Există oameni care își construiesc viața urmând un singur drum și oameni care au curajul să asculte mai multe chemări. Pușa Năstase face parte din a doua categorie. Stabilită de mulți ani la Viena și activă într-un mediu academic internațional, ea este cercetător în domeniul învățământului superior, predă cursuri dedicate politicilor și managementului universitar în cadrul Central European University și coordonează programe internaționale de dezvoltare profesională pentru lideri și administratori universitari. De-a lungul carierei, și-a dedicat activitatea educației, dialogului intercultural și construirii unor comunități bazate pe cunoaștere, cooperare și deschidere către lume.
În același timp, Pușa a cultivat cu răbdare o pasiune care pare să aparțină unei lumi complet diferite: arta parfumului. Fascinată de felul în care mirosurile păstrează amintiri, trezesc emoții și spun poveșți pe care cuvintele nu le pot exprimă întotdeauna, ea a transformat această pasiune într-un proiect de suflet. Prin Mirabilis Perfume, creează parfumuri, susține cursuri și experiențe olfactive și îi invită pe cei din jur să descopere un univers în care memoria, cultura, emoția și frumusețea se întâlnesc într-un mod discret și profund.
Am invitat-o pe Pușa Năstase în seria de interviuri Vienna Women Voices deoarece povestea ei vorbește despre libertatea de a nu te lăsă definită de o singură profesie, un singur rol sau un singur drum. Despre curajul de a rămâne curios, de a învăța permanent și de a urmă ceea ce te pasionează, chiar și atunci când viața te poartă în direcții neașteptate. Este una dintre acele femei care construiesc punți între cunoaștere și sensibilitate, între rațiune și intuiție și care ne amintesc că cele mai frumoase călătorii sunt adesea cele care ne ajută să ne descoperim pe noi înșine.
Interviu de Rodica Vică
Fotografii din arhiva doamnei Pușa Năstase
Rodica Vică: Ai construit un parcurs aparte, între lumea academică și universul fascinant al parfumului. Cum ai ajuns la Viena și cum s-au născut aceste două pasiuni care te însoțesc astăzi?
Pușa Năstase: Am ajuns în Viena pentru că angajatorul meu s-a mutat aici în septembrie 2020, chiar în mijlocul pandemiei. Lucram atunci, ca și acum, în domeniul educației, la o universitate, și în paralel aveam o mare pasiune pentru parfumuri. Acumulasem o colecție mărișoară de parfumuri mai vechi și mai noi, lucrasem și la un curs despre lumea parfumurilor (pe care până atunci nu apucasem să îl predau), scrisesem cronică de parfum la un ziar de limba engleză și mă interesa cam tot ce era legat de lumea mirosurilor. Citeam mult despre istoria parfumurilor, schimbam mostre cu alți pasionați, făceam sesiuni de mirosit parfumuri cu amici interesați și vânam online tot feluri de parfumuri istorice de care știam, dar nu le mirosisem vreodată. De exemplu am vânat ani de zile parfumul Djedi de la Guerlain, care are o poveste foarte interesantă, până când am avut noroc să primesc cadou, la o zi de naștere, o mostră de 2 ml găsită online de o amică bună. În fine, plăcerea unei colecții stă în curiozitatea de a învăța și în aventura de a găsi obiecte interesante. La fel eram și eu cu parfumurile.
Rodica Vică: Privind în urmă, a existat un moment în care ai simțit că viața te conduce într-o direcție neașteptată, dar care s-a dovedit ulterior esențială pentru devenirea ta?
