In Romania se afla multe femei frumoase.
Si multe femei care viseaza.
Si multe femei care sunt singure.
In Romania, da, se afla multe femei frumoase. Fiecare barbat poate vedea foarte multe femei frumoase oriunde in jurul sau – fiecare regasindu-si, de fapt, frumusetea din mintea lui. Cu alte cuvinte, in mintea cumulata a barbatilor care suntem se misca mai multe femei frumoase decat exista, ca atare, intre granitele tarii – ceea ce este cu totul normal si este chiar bine. Dar, pe cat de normala e aceasta constatare – ca in Romania se afla femei percepute de unul sau de altul ca fiind frumoase –, pe atat de nefericita e intrebarea ce se pune unor oaspeti mai de soi ce ajung pe-aici. Actori, oameni de afaceri, componenti ai unor trupe pop-rock sau fotbalisti, pe scurt barbatii straini ce abia aterizeaza in Romania sunt intrebati “Si cum vi se par romancele? Asa e ca sunt frumoase?”. Acest gen de curiozitate – din partea celor ce pun intrebarea – mi se pare o prostie. Ea e jignitoare, in primul rand, pentru romance – din moment ce da de inteles ca singurul lucru ce ne-a mai ramas, in Romania, ar fi frumusetea femeilor noastre. Cand punem aceasta intrebare parca ne scoatem femeile in vitrina, la inchiriat. Si chiar daca raspunsul la intrebare ar fi unul afirmativ, el plaseaza femeile romance intr-un fel de “lume a III-a” a valorizarii femininului. Ori de cate ori aud aceasta intrebare mi-aduc aminte de ministrul de Externe al unui stat cu probleme din Orient care, intr-o discutie in care era incoltit din toate partile cu tot felul de acuze la adresa tarii sale, a inceput sa spuna, la un moment dat, “dar sa stiti ca la noi se fac cele mai mai gustoase rodii!”. Asadar, mi-as dori sa nu-i mai intampinam pe straini cu aceasta intrebare inepta. Sa-i lasam sa vada singuri ce e de vazut (daca asta cauta). Daca vor dori s-o spuna ei insisi, foarte bine. Daca nu, la fel de bine. Si intr-un caz si in celalalt, femeile romance vor ramane la fel de frumoase pentru ochiul care stie sa le vada.
In Romania, da, se afla multe femei care viseaza. Care viseaza la o cariera mai buna – ceea ce nu e deloc simplu intr-o lume banduita de criza si intr-o societate in care, totusi, unii sefi se considera oarecum indreptatiti sa-si piste subalternele de posterior si care n-au nici macar eleganta de a privi cum si cat trebuie intr-un decolateu (desi stim toti ca decolteele pentru aceasta sunt facute: spre a atrage privirea asupra a ceea ce e ascuns). Mai sunt femei care viseaza la un prieten sau la un sot care sa le respecte – si pe care uneori il gasesc, alteori nu. Teoretic vorbind, o femeie nu are nevoie de diplome, de premii, de portofolii foto sau de o talie de viespe pentru a fi respectata – dar pentru ca teoria sa devina practica e nevoie de barbati care sa stie aceste mici detalii. Din pacate, aici barbatii nu poarta toata vina – pentru ca mai exista si femei care viseaza sa fie respectate de alte femei (ceea ce e la fel de greu, se pare). Indiferent ce-ar visa, o femeie nu va fi respectata de nimeni – fie ei barbati sau femei – daca nu se va respecta, bine si vizibil, ea pe ea insasi. In fine, mai exista femei care viseaza la o intalnire capitala, care sa le dea viata si inima peste cap. Lor nu le pot spune decat sa lase iluzia cu “fluturii din stomac” etc., fie si pentru faptul ca in trecutul aproape fiecarui fluture se afla o omida. Dar am si o veste buna: aproape fiecare omida are un potential de fluture. Asadar, nu e deloc indicat ca iubirile noastre sa fie precum cele din emisiunile mondene de la TV. Nici nu e obligatoriu ca acea intalnire capitala sa survina pe cand femeia ce viseaza va sorbi apa tonica intr-un club bine cotat. Clipa astrala se poate intampla oriunde: la birou sau la volan, in trafic; la piata sau intr-o librarie; intr-un tren in care ai urcat fara pofta sau intr-un fast food in care-ti maschezi poftele; alaturi de gheata dintr-un magazin ce vinde peste sau pe jarul unei plaje la care ai mers alaturi de o prietena (visatoare si ea). Totul este ca femeia ce cauta sa priveasca ceva mai atenta in jurul ei. Va avea suprize mari.
In Romania, da, se afla multe femei singure. Toate femeile sunt unice – dar unele sunt si singure. Femei care, dintr-un motiv sau altul, se complac intr-o singuratate afectiva pentru care isi gasesc o mie de alibiuri si pe care deseori nu o vor recunoaste – dar care este, totusi, limpede in ochii aceluia ce o va privi cu pricepere. Uneori, aceasta singuratate este benefica femeii in cauza – in masura in care este tranzitorie. In cazul cel fericit, o femeie singura se va reculege pe sine din cioburile episoadelor trecute, isi va face curaj si va merge mai departe, descoperind undeva, candva, acei ochi care-o vor gasi unica si o vor face sa nu mai fie singura. In cazul cel nefericit, femeia singura va gasi mereu, cum spuneam, o groaza de alibiuri pentru singuratatea ei: anume, programul de la serviciul; sau prostia barbatilor; sau rautatea lumii; sau blestemul care face ca toti barbatii de treaba sa para deja luati, de altele. Evident ca nici una dintre aceste scuze nu este suta la suta valida. Peste tot, in jurul femeilor singure, se afla un numar, probabil egal, de barbati singuri. De barbati solo, mai mult sau mai putin frumosi (dar oricum frumusetea se afla in ochii celei ce priveste) si care viseaza si ei – mai mult sau mai putin la aripile colorate ale unor fluturi.
Categorii:
Personalitati
