Purtăm discuții vane
și ne pupăm în fum
în ceștile ciobite
ne ceartă iar trecutul
ghicit de-o vrăjitoare
uitată de catolici
nearsă și bețivă
ereticii sunt îngeri
iar noi, în iadul lumii,
ne tăvălim perfect
imaculat și cald în noi
a mai rămas un lucru
spre care din mocirlă
privim cu ochii roșii
și pân la urmă, Doamne,
murim fără să știm
ce e cu lucru-acela
și pentru ce-l iubim.
(din volumul Maxim Radu Niculai, Pictând apa, p. 54 – Ed. Paralela 45)
Maxim Radu Niculai, 29 iulie 1967 – 14 aprilie 2023
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
