Nu am sa uit niciodata cat de convinsa eram ca voi schimba lumea si voi trai tot ce e esential pana in 30 de ani. Cum credeam ca iubirile venite dincolo de deceniul al treilea de viata nu pot fi decat niste incercari expirate de a salva ceea ce nu mai poate fi salvat.
Imi amintesc perfect cum priveam catre cei mai in varsta atunci cand eram foarte tanara: cu politete, dar si cu mila, cu parere de rau pentru ei, cu bucurie pentru mine… As fi putut sa jur ca oamenii trecuti de 35, hai, 40 de ani, nici nu se mai gandesc sa faca dragoste. Ca orice tentativa erotica a cuiva trecut de prima tinerete n-ar fi decat un gest libidinos al unui om care si-a trait deja traiul, dar acum nu stie sa-si duca batranetile cu demnitate. Si, cu mare rusine si umilinta, imi amintesc mereu cum am spus cand aveam vreo 19 anisori si-o minte cat o gamalie, despre o femeie de cincizeci si un pic de ani, care mi se parea mult prea cocheta pentru varsta ei, ca e cu un picior in groapa, dar ii mai arde sa faca pe fasneata.
Trecusem bine de 20 de ani cand am descoperit o formula cinica prin care numeam femeile trecute de 40. Sunt doamne “in etate”, spuneam, zambind superior. Si ma simteam bine gandindu-ma ca eu sunt cu mult mai dezirabila decat toate femeile acelea peste care viata a curs deja.
Nu am cum sa sterg din istoria mea trufia pe care am purtat-o in gand ani de-a randul. Dar pot sa incerc sa ispasesc vorbind despre asta, cersind oprobriul care m-ar face sa ma simt certata si dincolo de care as putea fi iertata. Viata mi-a platit fara mila politele pe care le meritam. Oricat de mandra am fost de anii mei tineri, n-am fost in stare sa-mi gasesc nici iubirea, nici rostul. Asa frageda si dezirabila cum eram, n-am fost nici pe placul, nici pe potriva cuiva care sa-mi fie partener de mare dragoste. Marile deznadejdi le-am trait pe vremea cand niciun fir de rid nu-mi brazda chipul. Dar inima imi imbatranise de-atata nenoroc…
A fost nevoie sa ajung in preajma “etatii” de care, odinioara, radeam pe furis, ca sa-mi gasesc dragostea si linistea. A trebuit sa astept decenii de-a randul ca sa descopar miracolul implinirii in tot si in toate. Si abia acum stiu ca nu exista varsta pentru dragoste, nici pentru frumusete, nici pentru realizari remarcabile. Ca tinerele care privesc cu dispret femeile mai in varsta, convinse fiind ca dragostea si izbanzile vor veni mai intai la ele pentru ca au anii de partea lor, sunt doar niste proaste care se mandresc cu o calitate pentru care n-au niciun merit si care, oricum, se va risipi curand. Pentru ca nu exista numaratori care sa ne tina departe de implinire. Exista doar obstacole pe care ni le ridicam noi insine in calea fericirii. Exista doar lipsa de curaj sa traiesti, oricand, orice iubire si orice speranta ca si cum ar fi cea dintai si cea de pe urma. Ca pe marea ta dragoste.
Eu nu am avut timp sa-mi etalez trufia,nu am avut nici copilarie ,nici tinerete. De altfel parintii mei nici o data nu mi-au facut complimente,nici ca as fi frumoasa si nici desteapta. La 22 de ani m-am maritat cu ” dragostea vietii mele”,care asa de mult ma iubea ca ma mai pocnea din cand in cand si din urata nu ma mai scotea cu tôt cu “mamicuta lui” .Si uite asa am divortat dupa 15 ani cu sufletul sfaramat si mi-am zis ca nu mai vreau barbat in viata mea. Si totusi,la 40 de ani mi-am gasit sufletul pereche care ma gaseste si frumoasa si desteapta. Si sunt mandra de mine ca am avut curajul s-o iau de la capat. Viata mea a inceput la 40 de ani.
