Societatea in care traim aclama perfectionistii pentru standardele inalte si pentru elanul lor de a le atinge de fiecare data. Ei sunt oameni de succes de obicei, dar pretul pe care il platesc in schimbul reusitei poate fi nefericirea.
Urmatorii 13 indicatori ne vor ajuta sa ne dam seama daca si cat de perfectionisti suntem si cum ne afecteaza acest lucru.
1. Vrei sa impresionezi tot timpul.
Perfectionismul se formeaza din copilarie. La o varsta frageda, parintii si invatatorii ii incurajeaza pe copii sa caute performanta si ii determina sa-si doreasca sa fie cei mai buni, recompensandu-i sau pedepsindu-i in mod specific. Perfectionistii invata de timpuriu sa se ghideze dupa motto-ul “realizez, deci exist!” si nimic nu-i incanta mai mult decat sa-i impresioneze pe ceilalti cu performantele lor. Din pacate, a urmari numai notele de zece in viata poate duce la frustare, stres si la deteriorarea increderii in sine.“Atingerea perfectiunii poate fi un proces dureros, pentru ca se imparte intre dorinta de a face bine un lucru si frica de a nu reusi. Acestea sunt cele doua taisuri ale perfectionismului”, considera psihologul Monica Ramirez Basco, autoarea unei carti pe aceasta tema (“Never Good Enough: Freeing Yourself from the Chains of Perfectionism”).
2. Simti ca te epuizeaza cursa spre perfectiune, dar consideri ca acesta e pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru succes.
Perfectionistul alege caile anevoioase (si adesea nesanatoase) ca sa evite mediocritatea, pentru ca stie ca fara durere nu exista castig. A fi perfectionist nu inseamna neaparat a urmari performanta, ci poate insemna doar fi dependent de munca.
3. Amani indeplinirea sarcinilor.
Marea ironie a perfectionismului este ca ceea ce il defineste, imboldul intens de a reusi, poate fi de fapt o piedica inaintea reusitei. Perfectionismul poate fi corelat cu teama de esec si cu procrastinatia, amanarea excesiva a actiunilor, care functioneaza autodistructiv. Cercetarile de specialitate indica mai multe tipuri de perfectionisti, iar la cei care isi indreapta obsesiile perfectioniste asupra altora, impunandu-le standarde greu de atins, amanarea vine din anticiparea situatiei in care ei insisi ar putea fi dezaprobati de catre ceilalti.
4. Critici foarte mult.
A-i judeca pe altii este un mecanism comun de aparare: criticam la alte persoane ce nu putem accepta la noi insine, iar pentru perfectionisti exista multe lucruri de neacceptat. A fi mai putin duri cu ceilalti ne poate ajuta sa fim mai ingaduitori si cu noi insine.
“Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, esti fara cuvant de aparare: fiindca in ceea ce pe altul il judeci, pe tine insuti te osandesti, caci aceleasi lucruri le faci si tu, cel care judeci.” (Sf. Apostol Pavel)
5. Daca tot faci un lucru, vrei sa-l faci cat se poate de bine.
Multi perfectionisti gandesc in alb si negru, in succese si esecuri. O persoana cu tendinte perfectioniste se arunca intr-un proiect numai daca stie ca exista o sansa buna de reusita sau daca macar nu exista niciun risc de esec. Perfectionistii convinsi evita riscurile, ceea ce le inhiba creativitatea. “Totul sau nimic”, spun ei. Cand perfectionistul isi propune ceva, nimic nu-l poate opri in drumul lui catre acel obiectiv. Dar stresul mareste riscul aparitiei tulburarilor de alimentatie.
6. Te deschizi greu fata de altii.
Cercetatoarea Brené Brown numeste perfectionismul “scut de douazeci de tone”. Un astfel de scut mai mult ne izoleaza decat ne protejeaza de ceilalti. Din cauza fricii de esec si de respingere, perfectionistilor le este greu sa se expuna sau sa se arate vulnerabili, sustine psihologul Shauna Springer: “este foarte dificil pentru cineva perfectionist sa impartaseasca detalii din viata sa privata. Persoanele perfectioniste simt nevoia sa isi controleze emotiile, de aceea vor evita probabil sa vorbeasca despre temerile personale, imperfectiuni, nesigurante si dezamagiri, chiar si cu persoanele cele mai apropiate”.
