Este întemeietoarea proiectului “Exerciții de fericire” și călăuza unei comunități de oameni porniți în căutarea luminii și a bucuriei de viață. Este terapeută, psiholog, maestră theta-healing, scriitoare, căutătoare a adevărului și ar fi putu fi, dacă ar fi urmat calea asta, fotomodel, căci legile frumuseții fizice au fost darnice cu ea, dar s-a răzgândit la timp, ca să o putem întâlni și noi de-adevăratelea, nu doar în poze, ci în înțelesuri de viață, înțelepciune, strălucire divină.
Georgiana Spătaru a lansat chiar înaintea sărbătorilor de iarnă prima ei carte, o carte mai frumoasă decât orice cadou posibil al vremurilor noastre. O carte care, însă, mai întâi a fost ascunsă de către autoare într-un sertar adânc, până când o editoare vizionară și inistentă ( în persoana subsemnatei ) a făcut în așa fel, încât a dus-o către izbăvitorul tipar de la Artprint, de unde cartea a pornit, în sfârșit, către lume, răspândind bucuria cu ea.
Alice Năstase Buciuta: Ai ezitat mult înainte să accepți să publicăm cartea ta, Exerciții de fericire… Exigența și dorința de a da lumii doar lucruri desăvârșite – în cazul tău și în cazul altora – este o calitate sau poate fi și un defect?
Georgiana Spătaru: Am citit despre acest fenomen într-un interviu luat lui Haruki Murakami și n-am crezut că poate fi posibil să stăm cu manuscrisul în sertar, mult timp după ce simțim că ne-am încetat munca. Terapeutul din mine zice că acest gest ascunde o traumă și în cazul meu, chiar așa este. Când aveam vreo 15 ani, poetul Ioan Chichere, care conducea cenaclul ”Semenicul” din Reșița, mi-a spus odată, după o prezentare, că doar hârtia părea bună. O săptămână mai târziu câștigam premiul I pe țară la un concurs național și totuși, mai grăitoare mi-au rămas cuvintele poetului, decât diploma juriului. Așadar, n-aș zice că e nici o calitate, nici un defect. E frica de a ne expune prea mult, de a ne arăta cu totul și până la urmă, de a ne lăsa consumați de cititorii pe care îi identificăm cu toate traumele noastre.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Când ai descoperit scrisul ca bucurie și când scrisul ca terapie?
Georgiana Spătaru: Aveam câțiva ani, vreo șapte, cred și am scris o compunere care a adunat toate învățătoarele claselor I-a. Mama, care lucra în școala în care eu învățam, a fost foarte impresionată. Tata îmi citea fiecare compunere și îmi spunea fericit, detașat, mulțumit ”Tati, tu ar trebui să te faci scriitoare!”, dar asta nu-l oprea să continue să îmi umple timpul și capul cu adunări și scăderi.
Am simțit mereu că doar dacă scriu devine real și am puternic convingerea că dacă aștern pe hârtie ceea ce îmi doresc, se va împlini numaidecât. Mi-am creat câteva superstiții legate de scris și le respect, spre deosebire de superstițiile oamenilor, în care nu cred deloc. Cred, însă, în puterea de creație a cuvântului născut pe o coală albă și gata să ecografieze tot ce nu se vede, tot ce pare de neînțeles.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Care sunt lucrurile cele mai importante pe care crezi că le vom găsi în cartea Exerciții de fericire, noi cititorii și, în general, noi, cei din comunitatea ta, Exerciții de fericire?
Georgiana Spătaru: Deși e un volum de texte, printre rândurile aceste cărți veți găsi exercițiile mele de fericire. Cititorii îmi vor găsi dorințele, parcursul, fricile, desele momente în care am renunțat și mai desele situații în care am găsit soluții, vor găsi propriile lor idei, stări, iubiri și vor găsi asemănări cu fapte din viața lor, sincronicități care îi vor face să spună ”Exact asta trăiesc și eu!”.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cât de multă importanță, cât de mult spațiu ai acordat temei actuale legate de pandemie, de izolare, de schimbarea masivă prin care trecem?
Georgiana Spătaru: Toată cartea poate fi un exercițiu de de auto-gestionare a fricii și a situațiilor care par că vin peste noi. Aceste borne de referință, care ne dau viața peste cap, sunt ocazii fantastice de transformare și aspectare deferită a tuturor rolurilor noastre și a tot ce considerăm că e relevant. Când vom privi peste ani, vom înțelege că în ultimele luni a fost printre noi o frumusețe uluitoare, pe care acum am cuprins-o mai mult sau mai puțin, dar în rândurile cărții Exerciții de Fericire, veți găsi energia ei și o veți identifica în viața voastră.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce se schimbă pentru tine o dată cu apariția primei tale cărți? E ca și cu primul sărut, prima iubire, primul copil, primul soț?
Georgiana Spătaru: Având în vedere că în paginile ei veți regăsi prima mea iubire, primului meu copil și atât de multe conștientizări pe care mi le-a adus primul meu soț, ceea ce mă preocupă este cum se vor regăsi ei în prima mea carte. Pentru mine, nu mai lasă loc de negocieri și cu siguranță, indiferent de impactul ei, voi fi mai conștiincioasă în fața hârtiei.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Sper că te-ai apucat deja de scris următoarea carte! Ce va fi sau, dacă nu ai început-o, despre ce ar putea fi?
Georgiana Spătaru: Da, m-am apucat deja de o carte care mă face să râd pe măsură ce o scriu și pe care o văd pe raftul de dezvoltare personală a librăriilor lumii, citită de adolescenți și părinții lor, de bunici sau tineri în toată firea. Cartea se numește ”Aș putea fi ce vreau eu, dar…” și este un manual de scuze. Am documentat – și continui, încă, să o fac, peste 214 scuze pe care ni le spunem, pentru a justifica eșecul. E un fel de carte motivațională a cărei idee mi-a venit acum câțiva ani, într-o discuție telefonică cu o prietenă bună, când eu, căutând scuze pentru a nu scrie, am zis că aș putea scrie o carte despre cum să nu scriu și dacă scriu, cum să nu știe nimeni că scriu. Și pentru că sunt foarte bună la inventat scuze, mi-am propus să le aduc pe toate în lumina adevărului, să anunț cititorul că întreaga lume îi cunoaște scuzele și că nu mai are altceva de făcut decât să și le scoată din obicei și să devină cine dorește și așa cum poftește!
