Numele meu e Dorinţă,
de aceea cânt cu oarecare uşurinţă.
Flautul meu are un ton arhitrist,
de aceea poate nu sunt artist.
Zi şi noapte mă lamentez,
singur, singur ca un huhurez.
Clipele trec pe lângă mine
ca furtuna printre ruine.
Aş vrea să mă cheme Panică, Ură,
să–mi cadă viaţa ca o mură în gură.
Aş vrea să mă cheme Bucurie
sau Banchet, Extaz. Melodie.
Dar numele meu e Dorinţă,
şi ca să-l schimb e cu neputinţă.
Zadarnic, zadarnic încerc,
numele meu e un fermecat cerc.
(din volumul Întunecatul April, 1937)
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