7. Ce s-a intamplat s-a intamplat, n-are rost sa te mai plangi. Si tu totusi o faci.
Fie ca este vorba de niste fursecuri care s-au ars sau de o intarziere de cinci minute la o intalnire, perfectionistii au tendinta de a face din tantar armasar. Acest lucru se adauga la o multime de alte crize existentiale, caderi nervoase si accese de furie. Cand suntem preocupati de esecuri si de cum sa le evitam, si cea mai mica abatere devine un argument pentru marea dezbatere a esecurilor personale. “In lipsa unei surse mai profunde de stima de sine, esecurile lovesc foarte dur persoanele perfectioniste si pot duce la perioade lungi de izolare si depresie”, spune Shauna Springer.
8. Ai tendinta sa iei totul foarte personal.
Pentru ca iau criticile foarte personal, perfectionistii au o rezistenta scazuta la ce numesc ei esecuri. Provocarile, greselile nu-i clatina, ii darama, pentru ca la fiecare pas gresit li se confirma cea mai profunda teama a lor, aceea de a nu fi indeajuns de buni, de pregatiti.
9. Orice critica, oricat de mica, starneste in tine reactia de aparare.
Imediat recunosti un perfectionist intr-o conversatie, dupa cat de repede sare sa se apere la cel mai mic semn de critica. In efortul de a-si mentine imaginea de sine intacta, perfectionistii incearca sa preia controlul si sa se apere impotriva oricarei amenintari, chiar si in situatii in care nu este cazul.
10. Simti ca mai ai mult de muncit ca sa ajungi “acolo”.
Persoanele perfectioniste au mereu sentimentul ca inca n-au ajuns unde isi doresc si ca mai au mult de muncit pana sa ajunga acolo. Atingerea perfectiunii este, desigur, un obiectiv nerealist, imposibil, dar aceasta urmarire ii da energie perfectionistului.
11. Ti se pare reconfortant esecul altuia, chiar daca nu are nicio legatura cu tine.
Pentru ca perfectionistii consuma mult timp si multa energie ca sa previna propriile esecuri, ei pot gasi alinare si o oarecare placere in problemele altora. Pentru foarte putin timp, acest lucru ii ajuta sa se simta mai bine in pielea lor, dar pe termen lung, le intareste felul critic si competitiv in care ii privesc pe ceilalti.
12. Uneori ti se face dor de scoala.
In timp ce unii dispretuiau scoala, perfectionistii o indrageau, pentru ca era un succes cuantificabil, cu misiuni, teme, note si profesori al caror rol era sa ofere feedback-ul pozitiv. Este posibil ca perfectionistul sa fi fost vazut drept elevul cu cele mai mari sanse de a reusi in viata. Structura sistemului de invatamant, simplitatea ecuatiei “munceste din greu, fa-ti bine treaba si vei fi recompensat”, a fost un confort pentru majoritatea perfectionistilor. In viata de zi cu zi, succesul se masoara diferit. Totul este structurat diferit. Si chiar daca poate nu o marturisesc, in fiecare dintre ei exista o particica ce tanjeste dupa lumea in care o nota de zece facea ziua frumoasa.
13. Ai multe pe suflet.
Perfectionismul are, in general, radacini sociale, iar presiunile au mai degraba surse externe decat interne. Presiunea de a reusi poate avea ca efecte secundare depresia, anxietatea, rusinea si vinovatia. Remediul pe care-l propune psihologul Brené Brown este autenticitatea, a-i lasa pe altii sa te vada exact asa cum esti, a renunta la scutul perfectionismului pentru a-ti exprima vulnerabilitatea.
“Asumarea propriei povesti poate fi dificila, dar nu este nici pe departe atat de dificila ca risipirea intregii vieti pentru a fugi de ea. Acceptarea vulnerabilitatilor noastre este riscanta, dar nici pe departe la fel de periculoasa ca renuntarea la iubire, apartenenta si bucurie – experientele care ne fac sa fim mai vulnerabili. Numai oamenii suficient de curajosi pentru a-si explora latura intunecata sunt capabili sa descopere puterea infinita a luminii lor interioare.” (Brené Brown, “Darurile imperfectiunii”)
Sursa: huffingtonpost.com.