Pușa Năstase: Când s-a terminat pandemia, așa, ca să uit tot urâtul prin care am trecut, dar și ca să îmi realizez un vis mai vechi, m-am înscris la un curs de parfumerie naturală făcut de Salaam Abdesattar, parfumierul din spatele brandului Via del Profumo. Aflasem de acest brand de la Octavian Coifan, un mare connoisseur al artei olfactive care a ținut o vreme un blog prin care a educat foarte multă lume interesată de subiect. El a avut un impact puternic asupra mea deși nu l-am întâlnit niciodată. Erudiția lui și generozitatea cu care își împărțea cunoștințele online mi-au permis să învăț despre arta parfumului, un subiect despre care era greu să găsești prea multă informație la momentul ăla. Deci pasiunea mea pentru parfumuri e veche, dar mult din ce știu acum este rezultatul generozității de spirit al acestor doi maeștri parfumieri: unul a pus bazele teoriei parfumului iar celălalt mi-a arătat partea practică. La cursul ăsta eu m-am dus așa din curiozitate, nu credeam eu că o să fac vreodată parfum, am crezut că va rămâne la nivel teoretic. Spre surprinderea mea, pasiunea transmisă de Salaam și metoda lui de predare, ca să nu mai vorbesc și de întâlnirea cu ceilalți cursanți, au fost atât de copleșitoare că am plecat convinsă că trebuie să încerc să lucrez parfumerie. Era un gând nebunesc, eu aveam copii mici, eram cu universitatea, făcusem doctorat în Educație în Marea Britanie, ideea de parfum nu se prea potrivea cu planul meu de viață, dar socoteală de acasă rar se potrivește cu cea din târg. Și uite așa am început, încet-încet, să studiez și mai ales să practic compoziție de parfum după metoda învățată și după cinci ani de practică am dezvoltat un mic business în care ii învăț și eu pe oamenii interesați cum se face un parfum.
Rodica Vică: Educația și parfumeria par, la prima vedere, două lumi foarte diferite. Ce au ele în comun pentru tine și ce te-a învățat fiecare despre oameni?
Pușa Năstase: Absolut așa e, la prima vedere educația e pentru toți și parfumeria pentru puțini! Lumea asta a parfumeriei e destul de greu de penetrat dacă nu vii dintr-o familie de parfumieri sau cultivatori din Grasse și dacă nu ai studii de chimie sau biologie. E greu să furi meserie că nu prea ai de unde: laboratoarele de parfumerie nu sunt la tot pasul și accesul la școală pe care o fac majoritatea parfumierilor de profesie e aproape imposibil. Cu toate astea există oameni ca Octavian, ca Victoria Frolova și alții ca ei, care mai dau acces la informația asta; câțiva sunt autodidacți, de obicei în parfumerie naturală, iar alții au făcut cursuri la ISIPCA sau în alte părți. Eu am reușit prin strădanie și perseverență să știu destul de multe sau cum zic prietenii mei, am ajuns aici pentru că sunt tocilară, am exercițiul și pasiunea să studiez. Am avut și norocul să pot combina într-un fel creativ, ocupația de bază cu un hobby care e din cu totul alt film; concret, am găsit un mod de a transmite mai departe interesul meu pentru parfumuri printr-un curs pe care îl predau la universitate studenților din programul de licență (de tip arte liberale). Îmi face imensă plăcere să lucrez cu studenții, e un curs foarte creativ, le arăt parfumuri din colecția mea privată și discutăm o mulțime de subiecte legate de miros și parfum. De pildă vorbim despre parfumurile reginei Maria Antoaneta, despre producătorii de lemn agar din Bangladesh, unde am și fost la plantațiile de ceai și lemn agar, despre legătură dintre miros și memorie, despre aroma de pilaf biryiani în piețele din Islamabad, despre cum miros orașele, despre cum îi afectează instabilitatea politică pe producătorii de vetiver din Haiti și multe alte subiecte la fel de interesante. De fapt ei nu învață numai despre parfum ci despre lumea în care trăim, despre economie, despre politică, despre artă și estetică și așa mai departe.
Studenții au și ocazia să colaboreze la crearea parfumului clasei: ei decid notele și ingredientele. La ultima oră primesc cu toții acest parfum exclusiv ca amintire a experienței de la curs. În felul ăsta fiecare promoție își are parfumul ei.
