Adela Zaharia strălucește astăzi ca una dintre cele mai inspiraționale și apreciate voci lirice ale generației sale. Laureată a prestigiosului concurs Operalia, soprana și-a croit cu grație și forță drumul către marile scene internaționale – de la Metropolitan Opera din New York la Opera de Stat din Berlin – unde a dăruit publicului interpretări memorabile în roluri emblematice precum Lucia, Violetta sau Donna Anna. Fiecare apariție a sa confirmă o tehnică impecabilă, o sensibilitate artistică de mare rafinament și o expresivitate care cucerește publicul din prima clipă.
Dincolo de succes și aplauze, Adela impresionează prin caracter, modestie și autenticitate. Ea arată cum talentul adevărat se însoțește cu noblețea sufletului, oferind un model inspirațional pentru tânăra generație de artiste. În interpretările sale se simt disciplina, rigoarea, dar și delicatețea unei personalități care știe să transforme fragilitatea în forță și emoția în inspirație.
Am ales-o pe Adela Zaharia pentru Vienna Women Voices pentru că reprezintă excelența profesională și umană. Debutul ei la Wiener Staatsoper (Opera de Stat din Viena) marchează o etapă importantă într-o carieră deja strălucitoare, iar vocea și personalitatea ei sunt o sursă de inspirație pentru toate femeile care își caută curajul și vocea în lume.
Interviu de Rodica Vică; Fotografii din arhiva Adelei Zaharia
Rodica Vică: Adela, cu toții știm cine ești și ce drum artistic impresionant ai parcurs și parcurgi în continuare. Astăzi, în Vienna Women Voices, nu vom vorbi despre începuturi, ci despre prezentul tău strălucitor – debutul pe scena Operei de Stat din Viena și rolurile extraordinare pe care le interpretezi aici – Donna Anna (Don Giovanni) și Lucia (Lucia di Lammermoor). Cum simți acest debut și ce face ca aceste roluri, deja emblematice pentru tine, să aibă un sens aparte la Viena?
Adela Zaharia: Viena a avut mereu o însemnătate specială pentru mine. Crescând în orașul meu natal, Arad, priveam mereu spre vest, iar Viena era evident “prima stație” către Occident, din toate punctele de vedere. Iar Opera de Stat din Vienna, cu spectacolele ei legendare, a fost prima instituție de cultură importantă de care am auzit vreodată, cu mult înainte să știu de existența Metropolitan Opera sau Royal Opera House London. Așadar, în subconștient, cred că sunt mult mai entuziasmată pentru acest debut decât am fost pentru cele în alte teatre importante.
Rodica Vică: Ce descoperi nou de fiecare dată când revii la un rol pe care l-ai interpretat deja de nenumărate ori? Îți aduce Viena o altă inspirație?
Adela Zaharia: În primul rând, noua inspirație vine prin prisma regiilor noi în care interpretez aceste roluri. Cu toate că am cântat Donna Anna și Lucia de nenumărate ori, e pentru prima dată în aceste producții. Sunt fațete noi date personajelor, relații explorate ușor diferit, scenografie și costume complet noi – iar toate acestea contribuie la crearea personajului. De asemenea, colegii cu care lucrez își pun și ei amprenta – e un schimb de energie, o chimie scenică, armonizarea vocilor etc. Totul contribuie la rezultatul final.
Rodica Vică: Cum lucrezi la detaliile psihologice și emoționale ale personajelor tale? Te influențează locul și orchestra alături de care cânți?
Adela Zaharia: Sunt foarte pasionată de a mă pune în slujba personajelor mele nu doar din punct de vedere vocal, ci și psihologic. Încerc mereu să înțeleg totul despre circumstanțele lor, personalitatea, motivele – pentru a putea intra complet și convingător în pielea lor. Sunt și o persoană foarte empatică, foarte emoțională, foarte interesată de aspectul psihologic al vieții, iar acest fapt contribuie decisiv la succesul cu care aduc aceste personaje la viață.
Iar în ce privește influențele, cred că dirijorul are o greutate mai mare decât orchestra – care, la modul ideal urmărește indicațiile și viziunea acestuia. Așadar, de fiecare dată pot doar să sper că am la pupitru pe cineva care înțelege nu doar partitura muzicală, ci și vocile cu diversitatea și nevoile lor individuale, dar și psihologia și relațiile complexe ale personajelor. Fiindcă fiecare număr muzical poate să arate foarte diferit în funcție de tempi, frazare, dinamică. Bineînțeles, nu toate sunt cazuri fericite. (râde)
Rodica Vică: Cum vezi astăzi locul femeii în lumea operei? Simți că există diferențe față de generațiile anterioare?
