Mai punem o haină în plus, o factură în plus, o lacrimă în plus. Iată plusurile toamnei care-mi vin în minte, înainte de a fi în stare să le găsesc și pe cele care contează cu adevărat, atunci când ne străduim să vedem partea bună a lucrurilor, partea frumoasă a vieții, partea generoasă a anotimpurilor…
Știu rosturile tuturor anotimpurilor, încă din clasele mărunte ale școlii, când compunerile obligatorii ale toamnei ne obligau să înșirăm mere, pere în panere și gutui amărui, cu puf galben ca de pui. Știu să mă bucur de faptul că suntem vii și că mergem înainte, privilegiu pentru care ar trebui să fim, zi de zi, nespus de recunoscători. Totuși, înaintez spre miezul toamnei cu pumnii strânşi şi inima ghemuită, ştiind că merg, fără voie, spre o altă aşteptare nesfârşită a singurului anotimp de care ştiu să mă bucur.
Sunt un om lucid, iar simţul meu estetic funcţionează destul de constant, îndeajuns de temeinic ca să pot deosebi, cred eu, frumosul de urât. (Nu am ajuns şi la performanța de a distinge binele de rău, dar asta e o altă poveste…) Aşa că îmi bucur ochii de toată dezlănţuirea de culori a toamnei ştiind că, în curând, iarna va acoperi cu ninsori toate păcatele noastre, obligându-ne să ne întoarcem, din nou, la puritate.
Dar frumuseţea lumii, ea singură, nu e niciodată de ajuns pentru fericire. Drept care, mărturisesc…
…CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
Fotografie de Paul Buciuta
