Delia Mina, psihoterapeut: Cyberbullyingul oferă agresorului marele „avantaj” de a sta în spatele unui avatar

de

Bitdefender a demarat în luna noiembrie a anului 2017 campania #nutastaură, menită să crească nivelul de conștientizare asupra fenomenului cyberbullying în România și a efectelor nocive pe care le poate avea asupra tinerilor. Peste 10.000 de oameni au semnat până acum petiția online care să determine Facebook să lanseze un buton de Facebook reactions – Butonul contra cyberbullying. Acest buton nu ar fi unul de raportare, cenzurare sau coerciție efectivă asupra utilizatorului, ci ar purta semnificația simbolică de sancțiune socială. Ar fi pasul atât de important de la privitor indiferent, la privitor care trage un semnal de alarmă asupra fenomenului…

Despre câteva aspecte relevate de această cercetare am stat de vorbă cu Delia Mina, psihoterapeut și analist comportamental la Bitdefender.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Trăim vremuri cu totul excepționale, în care deschiderea, extrem de valoroasă, pe care ne-o oferă internetul, vine la pachet și cu amenințări noi… Una dintre acestea, cyberbullyingul, dă noi posibilități bullyingului din viața reală să se dezvolte. Asta înseamnă cyberbullying, versiunea online a hărțuirii care se petrece față în față- sau este altceva?

Delia Mina: Cyberbullyingul este un nou tip de hărțuire, dar care este posibil să aibă la bază mecanismele psiho-emoționale ale bullyingului obișnuit. Este diferită de cea față în față pentru că mediul online oferă agresorului marele „avantaj” de a sta în spatele unui avatar, de a fi, eventual, anonim și, în felul acesta, scutit de oprobriul direct al celorlalți. Acțiunea lui este foarte ușor de realizat, este la un click distanță, însă cea mai importantă diferență constă în faptul că dacă până acum bullyingul se manifestă printre câțiva colegi de clasă, maxim la nivel de școală, acum vorbim despre un număr mult mai mare de follow-eri ai acestui fenomen. Tragedia constă nu numai în faptul că i se pot alătura cunoscuții victimei, dar cel mai important este că se pot alătura și necunoscuții acesteia, impactul psihologic fiind destul de greu de gestionat în astfel de circumstanțe.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Principalele victime sunt tinerii doar pentru că, statistic, ei folosesc cel mai mult rețelele de socializare, sau pentru că au profilul psihologic care permite cel mai bine genul acesta de acțiune?

Delia Mina: Tinerii sunt o categorie aparte, o categorie delicată. Adolescența este perioada marilor cuceriri, este perioada când imaginea de sine, imaginea în grupul din care adolescentul face parte începe să conteze cel mai mult. Grupul este cel mai important și modul în care tânărul este văzut printre membrii acestuia. Grupul oglindește individul, mai mult ca oricând, la aceasta vârstă. În zilele noastre, rețele de socializare, pentru tineri, vin ca o extensie a acestor aspecte, iar imaginea online este în sine o carte de vizită și din acest motiv putem spune că adolescenții sunt mai predispuși la astfel de atacuri. Profilul psihologic este desigur un aspect important când vine vorba de hărțuire în general, însă rețelele de socializare sunt doar un mijloc prin care agresorul și victima interacționează, deci nu pot susține faptul că statistica sau profilul psihologic sunt un motiv pentru care victimele sunt în principal tinerii.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Majoritatea nu spun nimic… De ce?

Delia Mina: Tăcerea, când vine vorba de hărțuire, are mai multe motive. Pe de o parte victima se teme că nu va fi crezută sau că nu va fi susținută. Victima nu are foarte mulți aliați și în general este o persoană ce nu are încredere în ceilalți, de aceea îi va fi foarte greu să se confeseze cuiva despre acest fapt. De asemenea, în cazuri extreme, victima este în general o persoană cu stimă de sine scăzută, fragilă, adesea tipul submisiv ale cărei credințe despre sine și despre ceilalți sunt negative (ceea ce o și face să fie o țintă ușoară). Astfel că, în mod paradoxal, este posibil ca aceasta să găsească hărțuirea a fi în consonanță cu propriul mod de a se percepe și deci a asuma consecințele acestui tratament. Pe de altă parte avem de-a face cu martorii unui astfel de eveniment, care de asemenea aleg să păstreze tăcerea și asta pentru că se tem că pot deveni oricând una dintre victime. De aceea fie participă pasiv, fie aleg să devină agresori la rândul lor.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum credeți că s-a ajuns ca lumea să fie atât de tentată să arunce vina și rușinea asupra victimelor și nu asupra hărțuitorilor? De la eternele acuzații din lumea reală în care victima violată e de vină pentru că a fost în locul sau în ținuta nepotrivită și până la victima online care s-a încrezut prea ușor, s-a deschis prea repede etc…