Învăț extraordinar de multe de la ei pentru că, la curs, ei vorbesc despre cultura lor olfactivă și e minunat să afli despre mirosul oceanului pe o plajă în Hawaii (de unde venea un student din clasa de anul ăsta), despre rolul bețișoarelor parfumate (incense sticks) în templele budiste (așa cum îl descria o studentă din Japonia) sau despre industria attarurilor indiene.
Prin cursul asta învăț cât de important e mirosul pentru generația tânără și mi se confirmă că parfumul este pentru mulți studenți, așa cum este și pentru mine, o poartă către autocunoaștere.
Rodica Vică: Trăieșți de mulți ani într-un mediu internațional. Ce ai descoperit despre identitatea ta românească tocmai prin experiența de a trăi departe de România?
Pușa Năstase: Am descoperit că mirosurile de acasă fac parte din structura noastră afectivă. Un detaliu banal îți poate trezi brusc amintiri puternice și vii. Un fel de madlenă proustiană. Pentru mine și mulți alți români, mirosurile cu care am crescut, de exemplu cele de tei, de liliac, de soc ne stârnesc emoții. Pentru cineva care a crescut în Asia de sud, de exemplu, echivalentul ar fi mirosul de iasomie indiană sau de crăițe, care sunt întâlnite peste tot în piețe și se folosesc la decorarea caselor și a templelor. Mirosurile copilăriei sunt chei tăcute care descuie, de multe ori pe neașteptate, încăperi pline de emoție.
Rodica Vică: Ai construit o carieră internațională și, în același timp, ai rămas conectată la familie și la oamenii importanți din viața ta. Cum ai învățat să împaci aceste lumi și ce loc ocupă familia în deciziile tale profesionale?
Pușa Năstase: Eu am trăit și trăiesc și acolo și aici, am prieteni în amândouă părțile, vorbesc zilnic cu oameni din amândouă părțile, sunt des în România și pentru mine acasă e și în Viena, și în țară! Nu aș putea trăi altfel, nu aș putea sta foarte departe (de pildă peste ocean), cred că e important să îți duci cultura cu tine. Asta ne face interesanți, ne ajută să trăim autentic și combinația a două culturi diferite poate duce la ceva original și creativ. Eu nu știu dacă voi avea vreodată o linie de parfum sub brandul meu pentru că sunt deja atâtea parfumuri pe piață. Dar, dacă prin cine știe ce circumstanțe, voi decide să fac pasul, visez ca primul meu parfum comercial să se cheme Șaraiman / Hommage a Romica, și să fie dedicat Romicăi Puceanu, o mare artistă care m-a fascinat încă din copilărie când o auzeam cântând (pe placă!) la vecinii care aveau pick-up și al cărei disc era expus ani la rând în vitrina magazinului Ciuperca din Bârlad. Îmi imaginez că ar fi un parfum care miroase ca o seară călduroasă de august la o nuntă de cartier în anii 80. E cald, e cam praf și miroase a grătar, a regina nopții și a trandafir de înnebunești de la florile din curte, dar și de la parfumul bulgăresc de roze cu care s-au dat multe nuntașe. Șaraiman capturează mirosul ăsta de grătar, trandafir și multă speranță, e un parfum pe care mulți l-ar înțelege și pe care poate alții, deși nu l-ar înțelege, ar simți că le deschide o fereastră spre o lume exotică, așa cum poate simțim unii dintre noi când citim autori sud-americani.
Rodica Vică: Cum arată pentru ține o zi în care reușești să te reconectezi cu tine însăți? Există ritualuri, obiceiuri sau activități pe care le cauți în mod constant pentru a-ți păstră energia, claritatea și starea de bine?
