În carnea ta a hohotit Elada,
În părul tău s-au sinucis soldați,
Iubita mea curată ca zăpada
Ce frăgezește cerul pe Carpați.
Ca fața dulce, nevăzută-a lunii,
Respiri lumină și emani mister,
De care se îmbată-n nopți păunii
Sângelui meu înalt și cavaler.
De dragul tău mi-aș devora toți zeii,
Aș arde-n lampa iadului, fitil,
Când se trezesc în jungla cărnii leii
La boarea caldă-a trupului fragil.
Aș răzui cazanele cu smoală
Și m-aș târî pe muchii de jungher –
Doar să respir în iarba-ți nupțială,
La coapsa de nisip aurifer.
Să-mi plângă-n os inchizitori iberici,
Mortul din oase să-mi surâdă viu.
Și pizmuit de-o sută de biserici
Să curg în tine, și să nu mai știu.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