Adriana, povestea ta – ca si a mea – este un motiv sa speram ca viata e un miracol si ca destinul ne duce spre bine atunci cand mergem in viata cu suflet curat. Ma bucur pentru tine si iti multumesc pentru marturisire. Uita trecutul, bucura-te de minunea de azi!
Acum privindu-ma in oglinda imi spun ca soarele rasare si pentru mine, lumea zambeste si pentru mine, iernile ning si pentru mine. Nu am pierdut nimic, doar un minuscul adverb imperceptibil – “numai”.
uff,…pai ce sa spun,,ma regasesc in vb tale ALICE..cu toate ca INCA mai pot spune ca sunt tinara,32..dar gindesc identic ca tine ,,acum,,…si ma simt mult mai puternica si increzatoare ca la 20..fiecare virsta are frumusetea si avantajele ei dar eu o prefer pe ,,asta,,..acum ma simt in stare sa ofer ceea ce la 20 nu..eram doar o fata frumoasa si harnica,cuminte..acum diferita mult..,experientele vietii,lupta cu mii si mii de probleme,acum imi pot comANDA SENTIMENTELE ,DACA SE POATE SPUNE ASA…si cate si mai cate..acum ma simt femeie,o femeie puternica si ,,cu lipsa de modestie,sigur..,,..sunt sigura ca pot castiga in fata fetelor de 20…!!
:)))) nu toate tineretile sunt frumoase fizic!!! desi aveam o fata frumoasa, intre 16 si 24 de ani cantaream cu vreo 15 kg peste ceea ce ar fi fost acceptabil…a fost groaznic! imi vine sa rad acum, dar am suferit mult pentru ca oamenii ma judecau dupa cum aratam…fara sa mananc prea mult si cu tot cu exercitii nu reuseam sa arat mult mai bine decat un tanc rusesc 😉 am avut insa prieteni buni si de acolo si o adolescenta si tinerete frumoasa tare…multa muzica, literatura cat incape, escapade la mare si la munte…ce frumos a fost! eu asta regret, spontaneitatea, lipsa de griji "adevarate", prieteniile care insemnau totul… si ca si tine, Alice, nu credeam ca viata este frumoasa dupa 30 de ani. simpatica de mine spuneam ca as vrea sa mor (!!!) la 40 de ani (idioata de mine…)…cu anii, stacheta a tot fost ridicata..acum e la 85 de ani, pentru ca atat vreau sa traiesc langa iubitul meu, langa sotul meu. nu o judecati pe Ioana prea aspru, doamna Nastase, mai are timp sa invete si sa fie mai atenta la ceea ce spune la 40 de ani. e frumos cand crezi in tine, in viata ta de "acum". timp de amaraciune si regrete va avea din plin! 🙂 frumos articol, multumesc frumos!
Cristi, ai dreptate, ar trebui sa reinvatam prietenia intre generatii. Respectul. Dorinta de a ne fi de folos unii altora si de a ne impartasi experienta. Eu asta incerc sa fac, nu neaparat cu folos.
Ioana, fericiti cei care izbutesc sa aiba o viata perfecta la 20 sau la 30 de ani! Cei care isi intalnesc iubirea de la prima incercare, fara sa bajbaie printre relatii de proba, cei care isi gasesc cu usurinta drumul in cariera, care stiu cine sunt si nu se mai dezic de ei niciodata. Da, aceia chiar au dreptul sa se mandreasca cu ceea ce sunt. Tu vorbesti, insa, mai mult, de frumusetile trupului, si cred ca acele frumuseti le regretam cu totii. Insa ele n-au nicio valoare, crede-ma, fara izbanzile inimii si ale mintii, pentru ca sunt trecatoare si nici nu avem vreun merit pentru ele. Eu cred ca femei exceptionale, cum sunt Catherine Deneuve sau Ana Blandiana nu sunt privite sau cantarite vreodata dupa numarul de riduri. Mai conteaza si ce esti, ce ai fost, ce vei fi… In ceea ce priveste frumosii ani 40, la care spui tu ca vin profunzimea sufleteasca si ofilirea trupeasca, sa stii ca mai ales cea dintai nu e deloc obligatorie. In ceea ce te priveste pe tine, banuiesc ca va veni doar cea de-a doua:)
Maria, cum spuneam si mai inainte, nu trebuie sa convingem pe nimeni de nimic. Vietile ni le traim pe cont propriu, si eternitatea de asemenea.
