Pe 1 noiembrie 2026, la Charlbury, în Oxfordshire, cunoscutul violonist român stabilit la Londra, Alexander Bălănescu – fondator și lider al celebrului Balanescu Quartet – a susținut recitalul intitulat A Journey with My Violin („O călătorie cu vioara mea”). Concertul lui Alexander Bălănescu a fost, într-adevăr, o călătorie pe firul unei povești muzicale, o întâlnire cu devenirea și descoperirile unui artist, o îmbinare captivantă de muzică și istorisiri personale.
În cadrul evenimentului de la Charlbury Refugee Action Group (CRAG), un concert caritabil în sprijinul refugiaților, Alexander Bălănescu ne-a purtat prin etapele devenirii sale artistice, alternând istorisirile pline de miez – și întotdeauna cu un strop de umor – cu lucrări de Johann Sebastian Bach, Philip Glass, Michael Nyman sau compoziții proprii.
Mi-am dorit să continui povestea acestei călătorii, așa că, la finalul evenimentului, i-am adresat lui Alexander Bălănescu câteva întrebări despre rădăcinile sale, despre libertatea de a trece dincolo de granițele genurilor muzicale și despre proiectele care îl așteaptă.
„Anii petrecuți ca student la Juilliard au avut un efect profund asupra perspectivei mele muzicale”
Am ascultat povestea ta și a viorii tale, spusă în engleză. Mă întrebam în câte limbi ar putea fi spusă această poveste. Ai început în România, dar drumul tău artistic te-a purtat prin mai multe țări, culturi și etape de dezvoltare. Cum s-au așezat toate aceste experiențe în muzica ta?
Alexander Bălănescu: Am avut șansa să trăiesc și să-mi dezvolt experiența muzicală în diferite țări și contexte culturale. Sigur că baza s-a construit în România, care nu numai că a rămas cea mai importantă influență muzicală și culturală din viața mea, dar, cumva, devine din ce în ce mai importantă în procesul de maturizare.
Am beneficiat însă și de experiențele de viață și de studiu din Israel, America și Anglia. Mai ales anii petrecuți la New York, ca student la Juilliard, au avut un efect profund asupra perspectivei mele muzicale. Acolo am început să mă interesez de muzici aflate dincolo de granițele muzicii clasice, de improvizație și de compoziție.
„Pentru mine nu există o separare între muzica clasică și muzica nouă”
Cânți atât muzică clasică, cât și muzică contemporană. Care dintre aceste teritorii ți se pare mai sigur pentru întâlnirea cu publicul? Unde ai mai multe emoții, nu în privința interpretării, ci a felului în care muzica va fi primită?
Alexander Bălănescu: Pentru mine nu există o separare între muzica clasică și muzica nouă. Când lucrez la o piesă de muzică clasică, încerc să mă apropii de ea ca și cum ar fi o lucrare nouă, fără preconcepții și încercând să ocolesc tradițiile de interpretare care s-au acumulat de-a lungul anilor.
În acest fel, am mai multe șanse să aduc o interpretare inedită, cu o dimensiune personală.
„Cea mai mare bucurie este când ascultătorii se regăsesc în povestea mea”
Ai vorbit, în timpul concertului, și despre trecerea ta spre compoziție. Cum simți această etapă a vieții tale artistice? Și spune-mi, te rog, este mai ușor sau mai greu să interpretezi o lucrare pe care ai compus-o tu însuți?
Alexander Bălănescu: Cel mai ușor și mai natural îmi este să interpretez o lucrare proprie. În acest fel pot să povestesc, prin muzică — uneori incluzând și text —, istoria mea și sentimentele legate de această istorie.
Cea mai mare bucurie este când simt că ascultătorii se pot identifica cu fragmente din această poveste.
De la Carpathian Ghost Hotel la o operă inspirată de Lucrețiu
Unde te vom putea asculta în următoarele luni? Ce proiecte pregătești și unde vor avea loc viitoarele tale concerte?
Alexander Bălănescu: Următorul proiect important va avea premiera la Budapesta, pe 4 decembrie 2026. Este un trio de vioară, voce și percuție, pe care l-am numit Carpathian Ghost Hotel.
Dezvoltăm o muzică inedită, inspirată de folclorul din România, Ungaria și Moldova. Colegii mei sunt doi muzicieni foarte interesanți: Tara Khozein, la voce, și Attila Gyárfás, la percuție.
Voi avea apoi concerte cu Balanescu Quartet la Panorama, în Alcobaça, Portugalia, pe 12 decembrie, și la Sala Radio din Viena, pe 15 ianuarie 2027.
Urmează și premiera unei opere de cameră pe care o scriu pornind de la textul lui Lucrețiu, De Rerum Natura. Premiera este programată pentru sfârșitul lunii februarie 2027, la Skulpturenpark, în Wuppertal.
Mai multe informații despre artist și proiectele sale puteți găsi pe https://www.balanescu.com/