Adela Zaharia: O mare diferență față de generațiile anterioare este că teatrele pun mare preț pe siguranța – fizică și psihică – la locul de muncă. Comportamentul inadecvat este complet inacceptabil, iar orice fel de hărțuire poate costa cariera. Deoarece explorăm scene și relații care de multe ori sunt abuzive (fie parte din libretul original al operelor sau datorate viziunii regizorale), este o atenție mult mai mare pentru confortul fizic și mental al artistului. Per total, multe schimbări în bine. De asemenea, comportamentul lipsit de respect pentru timpul sau energia celor din jur, așa-zisa “atitudine de divă” – cu toate conotațiile ei negative – nu are loc în societatea actuală și mă bucur enorm că a sosit în sfârșit momentul în care nu suntem judecate doar după ceea ce facem pe scenă, ci și pentru cum suntem ca oameni. Comportamentul toxic a fost prea des scuzat în trecut de către eticheta de divă.
Rodica Vică: Cine au fost mentorii și modelele care te-au inspirat cel mai mult, atât pe scenă, cât și în afara ei? Există figuri feminine sau personalități din lumea muzicii ori din viața personală care ți-au influențat profund parcursul artistic și uman?
Adela Zaharia: Am fost puternic influențată de către femeile puternice din viața mea. Începând bineînțeles cu mama mea, continuând cu directoarea liceului la care am studiat – doamna Silvia Demian, soprana Niculina Mirea – una dintre cele mai bune soprane pe care le-a avut România și care m-a îndrumat în anii petrecuți la Cluj, coach-ul meu de la Berlin care mereu m-a susținut și m-a ajutat să trec peste toate momentele dificile cu un zâmbet pe față, Virginia Zeani care m-a inspirat nu doar prin cariera și măiestria vocală ci și ca exemplu de personalitate minunată și energie pe care toată lumea o adora. Sunt sigură că omit pe cineva, dar mi-am tras seva și am învățat – pe plan profesional sau personal – de la fiecare persoană care mi-a ieșit în drum și a avut ceva bun de oferit.
Rodica Vică: Care este rolul pe care încă nu l-ai cântat și pe care ți-l dorești cu ardoare? Și cum îți imaginezi cariera ta peste zece ani?
Adela Zaharia: Primul rol care îmi vine în minte este Juliette – Gounod. Muzica superbă, povestea clasică de dragoste dintre Romeo și Julieta, finalul tragic – toate fac acest rol foarte atractiv. Dar pe de altă parte, cred că mi-ar fi extrem de greu să nu devin prea emoțională fiind în caracter. E un gând ce ma îngrijorează, dar mă și ambiționează – mă face să îmi doresc să trăiesc această experiență și să văd cum m-aș descurca (zâmbește). Alt rol care mi-ar face enormă plăcere e Cleopatra, “Giulio Cesare” – Händel (că tot vorbim de femei puternice!). Cât despre cariera mea peste zece ani, nu e foarte greu să mi-o imaginez – poate și fiindcă programul și repertoriul meu e stabilit pentru următorii cinci ani (râzând). Debuturile în teatre importante continuă, multe debuturi de rol, de asemenea, iar contractele urmăresc în continuare evoluția sănătoasă a vocii și a carierei. Merg încet în direcția rolurilor mai grele de bel-canto, adaug roluri de Verdi, testez puțin apele cu repertoriul francez, și sper ca în zece ani să am la fel de mare poftă de muncă, satisfacții la fel de mari, și să pot împărți cu publicul seri de neuitat ca și până acum.
Rodica Vică: Cum reușești să găsești armonia între cariera intensă și viața personală? Există ritualuri sau obiceiuri care te ajută să rămâi centrată, mici bucurii sau refugii care îți dau energie în afara scenei, și cum reușești să păstrezi aproape relațiile personale chiar și atunci când spectacolele te poartă prin toată lumea?
Adela Zaharia: Balanța dintre viața privată și carieră e poate cea mai delicată – dar și cea mai importantă. Am observat de-a lungul anilor că atunci când sunt fericită și împlinită în viața privată, sunt un artist mai bun și am mai mult de oferit pe scenă. Am ajuns acum la un echilibru pe care sper să îl păstrez, care include o mare atenție la calendar – toate deciziile le iau păstrând în minte că trebuie sa fiu sănătoasă și fericită – altfel cariera și ritmul actual de lucru nu pot fi susținute. Am refuzat oferte incredibile, doar fiindcă mi-am dat seama că voi fi epuizată în perioada respectivă, și nu vreau sa lucrez așa.
Partenerul meu e și el un aspect foarte important în acest echilibru. Faptul că sunt înțeleasă și susținută cu tot sufletul ajută enorm. Încercăm să ne organizam programul în așa fel, încât să putem călători împreună – fie când eu cânt și el e liber, fie viceversa, iar când trebuie sa lucrăm în paralel zburăm ca să petrecem timp împreună, oricând avem câteva zile libere. Încercăm și să lucrăm împreună, și acelea de obicei sunt contractele noastre preferate (zâmbește). Amândoi prioritizăm fericirea personală, ne amintim unul celuilalt că avem doar o viață și să diminuăm impactul stresului – iar asta face o diferență enormă. La toate acestea mai adaug ocazionalul masaj, meditație, plimbări în natură sau explorarea orașelor unde lucrez, orice mic detaliu ce poate face viața de zi cu zi mai frumoasă sau mai relaxantă.