Delia Mina: Acuzele la adresa victimei, cum că ea a provocat abuzul trădează deseori lipsa empatiei față de victimă. De fapt, mecanismele sunt chiar mai complexe decât atât, în sensul că persoanele sunt tentate să arunce vina asupra victimei pentru că fapta este atât de greu de suportat. Este deci un mod de a evita, a recunoaște că așa ceva, atât de greu de gândit, ni se poate întâmpla nouă chiar și dacă facem totul într-un mod corect. Este o explicație a minții pentru ceva greu de explicat. Mintea nu poate imagina cum „fără motiv” cineva a abuzat pe altcineva, deci victima trebuie să fi provocat cumva agresorul.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Cine sunt cei care practică cyberbullingul, ce profil au și, până la urmă, care sunt beneficiile psihologice pe care le caută în asemenea acțiuni?

Delia Mina: A trasa profilul psihologic al abuzatorului într-un caz de cyberbulling poate fi o sarcină destul de complexă, însă pentru a răspunde la întrebare ne putem referi la profilul agresorului în general și vom constata astfel că de multe ori avem de-a face cu o persoană care ea însăși se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește stima și încrederea de sine. Lipsa încrederii în sine provoacă acel sentiment de neputință și de lipsă de putere pe care agresorul și-o poate lua doar dacă domină în acest mod o altă persoană, doar dacă exploatează vulnerabilitățile celuilalt. Dacă și alte persoane i se alatură, atunci el va obține marele beneficiu mult dorit și anume popularitate și confirmarea că este puternic, că el este cel mai bun.

O altă caracteristică a agresorului este lipsa de empatie adică lipsa capacității de a se pune în locul celuilalt și de a simula ceea ce un altul simte. Pe de altă parte cel care abuzează este de cele mai multe ori o persoană căreia i-au lipsit căldura și empatia în relațiile cu persoanele importante din viața lui. Este o persoană care nu a beneficiat de un mediu de dezvoltare adecvat din punct de vedere emoțional care să-i asigure astfel o devoltare sănătoasă. Este o persoană care nu a beneficiat de un mediu care să-i transmită valori și principii sănătoase și nu de puține ori este vorba despre o persoană care a fost abuzată la rândul său, respinsă sau nedorită.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Puteți să-mi dați un exemplu de caz de cyberbulling?

Delia Mina: Avem chiar un exemplu izvorât din cercetarea noastră. Iată ce ne-a declarat victima unui caz de cyberbullying: „contul meu de facebook a încercat să fie spart, iar cum nu au reuşit, au falsificat un document de deces pe numele meu, trimițându-l către echipa Facebook, ulterior fiindu-mi transformat profilul în profil de om decedat :)) A durat trei zile să-mi răspundă la mesaje şi încă două să-mi revină contul la normal.”

Marea Dragoste/revistatango.ro: Cazurile de acest gen ajung să aibă nevoie de psihoterapie, aveți asemenea clienți?

Delia Mina: Da, de foarte multe ori am întâlnit în practica psihoterapeutică astfel de cazuri în care mai devreme sau mai târziu am descoperit că am de-a face cu victime ale cyberbullingului. Chiar dacă solicitarea inițială pentru a urma o psihoterapie era pentru alte aspecte psihologice, am descoperit ulterior că anxietatea socială, teama de a mai interacționa cu ceilalti, izolarea erau aspecte alimentate, susținute și chiar declanșate de către un astfel de eveniment.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce putem face pentru a demasca și opri cyberbullingul? De la acțiunile din familie sau școală, până la cele legale pe care ar trebui să le întreprindem?

Delia Mina: Ca metode de a combate acest tip de agresiune pot aminti următoarele: în primul rând campaniile de conștientizare a acestui fenomen sunt foarte utile în a-i determina pe cei care sunt martori unui astfel de eveniment să vorbească, să anunțe atunci când știu că ei sau apropiații lor sunt implicați într-un astfel de eveniment. De aceea educarea părinților, rudelor, profesorilor în privința fenomenului de cyberbullying este extrem de utilă. Aceștia trebuie să știe să identifice comportamentul schimbat al victimei și să intervină atunci când identifică semnele cyberbullingului în comportamentul acesteia. Orice semn care indică modificări ale stării psihologice cum ar fi depresia, anxietatea socială, izolarea, stima de sine scăzută, reacții negative și stres în privința utilizării aparatelor media etc. ar trebui chestionate și verficate. A ști să-i identifici pe protagoniștii acestei „scene” este extrem de important, toți protagoniștii fiind în egală măsură importanți în acest sistem. Colaborarearea părinți-profesori-consilieri școlari-elevi/prieteni trebuie să fie una strânsă și de încredere.