Eu cred ca nimeni nu are nimic de demonstrat. Pana la urma, fiecare dintre noi isi traieste propria sa viata, in care e fericit sau nu. Din care intelege ceva sau nu.
Maria Nicorescu, e o bucurie, mereu, sa te intalnesc.
Rodica, iti multumesc, cu emotie.
Groza Mariuca, da, iubirea se traieste atunci cand ai puterea s-o primesti intreaga in viata ta, sa te ridici la nivelul ei…
Sara, ma intristeaza resemnarea ta. Nu ai dreptul sa vorbesti asa. Deschide-ti inima si o noua, mare iubire, va veni pentru tine. Trebuie doar sa crezi!
Madalina A, si eu iti multumesc. Da, am infruntat drgaonul din mine, si cred ca am facut-o cand nu se facuse prea tarziu. De fapt, nu e niciodata tarziu sa devenim mai buni.
Monica, intr-adevar, e pacat sa traiesti o singuratate in doi. E pacat. Meriti mai mult, meriti mai bine.
Liz, Doamne ajuta pentru dragostea ta, pentru dragostea mea! Te imbratisez, cu drag!
Multumesc, Maria, pentru ca mi-ai demonstrat argumentatia. 🙂
Tot pentru Ioana: Imi cer scuze, am vrut sa scriu anterior: " dupa cum tinerii nu sunt toti frumosi, destepti, etc!" Dar deja ma ambalasem la citirea aberatiilor scrise de tine!
Pentru Ioana: Gresesti foarte mult, si faci parte din categoria tinerilor trufasi de care vorbeste Alice! In primul rand ea vorbeste din experienta, tu din presupuneri!
In al doilea rand, cei din a doua categorie, adica cei mai "in etate", nu sunt numai "relaxati, cu experienta, moralizatori, etc". Au o frumusete si fizica si psihica extraordinara. Nu toti, evident! Asa cum nici toti tinerii sunt frumosi, destepti, etc. Si dupa psihologia ta, eu sunt convinsa ca nu vei fi asa de implinita la 40 de ani, desi iti doresc! Iti mai trebuie niste carti pe noptiera, pentru a-ti largi orizontul si viziunea asupra vietii, in general!
Am admirat parerea lui Cristi si am apreciat-o ca fiind adevarata. Pentru ca am senzatia ca exista aroganta in ambele tabere. A noastra, a tinerilor, pentru ca suntem (inca) frumosi, curajosi, idealisti, optimisti, neobositi, rezistenti, sanatosi, cu file albe de scris, dar si a voastra, trecuti de prima tinerete, pentru ca sunteti intelepti, cu experienta, relaxati, moralizatori. Cred ca diferenta este ca cei tineri nu sunt gelosi pe ceilalti pentru ca au inca mintea cruda. Ceilalti sunt insa invidiosi uneori pe ce tineri pentru ca au inca tinretea si filele albe. Eu am senzatia ca oricat de frumoasa va fi viata mea la 40 de ani (si am convingerea ca va fi frumoasa si implinita) tot voi regreta varsta de 20-30 si o voi vrea uneori inapoi. Stiu ca as alege acelasi drum, deci tot acolo as ajunge, dar m-as gandi ca ar fi frumos sa mai fiu eu cea plina de mine, cu trup frumos si minte naiva.
Bunica mea a avut o viata foarte plina, a iubit si a fos iubita, are 4 stranepoti si amintiri frumoase si de cand eram mica o tot aud zicand: ce tanara si frumoasa eram! unul dintre cele mai frumoase parti ale vietii este tineretea. Poate cea mai frumoasa… Asa ca nu cred ca nu regreta nimeni asta doar pentru ca realizeaza ca viata poate fi frumoasa si la 40 sau 50. Sigur ca poate. Dar poate fi perfecta numai la 20 sau 30. Asa cred!
