stutul in c…r. Imi dadusem demisia de la Minister si putea sa-mi dea si el viteza foarte linistit.
E.P.: Este un om bun sau un sef inteligent?
VICTOR CIUTACU: Este un sef inteligent, iar ca suflet… Marius este un om bun!

Marius Tuca ar rupe la audiente pe baza de notorietate si de nevoia de el

E.P.: De ce crezi ca nu mai apare la televizor?
VICTOR CIUTACU: Mai, nu stiu si nu indraznesc sa… adica nu ca nu indraznesc, am vorbit de multe ori despre chestia asta, dar e un subiect care nu-i place. Asta cu „de ce nu mai apare el la televizor”. Pot fi o sumedenie de motive pentru care sa nu mai vrea sa apara.
E.P.: Dar nu crezi ca ar fi nevoie de prezenta lui? Sau acolo, la Antena 3, deja nu mai e loc in orgolii, sunteti deja „cei mai buni”…
VICTOR CIUTACU: Marius Tuca a fost cel mai bun, la vremea lui, indiscutabil!
E.P.: Te-ar bate la audiente, astazi?
VICTOR CIUTACU: Depinde ce ar face. Evident, la inceput, iti dai seama ca ar rupe pe baza de notorietate si de nevoia de el. Nu stiu daca, in timp, ar duce-o. Si daca ar mai avea rabdarea sa o faca in formatul pe care o fac eu – pentru ca una e sa faci unu la unu, ca stii si tu cum e ca asa faci si tu si alta sa mai faci cu inca trei prosti in studio, sa se isterizeze unul la altul si eventual sa mai tipi si tu la ei, din cand in cand. Cu totul si cu totul alt numar de public aduni la o poveste de genul asta. Marius a fost foarte bun. Eu l-am prins pe Marius cand inca mai facea… era pe coada, asa. Pe urma a mai avut doua tentative de revenire si l-am vazut cum lucra. Era absolut nebun pe documentare! A mai facut si niste editii speciale, cu Stolojan, cu Basescu cand a spus ca-i pare rau ca l-a pus pe Tariceanu prim-ministru…la momentul respectiv. Vedeam ca Marius, practic, nu se mai ocupa de ziar in zilele acelea, era implicat cu totul la realizarea emisiunii lui. A avut echipa ca la balamuc, a avut putere de munca ca la balamuc si o documentare de om nebun, o dedicare totala pentru ca el, in perioada de glorie a lui „Marius Tuca Show”, cat a fost el de director, practic, numai cu numele, pentru ca ziarul, care se prabusise, era condus de altii, diversi cetateni. El facea numai emisiuni. Si au condus tot felul de tembeli, precum Cartianu, sau baieti talentati, cum era Vlad Petreanu, dar care nu aveau apetenta pentru povestea asta. Ziarul, practic, a renascut dupa ce s-a intors Tuca. Eu cand am venit, recunosc, am venit la masa intinsa. Asa am avut eu noroc in viata, de doua ori m-am dus la doua ziare, care erau numarul unu in momentul in care m-am dus eu. Si „Adevarul” si „Jurnalul National”. Eu am prins ziarul „Jurnalul National” intr-o zona buna de tiraj si el a mai crescut o vreme buna cu mine. Nu pot sa spun ca ziarul era jos si s-a ridicat ca eram eu. Nu, il ridicase Tuca inainte. Ziarul s-a ridicat inainte, cu nebunia cu editiile de colectie, care se vindeau ca la balamuc.
E.P.: Cat de mult conteaza ponturile in meseria asta? Cat de mult te ajuta prieteniile? Cat de importante sunt lucrurile spuse la un telefon pe care alt ziarist nu-l primeste?
VICTOR CIUTACU: Ma ajuta, dar, in unele locuri, poate sa ma si incurce. Exista oameni pe care ii cunosc de foarte multi ani, cu care am facut enorm de multe emisiuni. Cu unii dintre ei am facut petreceri, sarbatori impreuna. Sunt oameni care mi-au dat zeci de ponturi, sute de ponturi. Multe informatii. Niciuna dintre ele infirmata ulterior. Iti dai seama ca, daca ma suna un om dintre acestia sa-mi spuna ca s-a intamplat ceva, inseamna ca acel lucru chiar s-a petrecut. Deci nu mai am nevoie sa caut a doua, a treia sursa.