Pușa Năstase: Iubesc târgurile de vechituri, iar când sunt în Viena merg negreșit la celebrul Naschmarkt (talciocul din centrul orașului) în fiecare sâmbătă dimineață. Caut parfumuri vechi, reclame la parfumuri în reviste vechi, lucruri interesante legate de parfum și miros. Firește că mă mai ia valul și câteodată aduc acasă tot soiul de lucruri pe care soțul meu le privește cam suspicios (de exemplu am cumpărat recent o cutie de corespondență de campanie a unui ofițer francez din secolul 19). În orice caz, escapada asta săptămânală îmi hrănește curiozitatea și îmi dă ocazia de a vedea și pune mâna pe lucruri interesante.
Rodica Vică: Care sunt calitățile pe care le admiri cel mai mult la o femeie și ce crezi că poate aduce specific feminin leadershipului, educației și comunităților în care trăim?
Pușa Năstase: Apreciez oamenii care iubesc și se înconjoară de lucruri frumoase. Cred că frumusețea lumii ne salvează sufletele și că atâta vreme cât avem starea mentală să căutăm și să apreciem lucrurile frumoase (o floare, un copac, o melodie, un imprimeu de țesătură, un gest- frumos poate fi în tot și în toate) putem ține la distanță răul din lume. Poate că femeile în general sunt mai sensibile la frumos și asta ne face mai pozitive și mai optimiste.
Rodica Vică: Dacă ai putea purta o conversație cu tânăra Pușa aflată la început de drum, ce sfat i-ai oferi și ce ai încuraja-o să facă fără teamă?
Pușa Năstase: I-aș spune că în viață fiecare aleargă pe coridorul lui și nu are rost să te compari cu altcineva.
Rodica Vică: Vienna Women Voices aduce în prim-plan femei care inspiră prin ceea ce construiesc și prin felul în care trăiesc. Ce mesaj ai transmite femeilor care simt că este prea târziu să înceapă ceva nou, să își urmeze o pasiune sau să își reinventeze parcursul.
Pușa Năstase: Eu sunt un om destul de realist și pe alocuri poate chiar prea precaut. M-am socializat în vremuri diferite, am avut în jur oameni care aveau aversiune de risc, pentru care și un împrumut la bancă trebuia evitat dacă se putea. Când am început partea asta de parfumerie am fost (și încă sunt!) destul de temătoare, nu am profilul ăla de om debordând de autoîncredere, dar am simțit că voi regreta enorm dacă nici măcar nu încerc. Pentru cititoarele care sunt în dubiu le-aș sugera aceeași abordare: dacă gândul că nu încercați (un hobby, o pasiune, o ideea de afaceri) cântărește mai greu decât teama de a rata și de a pierde bani sau timp, atunci aveți curaj!
————————
despre Vienna Women Voices
În parteneriat cu revista Marea Dragoste, soprana Rodica Vică inițiază Vienna Women Voices, un proiect editorial de suflet, dedicat femeilor românce remarcabile stabilite la Viena. Cunoscută pentru vocea sa, pentru parcursul artistic internațional și pentru curiozitatea intelectuală confirmată prin titlul de doctor în muzică, Rodica Vică aduce în atenția voastră povești autentice despre femei care excelează în domenii precum cultura, diplomația, știința sau mediul de afaceri.
Seria nu este doar o succesiune de interviuri, ci un spațiu de dialog sincer, în care curajul, perseverența și forța vocației sunt privite ca motor al transformării personale și profesionale. Fiecare ediție explorează traseul uman și profesional al invitatei, punând în lumină sensul solidarității și al inspirației reciproce.
Lansat în 2024, de Ziua Națională a României, proiectul s-a transformat treptat într-o comunitate de idei și modele contemporane. Vienna Women Voices devine astfel o invitație la vizibilitate și responsabilitate culturală, arătând cum sensibilitatea, colaborarea și asumarea pot genera exemple puternice pentru comunitățile noastre.
