am fost atât de aproape de moarte
m-am simțit prins ca-n ghearele unui leu
și-n timp ce mama îmi mângâia fruntea
mi-a sărit în ajutor dumnezeu
am fost atât de aproape de moarte
inima mi se făcuse atât de mică
mama îmi mângâia fruntea
cu o pană de porumbel, de rândunică
unii s-au bucurat
alții se pregăteau să mă plângă
însă preabunul dumnezeu a reușit
bătăile inimii, la loc, să mi le strângă
unii cumpăraseră buchete de crini
să le aducă la trista mea nuntă
însă preabunul dumnezeu mi-a reparat cu inima sa
inima mea frântă
i-am zărit chipul pentru o clipă
era atât de frumos
tocmai se aplecase să-mi culeagă
bătăile inimii de pe jos
parcă urcam o culme
parcă străbăteam o vale
cât timp am stat pe masa de operație
m-a apărat cu bătăile inimii sale
eu care am fost un mare netrebnic
eu care am fost atât de necredincios
pentru o clipă i-am zărit chipul
era atât de frumos
sunt nopți lungi
sunt nopți în care luna abia lucește
dar chiar și atunci dumnezeu
cu candela sa din spic de grâu mă păzește
e incredibil eu marele necredincios
eu incorigibilul ateu
am fost adus la mal
de dumnezeu
Photo by Marc-Olivier Jodoin on Unsplash