Problema este ca femei cu intelegerea asta ar trebui sa castige respectul celor tineri prin viata care o au … si acestia sa-si doreasca sa fie educati si ajutati … pt a face fata imenselor probleme de cuplu cu care se confrunta sau care i asteapta. Dar in situatia in care cei mai multi dintre cei trecuti de 35 ani sunt deja consumati de viata pt ca nu au invatat nimic din ea … este normal ca tinerii sa ne privesca cu dispret si superioritate (sunt si eu la 40 ani) . Nu avem nimic in vietile noastre care le-ar putea atrage respectul si apropierea. Cred ca trebuie sa redescoperim importanta relatiilor de pretenie intre generatii … pt ca educatia sa curga pe o directie naturala si placuta. Dar pentru asta trebuie sa avem o maturitate atractiva nu una constipata si sa intelegem ca pana nu ne vom preocupa cu placere de cei mai tineri … pana nu vom face cu ei efortul sinceritatii absolute … numic nu se va schimba … iar ceeace puteau fi vieti incarcate de sens devin aceleas tragedii care ne ai marcat si pe noi.
Stimata doamna! Am plans citind aceste randuri. Nu am avut arogante de femeie tanara. Acum am 35 de ani si ma confrunt, insa, cu trufiile multor dudui, tinere si necoapte, care au de partea lor prospetimea feţei, dar nu si a sufletului.
Nu esti singura Alica care gandea asa, in floarea tineretii… Si eu credeam ca de la 30 de ani o femeie este deja… trecuta… Ei bine, eu mi-am gasit sufletul pereche (n-am nicio indoiala) la 33 de ani, iar acum la 41, suntem intr-o etapa, mult evoluata din toate punctele de vedere… Nu numai ca nu-mi aduc aminte sa fi simtit atata dorinta, pasiune, dragoste pentru un barbat cum simt pentru sotul meu actual (si este reciproc), dar nici nu credeam ca exista astfel de culmi… E sublim si sunt convinsa ca vom imbatrani frumos impreuna asa cum numai dragostea adevarata stie si poate sa o faca… Doamne ajuta!!!… Alice esti o persoana deosebita, la fel si Catrina si ma simt minunat sa descoper astfel de suflete, atat de sensibile si minunate, ca ale voastre si va doresc tot binele din lume… Persoane ca voi niciodata n-or sa imbatraneasca, sunt convinsa…
trufia de a fi tanar?! eu as zice trufia de a fi intelept atunci cand simti ca viata are ceva sa-ti ofere si impertinenta de a accepta neconditionat marele dar, caci este un dar! darul l-am primit de 2 ori, l-am acceptat si l-am strans in chigile sufletului meu pana l-am sufocat… asa ca la varsta frumos numita "etate" ma simt singura sufleteste desi omul de langa mine este acolo… asta da, este pacat sa te simti singur in doi…
Eu am avut toata tineretea senzatia ca sunt prea batrana si daca nu profit de ocaziile pe care mi le aduce viata e ca si cum as pierde trenul. Din cazua asta m-am casatorit la 22 de ani ca sa-mi dau seama dupa ceva vreme ca am facut o greseala. Ceva vreme aia a fost dupa 10 ani. Am intrat in depresie dupa divort pentru ca traiam convinsa ca s-a dus naibii viata mea si ca de la 30 de ani inainte nu te mai asteapta nici o iubire palpitanta. Eh, nu-i chiar asa. Chiar in anul acela am cunoscut marea mea iubire, o iubire cu o conexiune unica si am realizat ca varsta e mentala. restul poate fi intretinut. Intotdeauna se aplica o lege a compensarii: daca esti tanara nu ai experienta si ratezi multe sanse din cauza limitelor auto-impuse, daca ai trecut de 30 – 40 de ani tenul acela perfect fara pori dilatati e comnesat de experienta, singuranta de sine si atitudine care dau un farmec aparte. Am vazut femei la 40 – 50 de ani care sunt pe departe mai sexy decat orice pustoaica de 20. Trufia nu face altceva decat sa te limiteze, iar viata intotdeauna te aduce in punctul in care faci schimb de roluri cu cel pe care l-ai judecat. Doar traind in rolul acelui om poti sa intelegi ca esti mic si mai ai multe de invatat. Alice, te apreciez mult pentru ca ai avut curajul sa infrunti acest "dragon" si sa-l accepti ca facand parte din tine. Multumesc.