Eu nu prea mai traiesc din stiri
E.P.: Deci nu-ti verifici intotdeauna informatiile din trei surse!?
VICTOR CIUTACU: Le verific, dar daca ma suna Ponta sau ma suna Dragnea sa-mi spuna ceva ce se intampla la ei in partid, chiar crezi ca mai e nevoie sa intreb inca doi vicepresedinti daca are dreptate? E unul dintre exemple! Am surse si cunostinte bune si la PDL, si la PNL. Eu nu prea mai traiesc din stiri. Am trait prea multi ani din stire! Asta a fost unul dintre motivele pentru care nu am mai vrut sa fac emisiune in fiecare zi. Traisem prea mult pe stire, pe eveniment.
E.P.: Si acum iti place mai mult analiza?
VICTOR CIUTACU: E mai asezata… Mi-am dorit o emisiune in care sa poti si stai de vorba cu omul pe care l-ai invitat, nu sa ai patru insi care se intrerup tot timpul, fiecare vrea sa vorbeasca peste celalalt. Se uita lumea ca la circ si, la sfarsit constata ca n-a priceput nimic din ce au spus aia. M-am saturat, ajunge! E, daca vrei, o etapa din viata mea, a trecut. Ma duc cu placere daca ma invita, mai ales colegi de-ai mei de la Antena 3 pe care pot sa-i ajut. Da, ok, ma duc si la o tiganie din asta de 3-4 in platou, dar ca invitat.
E.P.: Spui, in fiecare mail pe care-l trimiti, la final, in locul semnaturii, „Stiu ca-s arogant si genial, dar imi place sa mi-o spuna si altii”. Cine ti-a spus, prima data ca esti „arogant si genial”. Ca… ma gandesc ca ti s-a spus deseori… si ca esti genial, dar si arogant!
VICTOR CIUTACU: E o ironie…

Eram un pusti pe care-l injurase presedintele tarii, pe marea scena a patriei, in direct si la o ora de varf, pe toate posturile de televiziune

E.P.: Dar ti-a spus cineva in fata ca esti arogant?
VICTOR CIUTACU: A, da! Asta am tot intalnit! Eu am fost dintotdeauna asa… Nu stiu daca am fost, neaparat, increzut. Probabil ca „increzut” e cel mai corect termen gramatical la adresa mea. Eu am fost dintotdeauna foarte constient de valoarea mea. Si de ceea ce stiu sa fac. Unde am stiut ca sunt cel mai bun si unde am stiut ca sunt net peste ceilalti… niciodata nu am ezitat sa o arat. Si, probabil, de aici impresia pe care o are lumea despre mine.
E.P.: Dar de ce tii neaparat sa strigi asta in fiecare e-mail pe care-l trimiti?
VICTOR CIUTACU: Nu strig in fiecare mail. Cand mi-am facut mailul ma intreba Google ce semnatura vreau… si am trecut asta atunci. Apoi la blog, la fel, trebuia sa dau un motto. Si mi-am amintit de vorbele astea si le-am trecut si acolo.
E.P.: Dar ti s-a intamplat sa-ti raspunda cineva obraznic? Sa-ti dea peste nas cu ceva si mai si?
VICTOR CIUTACU: Nu, mi s-a mai intamplat sa mai glumeasca unii prieteni de-ai mei. Imi spun ca ei stiu asta despre mine si fara sa le mai amintesc eu.
E.P.: „Tonomatul”… l-ai inregistrat la OSIM. Ceea ce, initial, a trecut drept o jignire din partea presedintelui… a devenit brand.
VICTOR CIUTACU: Ideea a fost a lui Iulian Comanescu. Stateam de vorba cu el in perioada aceea foarte nasoala – eram un pusti pe care-l injurase presedintele tarii, pe marea scena a patriei, in direct si la o ora de varf, pe toate posturile de televiziune. Nu-mi era foarte comod. M-am tinut eu batos, m-am smardoit cu el, ne-am injurat vreo saptamana, dadea comunicate, ma acuza ca am vandut tara cu Omar Hayssam, sau ca am furat-o, nu mai stiu exact. Daca nu le-a sters Turcan din arhiva site-ului presedintiei cred ca se mai gasesc si acum. La un moment dat faceam eu misto de ei, intreband daca site-ul presedintiei e blog de il baga pe Ciutacu pe site-ul presedintiei. Totusi! Eu inteleg sa va injur pe blog, dar voi pe mine pe site-ul presedintiei?! Era o perioada in care psihic nu ma simteam foarte confortabil. Si toata propaganda lui Basescu… astia sunt ca niste cainisori – au sarit toti pe mine. Ma tavaleau peste tot. Iulian Comanescu mi-a spus „de ce nu incerci tu sa fructifici in favoarea ta poveste asta?”. Mi-a spus sa-mi fac o rubrica la emisiune – „Tonomatul lui Ciutacu”, in care, din punct de vedere editorial, sa intre ce vreau eu. Am inceput sa ma gandesc si, in doua zile, i-am spus producatoarei sa bagam rubrica. Si, de atunci, a fost in fiecare editie a emisiunii. Si imediat dupa, am inregistrat brandul la OSIM.

Continuarea interviului maine, 16 ianuarie

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *