Ani Crețu este o actriță talentată, una dintre acele femei puternice ce par fragile la prima vedere, dar care sunt capabile să rezolve adesea lucruri aparent imposibile. Are o frumusețe aparte și un farmec desăvârșit. Reușește, prin rolurile sale din teatru, să transmită cele mai profunde nuanțe ale personajelor. A făcut televiziune și film cu aceeași dăruire. După o perioadă în care a fost director artistic la Teatrul Ion Creangă, conduce cu forță extraordinară Centrul Cultural Ion Dalles, având proiecte culturale și umanitare deosebite și dorind să schimbe total imaginea Sălii Dalles. În viața personală a avut norocul unei familii frumoase, care o împlinește, și, într-o lume atât de fragmentată și războinică, ea se încăpățânează să se considere un om fericit, egal în ochii Divinității cu toți ceilalți oameni și cu toate ființele vii care au primit șansa de a veni pe pământ.
Interviu de Ioana Mandache. Fotografii din arhiva actriței Ani Crețu
Ioana Mandache: Este o provocare pentru tine conducerea Centrului Cultural Dalles, chiar dacă ai experiență, întrucât ai condus ca director artistic și Teatrul Ion Creangă și ai dovedit calități de bun manager…?
Ani Crețu: Sunt lucruri diferite. La Ion Creangă sunt trei persoane în bordul de conducere: director artistic, director administrativ și manager. La Dalles este doar director și atât.
Teatrul Ion Creangă este teatru de repertoriu, iar Dalles este Centrul Metropolitan de Educație și Cultură Ioan I. Dalles. Aici, regulamentul de organizare și funcționare al instituției îți dă ca sarcină proiecte culturale, educaționale și sociale. Ce au în comun? Istoria. Creangă are 61 de ani, Dalles are 72 de ani. Ambele te responsabilizează. Eu am plecat de la Creangă prin detașare din funcție, într-un loc unde a fost nevoie de implicare 1000%, într-o echipă de șapte oameni, cu mine cu tot.
Punctual: da, este o mare provocare, o mare responsabilitate, dar și bucuria de a face tot posibilul pentru ca această instituție să renască. Inclusiv să devină marcă înregistrată la OSIM.
Marea Dragoste – Revista Tango: Ai o activitate remarcabilă ca actriță. Există vreun regret că nu ai făcut ceva, din punct de vedere profesional, care să te împlinească?
Ani Crețu: Regrete… hmm. Când ești ocupat continuu cu momentul ACUM, nu prea ai timp să te uiți la trecut. În plus, m-am educat mult să trăiesc ACUM și să fac totul pentru a nu exista regrete. Nu știu dacă ceea ce fac este perfect, știu doar că nimeni nu pune presiune pe mine cum pun eu. La mine mâine nu există, există Azi. Vedem mâine cu ce vine și asta presupune ca azi să fac tot ce se poate.
Marea Dragoste – Revista Tango: Mai ai timp pentru hobby-uri și care ar fi acestea, ținând cont că petreci multă vreme la teatru?
Ani Crețu: Petrec mult timp la birou la Dalles, da, joc și la Creangă. Iar munca nu se termină când plec de acolo. Ajung acasă și, printre „platanele” mele (așa cum numesc eu cratițele mele), vorbesc la telefon, scriu mesaje, texte, asta după ce stau cu Adan. Mă trezesc la 5 dimineața și uneori adorm după 1 noaptea. Știu că nu e bine, dar asta este…
Când lucram la campania de conștientizare și prevenire a consumului de droguri, dormeam maximum două ore pe noapte, dacă dormeam. Am ținut-o așa trei săptămâni. Adrenalina era la cote inimaginabile. Mă uit în spate și mă minunez ce a creat Divinitatea prin om, ce putere îi dă atunci când are motivația. Și nu este prima dată când experimentez asta. Viața m-a pus la multe încercări, mai ales cu copilul, iar când treci prin iad desculț, parcă lumea arată altfel. Hobby-urile mele sunt, în primul rând, ceea ce fac. Ăsta este motorul.
Vehiculele pe două roți sunt pasiuni vechi și încă le păstrez, dar nu atât de des pe cât aș dori. Sportul și mișcarea, deși fac zilnic sport, nu sunt un hobby, ci o necesitate, având în vedere problemele pe care le am cu coloana și durerile. Îmi place să citesc, dar nu orice. Am autori și subiecte favorite; caut un autor și citesc până epuizez tot ce a scris și s-a publicat la noi.
Marea Dragoste – Revista Tango: Ai făcut, pe lângă spectacole, și multe evenimente caritabile pentru copii și persoane care au nevoie de ajutor. Te simți împlinită că ai reușit să aduci zâmbete și bucurie și că ai făcut asta alături de colegii tăi apropiați?
Ani Crețu: Împlinirea am reușit să o găsesc altfel: descoperind meditația. Ceea ce fac în raport cu activitățile mele reprezintă aportul meu ca ființă aici, pe lumea asta. Este o contribuție la viitor. Când creezi campanii sau evenimente țintite pentru copii și adolescenți, este o punte către viitor. Noi suntem prezentul, ei sunt viitorul. Ce lume le lăsăm lor?
Blamăm trecutul, oamenii care au fost și au sau nu au făcut ce trebuia. Dar… CE FAC EU pentru ca cei care vin după mine să nu ne arate cu degetul, așa cum facem noi astăzi?
Ca să înțelegi puțin cum gândesc: nu îmi amintesc să am un merit că m-am născut. Este o binecuvântare pentru sufletul meu. Meritul îl are mama, că mi-a dat voie să vin aici prin corpul ei.
Consider că sunt egală cu orice alt om, cu orice altă ființă vie, cu orice plantă, întrucât Divinitatea ne-a permis tuturor să luăm ființă aici și să trăim. Așadar, ce rol și rost am de am venit aici? Să respir și atât?! Poate să las niște urme, dar nu oricum.
Marea Dragoste – Revista Tango: Consideri că ceea ce faci ca meserie este predestinat?
Ani Crețu: Nu știu să îți răspund la asta. Cred că există un ceva care te trage într-o direcție, dar ține mult de alegeri, muncă, oportunitate și disponibilitate… aaa, și flexibilitate interioară.
Marea Dragoste – Revista Tango: Ce îți dorești pentru tine?
Ani Crețu: Forță. Să mă păstreze Divinitatea cu forță și minte limpede.
Marea Dragoste – Revista Tango: Cum îți împarți timpul între viața profesională și cea personală, ținând cont că ai o familie frumoasă pe care încerci să nu o neglijezi?
Ani Crețu: Greu. În ultimele cinci luni, singurul timp pentru mine este atunci când dorm, și și acesta este puțin. Fac tot posibilul să nu neglijez copilul, care are 13 ani și are nevoie de atenție. Chiar dacă la 5 dimineața mă trezesc să îi gătesc pentru școală, seara vin și gătesc… Nu este timp de calitate acesta, deși sunt acasă.
În schimb, avem momente zilnic, destul de lungi, în care ne povestim ce zi am avut, cum ne-a fost ziua, cum ne-am simțit într-o anumită situație. Îi verific temele, îl ascult, tocmai pentru ca el să afle că nu se știe când îl pot prinde nepregătit. (râde) Iar în familie, noi trei, în weekend ne plimbăm cu scuterele, mai vizităm prieteni. Adan și Marcel merg la pescuit (mie nu îmi place, iar dacă merg, stau și citesc). Dacă plouă, jucăm cărți, șah sau mergem la un film.
Marea Dragoste – Revista Tango: Ce te face fericită?
Ani Crețu: Că trăiesc. Este un privilegiu. Nu există fericire continuă, să fim serioși. Ea vine din momente care îți fac sufletul să vibreze. Dar faptul că deschid ochii zilnic mă face fericită și trimit recunoștință Divinității pentru asta. Așa îmi încep ziua. Nu am știut asta dintotdeauna. Mi-ar fi fost mai ușor și mai bine, dar sunt bucuroasă că știu acum.
