Dupa zece ani de casnicie, criticul si istoricul literar Nicolae Manolescu se desparte de tanara lui sotie, Ioana Manolescu. Cei doi au impreuna o fetita in varsta de 9 ani. Nicolae Manolescu are 72 de ani si este ambasadorul Romaniei la Paris pe langa Unesco, iar sotia lui este secretar 2 in cadrul aceluiasi Minister al Afacerilor Externe.
Nicolae Manolescu (nascut Nicolae Apolzan) a mai fost casatorit anterior si are un fiu in varsta de 46 de ani, Andrei Manolescu, care este jurnalist la Dilema Veche. In anii de dupa Revolutie, Nicolae Manolescu a trait o poveste de iubire cu frumoasa realizatoare a emisiunii Nocturne, Marina Constantinescu, pe care a intalnit-o pe cand ii era studenta la Facultatea de Litere.
“In ce fel v-a schimbat destinul povestea de dragoste pe care ati trait-o in anii aceia, de dupa facultate, cu domnul Nicolae Manolescu?”, am intrebat-o pe Marina Constantinescu, in interviul acordat revistei Tango in anul 2007. “Cred ca m-a marcat fundamental”, a raspuns Marina Constantinescu. “Este relatia care m-a maturizat din toate punctele de vedere. Relatia care mi-a revelat eul. Da, este o poveste care a durat ani de zile si care a suportat trauma politicului. Am fost afectata foarte tare de daruirea acestui intelectual rar si de marca, daruire pana la disolutie, pana la abandonarea fiintei si a scrisului, care era fiinta lui, pana in ’96. S-a daruit nu doar societatii civile, ci si politicului. A coborat in cetate si a incercat din rasputeri sa schimbe in bine drumul Romaniei. Ce a primit?… Daca Cehia a preferat un Havel, Romania se pare ca-si amana intalnirea cu astfel de personalitati.”
In urma cu aproape 8 ani, pe cand cunoscutul om de litere se afla la inceputul noii sale casnicii si abia devenise tatic, l-am rugat sa imi acorde un interviu in care sa imi povesteasca despre iubirile vietii sale. “Nu sunt inca indeajuns de batran ca sa pot vorbi despre asa ceva”, m-a refuzat politicos domnul profesor. Si, cu siguranta, avea dreptate.
Conform Wikipedia, cariera sa didactica universitara la Catedra de literatura romana a Facultatii de Filologie din Bucuresti incepe in 1963. Este numit profesor titular in 1990. Preda, de asemenea, si studentilor straini. Debuteaza cu cronica literara in Gazeta literara, acceptand intocmai cliseele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nitescu. Devine apoi cronicar literar al Romaniei Literare vreme de treizeci de ani, o buna parte din timp sub conducerea lui George Ivascu. A coordonat lucrarile Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poetilor optzecisti pana la desfiintarea acestuia, din ratiuni politice. Din 1990 devine director si editorialist al revistei Romania Literara. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 pana in 1972, perioada din care dateaza textele in care „limbajul, marcat de aceleasi poncife ale dogmatismului, capata o nota personala“ („Poetii nostri au constiinta ca exprima un umanism superior si, din aceasta perspectiva, ei simt nevoia sa reconsidere universul, traducand in mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului… etc.“, „Lauda creatiei“, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963), demonstreaza acelasi M. Nitescu. Cronicar al revistei Romania literara din 1972 pana in 1989. In 1997 este ales membru corespondent al Academiei Romane, iar din 2005 devine presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania. In 2006 a fost numit in functia de ambasador al Romaniei la UNESCO. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele in anul 1966. In anul 2008 a publicat Istoria critica a literaturii romane, care poarta subtitlul 5 secole de literatura , in care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii romane de la origini pina in zilele noastre, prima fiind cea scrisa de G. Calinescu.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! A fost una dintre cele mai mari personalități ale literaturii și culturii române din toate timpurile. A fost un politician abil și vizionar. Cultura română a rămas mai săracă,el a lansat sintagma ,,intrarea în normalitate,, frecventă în limbajul actual. Am rămas cu convingerea că de la aceasta a început trista istorie a plagiatului postdecembrist.