Din pacate eu nu mai am speranta aflarii sufletului pereche. Sunt la a doua incercare esuata si sunt pe finish spre 40 de ani. Ma macina in fiecare zi gandul ca inima nu mi se va trezi bucuroasa sa il vada pe El. Ma oboseste neputinta mea de a spune inca o data Gata! si ma transform in fiecare zi in ceva ce urasc deja. Tanjesc la trairile voastre si imi mai umplu sufletul, rar, cu cate un vis despre o iubire
Dar totusi, permite-ne noua, tinerelelor (proaste, dupa cum spuneai), sa ne traim trufia la are avem dreptul. :)Si lasa-ne sa iti dam dreptate mai tarziu cand vom atinge si noi frumosii 40 de ani, profunzime sufleteasca si ofilire trupeasca. Nu vom scapa nici una, asta e clar!
Alice
In primii mei ani ai tineretii, o data, in ultimul an de facultate, mi am intalnit partea aceea de suflet, langa care, nu mai imi trebuia nici mancare, nici apa cu care, eram asa una, langa care, era acel suflet intreg..evenimnetele sau ma rog, altii au decis pentru noi, si de atunci, am creat fatade, si nu am mai aratat niciodata partea mea de suflet cu adevarat..iar dupa ce, anii au trecut, si asa se spune ca, au intrat multe pe fagas normal, a aparut sufletul meu, marea mea dragoste care are in ea, toate asa..ultimul meu tren spre poarta magica …si e sufletul meu..iar pentru asta, cred eu ca, iubirea se traieste doar o data, cel mult de doua ori daca, ai noroc..
Sunteti minunea de care in pemanenta am neaparata nevoie!
Cred ca toti am gandit asa,dar anii trec pentru toti la fel de repede…..ramanem cu amintirile,fecare etapa a vietii a lasat urme,unele s-au sters ca am vrut sau nu,dar cele ale tineretii au ramas vii,….atunci eram fara griji…nu ne gandeam ca vin sarbatorile si oare ce vom avea pe masa,aveam ce aveam si era bine….dar ce vorbesc eu acum……Alice tu cu scrierile tale esti portia mea de bucurie zilnica…sa te tina Dumnezeu mereu cu sufletul tanar…..
Nu, Whisper, nu te pierzi, esti tu, te vad clar, te aud clar, nu te confund cu nimeni niciodata:)
Nu mai puțin decât îmi ești tu mie, Alice! Eu însă mă pierd în marea celor care te îndrăgesc… 🙂
Somn
Noaptea,
cobor adânc în mine
să culeg tihna
din tăcerea gândului.
De n-aș face-o,
mi-aș întinde
aripile de pasăre lună
și-aș porni
în căutarea albastră
a necuprinsului.
(Whisper~ 24.11.2011)
Noapte albastră, Alice!
Whisper, imi esti draga! "Trebuie sa plec, ca sa pot sa revin"… Multumesc.
Mulțumesc Alice pentru articol! M-am regăsit perfect în el și vreau să adaug că mă plac pe mine cea de acum, femeia de 40 de ani și nu aș renunța nici o clipă la…vârsta și iubirea de la 40 de ani, care pur și simplu: SUNT! Nu se poate compara gustul lor profund, asemeni savorii unui vin îmbogățit de curgerea fiecarui an cu lejeritatea proaspătă, dar volatilă și superficială a iubirii și vârstei de 20 de ani.
Maiores pennas nido
Suntem emoții
pendulând în piatră
și zbor de suflet
în palmă de nufăr.
Trebuie să plec
ca să pot să revin,
mirosind alb
a frig de iarnă
și răsărituri
de vară verde,
împletită cunună
pe frunte de înger.
(Whisper~ 3.XI.2011)