Util este de asemenea ca victima să reușească să impună limite. De la blocarea și raportarea pe site-urile de specialitate a abuzatorului, la schimbarea parolelor sau a numărului de telefon până la intervențiile directe către abuzator, intervenții efectuate într-o manieră cât mai asertivă fără a-i oferi abuzatorului satisfacția pe care o caută. Abuzatorul va fi satisfăcut dacă trezește în celălalt suferință. De aceea este recomandată evitarea afișării oricărei urme care lasă de înțeles că victima a fost afectată. Ieșirea pe cât mai repede posibil din mediul respectiv este de asemenea recomandată, iar accesul părinților la conversațiile ce par a nu fi de încredere este o soluție bună.

Și nu în ultimul rând, apelarea la specialiști psihoterapeuți este o intervenție cu efecte și beneficii pe termen lung. Atât victima, cât și abuzatorul prezintă un deficit psihologic structural care se poate vedea în lipsa stimei de sine; Astfel de persoane percep și înțeleg diferit relaționarea cu ceilalți, de aceea, persoana, odată ajunsă într-un program psihoterapeutic va învăța și va conștientiza mai multe aspecte ce țin de relația abuzator-victimă, va învăța strategii de coping în astfel de situații și abilități de relaționare și comunicare. De asemenea o psihoterapie are ca obiectiv refacerea stimei de sine, indentificarea și modificarea modurilor negative de gândire despre sine și ceilalți, lume în general, aspecte extrem de utile în prevenirea și combaterea cyberbullyingului.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Există vreun alt organism, vreun alt for în afara poliției căruia îi putem cere protecție? Recunosc că vă adresez această întrebare adunând în ea toată neîncrederea adunată împotriva poliției care, așa cum arată cazurile mult mediatizate din ultima vreme, a permis ca o femeie să fie ucisă- cazul din Titu- sau un violator polițist să fie în libertate cu acordul colegilor săi- cazul polițistului bucureștean pedofil și violator recent prins și anchetat. Deci, la nivel legal, cine ne apără și ne face dreptate, pedepsindu-l pe cyberbully?

Delia Mina: Nu toate tipurile de atacuri sunt reglementate legal. Viața implică de foarte multe ori ca noi să avem grijă de noi, iar atunci când este de competența statului trebuie să ne adresăm instituțiilor desemnate. Familia, apropiații sunt linia noastră de apărare cea mai puternică în cazul în care atacul este unul de natură verbală, emoțională și care nu specifică amenințări la integritatea noastră fizică. O comunitate puternică descurajează mai tare de multe ori decât poliția. De aceea, de multe ori pentru a ne apăra este bine să cerem ajutorul comunității. Desigur, atunci când atacatorul depășește linia legalității numai instituțiile statului ne pot apăra, iar în afara poliției/procuraturii nu există alte instituții împuternicite în a aplica legea.

Marea Dragoste/revistatango.ro: V-au susprins rezultatele cercetării întreprinse în cadrul campaniei „Nu tasta ură”? Cât de îngrijorătoare vi s-au părut?

Delia Mina: M-au surprins! Prin amploarea fenomenului. Îngrijorător este atât fenomenul, dar mai ales ușurința cu care poate scăpa atenției noastre. Orice fenomen negativ este îngrijorător mai ales în măsura în care nu poți avea un răspuns adecvat la apariția lui. Deocamdată, cyberbullyingul este un fenomen greu de contracarat și dinamica sa este greu de înțeles.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Care credeți că ar fi beneficiile reale ale introducerii unui nou buton pe Facebook care să sancționeze comportamentele antisociale? Nu ar permite, totuși, ca acestea să se desfășoare sub alte forme, poate doar mai mascate?

Delia Mina: Fără îndoială este posibil acest lucru. Pe de altă parte semnalarea fenomenului și exprimarea solidarității pot să fie o soluție reală pentru diminuarea fenomenului. Până ca fenomenul să-și găsească o altă formă de exprimare noi putem dezvolta soluții mai adecvate și în același timp putem semnala interesul și solidaritatea noastră față de victime. Departe de a considera că este soluția perfectă, înseamnă infinit mai mult decât a nu face acest lucru.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Care sunt următorii pași ai acestei campanii și unde putem citi mai mult despre posibilitățile de stopare a acestui fenomen?

Delia Mina: Bitdefender a demarat în luna noiembrie a anului trecut campania #nutastaură, menită să crească nivelul de conștientizare asupra fenomenului cyberbullying în România și a efectelor nocive pe care îl poate avea asupra tinerilor. Peste 10.000 de oameni au semnat până acum petiția online care să determine Facebook să lanseze un buton de Facebook reactions – Butonul contra cyberbullying.

Pe site-ul campaniei sunt disponibile manifestul inițiativei, invitația de a semna petiția online anti-hărțuire online și câteva immersive 360 videos care dramatizează emoții precum ura, umilința, violența, pentru a sensibiliza publicul să adere la cauză.

 

 

 

Categorii:
Interviuri · Psihologie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *