De câtă iubire eram în stare,
Adă-ţi aminte – în studenţie.
De câte poetici nobile, rare:
Glorii şi riscuri – flamură ţie.
Ce rute crâncene prin timp întoarse,
Câte popasuri, câte săruturi,
Ce punţi prăvălite, ce flote arse,
Câte ciocniri, ce sunet de scuturi…
Clipele tinere şi idolatre.
Încă mi-e sete – plină e cana?
Părul tău flutură prin amfiteatre…
Timpul reţine-l: scade, Ileana.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
