Este artistul plastic ale carui lucrari te farmeca iremediabil in orice expozitie in care apar, este ilustratoarea care preschimba cartile in opere de arta (asa cum a facut cu volumele Harababura, de Cristian Badilita, sau cu coperta volumului meu, Splendida banalitate) este un restaurator de exceptie si, dincolo de toate aceste coordonate ale unui profesionalism desavarsit, Malvine Mocenco este o femeie delicata, frumoasa, fina, mamica devotata pentru copiii sai.
Este artistul plastic ale carui lucrari te farmeca iremediabil in orice expozitie in care apar, este ilustratoarea care preschimba cartile in opere de arta (asa cum a facut cu coperta volumului Harababura de Cristian Badilita sau a volumului meu, Splendida banalitate) este un restaurator de exceptie si, dincolo de toate aceste coordonate ale unui profesionalism desavarsit, Malvine Mocenco este o femeie delicata, frumoasa, fina, mama devotata pentru copiii sai.
Marea Dragoste -Tango: Ati stiut dintotdeauna ca veti urma o cariera legata de arta? Ati fost un copil special, cu inclinatii artistice?
Malvine Mocenco: De la varsta de doi ani desenam si coloram cu mare placere. Mai tarziu am inceput sa croiesc rochite pentru papusi, din diferite materiale, iar uneori chiar din perdelele bunicii. Urmandu-mi pasiunea, in clasa a V-a am dat admitere la Liceul de Arta din Constanta, unde am studiat timp de opt ani.
Marea Dragoste -Tango: Cum v-ati ales scolile si cat de mult v-au folosit lucrurile invatate in ceea ce sunteti astazi?
Malvine Mocenco: Ceea ce m-a pasionat cu adevarat au fost artele decorative, in liceu urmand sectia textile – tapiserie. Concursurile de creatie vestimentara au facut parte din preocuparile mele. Dupa terminarea liceului am urmat doi ani cursurile de restaurare textile, la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti, unde am sustinut si examenul de atestat in anul 1998. Timp de zece ani am fost restaurator textile la Muzeul Golesti. Am urmat cursurile Facultatii de Teologie Pitesti, sectia Arta Sacra, unde, dupa terminarea facultatii am fost preparator timp de trei ani, apoi masterul la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, specializarea restaurare lemn policrom, in anul 2012 obtinand si atestatul in restaurare pictura. In prezent sunt restaurator pictura la Muzeul Golesti, de asemenea coordonez colectivul sectiei de conservare – restaurare. Avand in vedere ca muzeul se intinde pe o suprafata de 14 hectare, patrimoniul fiind foarte bogat, responsabilitatea pe care o au conservatorii si restauratorii este una de importanta majora. Muzeul s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani datorita manageriatului doamnei director Filofteia Pally, un om care este cu adevarat preocupat de salvarea patrimoniului. Pasiunea pentru restaurare m-a disciplinat. Am invatat sa-mi organizez foarte bine timpul, sa ma supun anumitor reguli, sa fiu atenta la detalii.
Marea Dragoste -Tango: Sunteti deci de profesie… restaurator? Care este placerea de a reda lucrurile deteriorate prezentului?
Malvine Mocenco: Profesia de restaurator este una extrem de dificila si tocmai de aceea atat de frumoasa. Trebuie sa fii riguros, strict, precis, sa ai o judecata logica si echilibrata, sa respecti cu sfintenie principiile restaurarii stiintifice. O singura secunda de neatentie si poti sa faci mult mai mult rau operei de arta decat ii poate face timpul in 150-200 de ani. Interventia asupra materiei operei de arta trebuie sa se fundamenteze pe o vasta argumentatie stiintifica. Numai dupa o cunoastere aprofundata a materialelor constitutive, a tehnicii de lucru si efectuarea a numeroase teste (de consolidare, curatire, sondaje stratigrafice) se stabileste metodologia de lucru. Materialele folosite trebuie sa fie compatibile cu cele originale si reversibile – sa poata fi indepartate oricand, fara a afecta structura originala. Daca pictura iti lasa libertatea sa creezi, sa adaugi sau sa elimini elemente din lucrare, nu acelasi lucru se intampla in restaurare. Restauratorul se va subordona in totalitate operei asupra careia intervine, singurul sau rol fiind acela de a stopa efectele degradarii, prelungindu-i astfel viata. O problema extrem de delicata este aceea a reconstituirii lacunelor existente intr-o lucrare. Din pacate foarte multe opere au de suferit din cauza lipsei de profesionalism a celor care intervin, fiind falsificate elemente figurative disparute printr-o integrare prin analogie. Asa cum spunea Cesare Brandi, lucrul cel mai grav nu este constituit de ceea ce lipseste, ci de ceea ce in mod nepotrivit se adauga. Printr-o astfel de atitudine, evitand integrarile prin analogie, nu vor exista indoieli privind autenticitatea vreunei parti a operei. Faptul ca poti salva o opera de arta, care de multe ori este gasita in stare de colaps, pe punctul de a se pierde, iti ofera o bucurie imensa. Am avut sansa extraordinara de a fi indrumata de profesionisti, care mi-au transmis pasiunea pentru restaurare, oameni minunati, calzi si blanzi, lucru extrem de important pentru o persoana timida si sensibila. Fara pasiune nu poti sa exersezi aceasta profesie.
Marea Dragoste -Tango: Dincolo de arta restaurarii, cand ati descoperit placerea de a imbina materiale ciudate, nefolosite in lucrarile dumneavoastra abstracte? Cum au fost primele lucrari de acest gen si ce ati adaugat pe parcurs?