Rodica Vică: Ce înseamnă pentru tine succesul – este legat mai mult de aplauze și recunoaștere sau de liniștea interioară că ți-ai urmat adevărul artistic?
Adela Zaharia: Pe de o parte conceptul de succes are legătură directă cu mine și drumul pe care l-am parcurs până aici. Faptul că am lucrat asiduu atâția ani, faptul că nu m-am lăsat descurajată de nenumăratele momentele care ar fi putut fi un final de drum, faptul că am reușit să îmi înving tracul îngrozitor de la început, faptul că nu m-am oprit din a învăța, a mă dezvolta (atât vocal, cât și scenic sau personal) și a-mi împinge limitele – toate acestea sunt mici succese, care stau la temelia succesului în sine.
Iar din altă perspectivă, succesul înseamnă pentru mine să reușesc ca fiecare spectacol să fie o experiență de neuitat, chiar transformatoare pentru public. Bineînțeles că nu voi avea același efect asupra publicului întreg – arta este atât de fragilă și subiectivă, dar dacă știu că o persoană își va aminti acel spectacol pentru restul vieții – sunt fericită. De la bun început, publicul a fost cel care mi-a dat aripi. Chiar și când eu însămi nu credeam în mine și nu înțelegeam de ce mi se oferă anumite șanse – reacția publicului m-a asigurat că sunt pe drumul cel bun, și că am datoria să continui. Și nu doar să continui, ci să văd cât de departe pot duce acest “dar” ce mi s-a încredințat.
Rodica Vică: Dincolo de aplauze și luminile scenei, drumul unei cariere internaționale este presărat cu încercări, greutăți sau renunțări. Cât de important este pentru tine să vorbești deschis despre aceste provocări și în ce fel crezi că ele te-au îmbogățit ca artistă și ca om?
Adela Zaharia: Sincer, m-a frustrat mereu cât de fals este zugrăvită această carieră și stilul de viață ce vine la pachet. Toată lumea vrea să arate doar momentele glam, momentele de succes, costumele frumoase și experiențele bune. Eu nu m-am ferit niciodată să vorbesc despre cât de greu poate fi, despre spectacolele pe care le-am cântat bolnavă, despre dezamăgiri, despre provocări, despre experiențe mai puțin ideale pe scenă etc. Sunt cunoscută pentru cât de liber și deschis vorbesc în interviuri, între colegi sau cu tinerii cântăreți, aflați la început de drum. Nu vreau nici să cad în cealaltă extremă și să mă plâng sau să văd totul printr-o prismă negativă, dar cred că lumea trebuie să înțeleagă ce înseamnă viața de solist de operă.
Iar după cum spuneam și mai sus, toate aceste greutăți și încercări, și mai ales acceptarea lor ne transformă în artistul care urcă pe scenă și chiar are ceva de spus. Care nu fuge de realitate, nu fuge de greutăți, care știe să identifice sentimentele incomode și senzațiile de disconfort, iar mai apoi să le transforme în energie creativă și inspirație pentru personaje. Și cred cu tărie că publicul simte această diferență dintre superficialitate și adevăr pe scenă, la fel ca și în afara scenei.
Rodica Vică: Vienna Women Voices își propune să aducă în lumină femei care inspiră prin talent, prin frumusețea caracterului și prin puterea interioară. Dacă ai putea lăsa un gând sau un mesaj generațiilor mai tinere de artiste, care ar fi acela?
Adela Zaharia: Stay true to yourself. Oricât de dificil ar fi pe moment, oricâte sacrificii trebuie făcute. Cred că succesul și fericirea vin din a ști cine ești, cum vrei să îți trăiești viața, care vrei să fie drumul tău, și să lucrezi neobosit la asta. Fără compromisuri, fără jumătăți de măsură, fără îndoieli – la final, se va merita. (zâmbește).
——————————————————————
despre Vienna Women Voices
Vienna Women Voices nu este doar o serie de interviuri, ci o platformă inspirațională dedicată femeilor românce remarcabile stabilite la Viena, care se disting prin excelență în domenii variate – de la cultură și știință la afaceri, medicină și diplomație. Inițiat de soprana Rodica Vică, proiectul își propune să aducă în prim-plan realizările acestor personalități, oferind publicului povești autentice despre curaj, determinare și sensibilitate. Fiecare interviu dezvăluie parcursuri profesionale impresionante și transmite un mesaj puternic despre solidaritate, sprijin reciproc și îndrăzneala de a visa.
Lansat simbolic pe 1 Decembrie 2024, de Ziua Națională a României, Vienna Women Voices subliniază rolul comunității feminine ca forță unificatoare și sursă de inspirație. Proiectul arată impactul profund al femeilor care împărtășesc pasiunea pentru excelență și dorința de a contribui la schimbare.
Mai mult decât o celebrare a succesului, Vienna Women Voices devine un apel la unitate și la construirea unei societăți mai echitabile – o societate în care visurile prind contur prin curaj, perseverență și colaborare.