Malvine Mocenco: Primele lucrari de acest gen au fost realizate anul trecut pentru expozitia Poeme de imbracat, degustat si agatat pe perete, din materiale naturale: panza de in, panza de sac, boabe de porumb, naut, piper, ienibahar, fasole, linte, flori presate, frunze uscate, sticla, piatra. In urmatoarele lucrari am imbinat pictura cu aceste materiale.
Marea Dragoste -Tango: V-am remarcat chiar atunci, pentru colaborarea cu Cristian Badilita – cum v-ati cunoscut si ati inceput sa lucrati impreuna? Ce ati invatat unul de la celalalt?
Malvine Mocenco: Ne-am intalnit la Muzeul Golesti, unde domnul Badilita a adus o icoana pentru restaurare. Am discutat despre preocuparile noastre artistice si asa a inceput frumoasa colaborare din timpul anului 2013. Mi-a vorbit despre o idee pe care o avea de mult timp, aceea de a scoate poezia din litera neagra a cartii si de a o expune pe diferite obiecte. Teoria poemului expandat, lansata in prefata volumului Serafita. Concert pentru harfa si ghilotina, s-a concretizat prin expozitia Poeme de imbracat, degustat si agatat pe perete, care a avut loc in octombrie 2013, la Biblioteca Judeteana Arges, iar in noiembrie, la Botosani. Inspirata de minunatele sale versuri am realizat 13 panouri decorative, ilustrand Calendarul poeticesc, piese vestimentare, realizate prin asocieri de diferite materiale naturale, vase din sticla, pe care au fost inscriptionate versurile poetului. Ce am invatat de la Cristian Badilita? Sa fii profesionist. Atunci cand faci un lucru, indiferent cat de minor ar parea la prima vedere, sa-l faci foarte bine. Acest principiu nu-mi era deloc strain, dar colaborarea cu el mi-a demonstrat inca o data ca lucrurile de calitate se obtin numai cu foarte multa munca si daruire. Lucrand cu un om genial, care are o multime de idei pe minut, foarte exigent, fireste ca nu ai decat de invatat. Ce a invatat el de la mine? Nu indraznesc sa raspund la aceasta intrebare.
Marea Dragoste -Tango: La ce lucrati in prezent, ce proiecte artistice aveti in derulare?
Malvine Mocenco: Tocmai am terminat de ilustrat cartea de poezii pentru copii, Harababura. Sper ca ilustratiile sa fie pe masura versurilor lui Cristian Badilita. Am imbinat si de aceasta data diverse materiale, catifea, dantela, frunze uscate, flori, fragmente de sticla, seminte cu pictura in tempera. Incepand din aceasta luna, voi pregati lucrarile pentru expozitia din 2015, care va avea loc la Muzeul Brukenthal din Sibiu. De data aceasta panourile vor fi de dimensiuni mari, 1,50m/2m. Dar, pana in 2015 mai este mult…
Marea Dragoste -Tango: Care au fost cele mai spectaculoase reactii primite in fata artei dumneavoastra, ea insasi atat de spectaculoasa?
Malvine Mocenco: Reactia copiilor mei, la terminarea fiecarei planse, a contat enorm, ma refer la ilustratiile pentru cartea de poezii. In functie de cat de lung era uaaaaaaau, mami… stiam daca trebuie sa mai intervin, sau rezultatul este cel sperat.
Marea Dragoste -Tango: Dincolo de profesie, sunteti mama singura a doi copii. Cum impacati cele doua bucati de viata? Cum va descurcati?
Malvine Mocenco: Sunt o mama fericita. Am doi copii minunati, care-mi inteleg perfect pasiunea pentru munca, si sper sa le-o transmit si lor. Ma sustin neconditionat. De cele mai multe ori cand lucrez, fetita mea, care are noua ani, lucreaza alaturi de mine, cu aceeasi pasiune, ceea ce ma bucura enorm. Este si un critic foarte exigent, dar diplomat. In schimb, baiatul meu imi admira intotdeauna lucrarile cu entuziasm.
Marea Dragoste -Tango: Care este cea mai importanta recunoastere artistica pe care ati primit-o pana acum?
Malvine Mocenco: In domeniul restaurarii, participarea la saloanele nationale de restaurare, anul trecut obtinand si un premiu important, iar in domeniul artistic, sansa de a fi realizat doua expozitii speciale.
Marea Dragoste -Tango: Dar cea mai importanta pe care n-ati primit-o, inca?
Malvine Mocenco: Pana acum munca mi-a fost rasplatita, dar imi doresc sa am ocazia mult mai des sa-mi folosesc cunostintele de restaurare pe care le am. Din pacate, te lovesti de indiferenta celor care raspund de lucrari valoroase, unice. Acestea, daca nu sunt restaurate la timp, se pot pierde pentru totdeauna. Exista restauratori bine pregatiti, care lucreaza din pasiune, pentru sume modice, dar pe care nu-i solicita nimeni. Directorii de muzee sau de institutii, care adapostesc comori ale trecutului, trebuie sa realizeze faptul ca devin complici la distrugerea patrimoniului daca nu actioneaza imediat pentru a-l restaura. Am incercat sa ofer ajutorul meu, fara sa cer nimic in schimb, chiar in vara aceasta, la una din cele mai frumoase si faimoase biserici din tara, dar propunerea mea a fost tratata cu o totala indiferenta. Cel putin zece icoane inestimabile risca sa dispara in neant sub ochii nostri. Ministerul culturii nu poate ramane pasiv. E absolut necesar sa lanseze o campanie de verificare in detaliu a acestui patrimoniu si de salvare a lui.
Interviu realizat în ianuarie 2014
