POESIS: Acasa este acolo unde sunt cei pe care-i iubesti

Dar asta nu i-a impiedicat sa cante si sa compuna impreuna, in numele unei idei artistice numite Poesis. In numele unei tristeti stranii, splendide, asezate pe note proprii si pe versuri intelese si rasintelese, preluate de la Zaharia Stancu.

Credeam ca e exclus sa mai cant vreodata

Marea Dragoste / Tango: Tocmai ati lansat un album, pe care l-ati facut lucrind la distanta, Marius in tara, iar Eugen in Canada. Cum ati lucrat, a fost greu?

EUGEN: Eu nu ca nu mi-as fi dorit, dar credeam ca e exclus sa mai cint vreodata. Nu mi-a placut niciodata sa cint pe scena, publicul nu prea ma intereseaza, dar sigur ca, fiind in domeniu de multa vreme, iti vin tot felul de idei. Marius avea si el ideile lui, care mergeau foarte bine impreuna cu ale mele… Si atunci Marius a fost cel care a inceput discutiile despre un nou album.

MARIUS: Avantajul e ca el avea deja niste scule, instrumente, un studio. Si-atunci, iti permiti ca, daca ai o idee, sa-i mai pui un ritm, s-o mai sustii cu niste viori sau basi in spate si incepe sa se contureze ceva.

Marea Dragoste / Tango: Ma uimeste ca spui ca nu ti-a placut sa cinti, o tara intreaga te cunoaste datorita muzicii!

EUGEN: Asta-i o judecata comuna! Nu te apreciaza nimeni pentru normalitate, trebuie sa faci ceva iesit din comun ca sa te aprecieze. Mie-mi place foarte mult sa lucrez in studio, acolo este interesant tot ceea ce tine de muzica, acolo ne si certam, acolo facem si cele mai frumoase lucruri. Daca cuiva ii si place muzica, e OK, dar partea cu cintatul live n-a fost interesanta pentru mine niciodata, nu-mi place sa fac pe vedeta.

MARIUS: Nu e vorba ca trebuie sa faci pe vedeta! Dar faci albumul in studio si dupa aceea trebuie sa vezi si reactia oamenilor cind prezinti ce ai facut mai multora deodata. Asa, poate ca fiecare are albumul acasa, dar nu poti sa-i stii parerile vizavi de o anumita piesa.

Marea Dragoste / Tango: Vad ca aveti pareri diferite, dar in muzica va armonizati perfect! Cum v-ati cunoscut?

EUGEN: La Casa de cultura din Constanta.

MARIUS: Suntem amindoi din Constanta, ne desparte doar o strada, eu stau in cartierul Tomis 3 si el in Tomis 4, peste drum.

EUGEN: Numai ca el a fost intotdeauna mai bun instrumentist decit mine, era cuplat cu cei mai mari decit noi, cinta cu ei, deci era foarte bun!

Marea Dragoste / Tango: Cum s-a intamplat, cum ati format grupul asta?

EUGEN: Nu mai stiu! Tu-ti mai aduci aminte cum te-ai intilnit cu prietenele tale cele mai bune din adolescenta?

Marea Dragoste / Tango: Daca nu s-ar fi nascut  nimic din intilnirea noastra, as fi putut sa uit, dar in cazul vostru a fost ceva extrem de important!

MARIUS: Erau tot felul de cercuri la Casa de cultura, formatii de rock, grupuri folk, solisti de toate felurile, cenaclu literar.

EUGEN: Si practic, ne mai intersectam pe acolo.

MARIUS: Salile erau uneori comune, cintau unii intr-un colt, altii, in altul.

EUGEN: Cred ca la un moment dat am facut un jam, am cintat ceva impreuna si am constatat ca suna foarte bine. Vocile se imbinau perfect, cintam in aceeasi maniera cu chitara. Aveam doar 16, 17 ani.

Marea Dragoste / Tango: Si, in mod oficial, cind ati cintat prima oara ca un grup?

MARIUS: In ’77, cind a venit Liana Molnar la Constanta. Era la TVR o emisiune pentru tineret si-au venit la Constanta cu o echipa de filmare. Alegeau tineri talentati din Casa de cultura si ne-au luat si pe noi. L-au intrebat pe Corneliu Stroe, tobosarul de jazz, despre noi. Dar noi nu aveam nume de grup, asa ca el, Corneliu Stroe, ne-a botezat Poesis.

EUGEN: M-a si sunat si mi-a spus: „Vezi sa nu te sperii, e un afis cu grupul Poesis, cind veniti, sa stiti ca aia sunteti voi si sa va duceti la filmare.“ Asa a fost.

Cei mai multi barbati nu depasesc varsta de 12 ani nici cind ajung la 85

Marea Dragoste / Tango: V-ati trait adolescenta, deci si primele iubiri, impreuna?

EUGEN: Da, dar stii cum e cultura masculina, la virsta aceea eram mult mai apropiati unul de altul decit de fete.

Marea Dragoste / Tango: Bine, barbatii sunt mai solidari la orice virsta.

MARIUS: Ei, sigur, erau si fete in gasca!

EUGEN: Dar nu e un secret pentru nimeni ca cei mai multi barbati nu depasesc virsta de 12 ani nici cind ajung la 85! Noi doi ne-am inteles foarte bine si nu e usor sa gasesti pe cineva cu care sa faci o echipa atit de buna. Sigur, sunt profesionisti pe care-i iei si lucrezi la un album si totul suna foarte bine, dar aici era mult mai mult de-atit, intre noi a fost mereu mai mult de atit.

Marea Dragoste / Tango: Dar cum a fost la tine? Stiu ca esti casatorit, ai copii.

EUGEN: Muzica nu ne-a impiedicat viata de familie absolut deloc, nu ne-a impiedicat  sa facem ceea ce voiam. Dimpotriva, cu virsta, realizezi ca familia, copiii sunt foarte importanti si stabilitatea te ajuta sa vezi lucrurile altfel. Iar asta se vede si in muzica. Pe sotia mea am cunoscut-o la un festival de folk pe care ea il cistigase, asa am intrat in legatura prima data. Deci nici ea nu era straina de folk, de muzica, iar mai tirziu a ajuns actrita. Aveam atitea in comun, incit pasiunea mea a fost usor de inteles pentru ea, si invers. M-a sprijinit intotdeauna.

Marea Dragoste / Tango: Vi s-a parut o decizie grea, sa te casatoresti? Toata lumea spune ca barbatii nu vor sa se casatoreasca.

EUGEN: Eram indragostiti pina peste urechi si asta era cea mai normala chestie pe care o aveam de facut, sa ne casatorim. Nu asa ar trebui sa fie?

MARIUS: Poate ca e adevarat ca femeile vor mai mult decit barbatii sa se casatoreasca, dar si barbatii vor.

EUGEN: Eu cred ca  mediul din care vii si valorile pe care le ai conteaza foarte mult in decizia de a-ti face sau nu o familie. Poate ca noi am venit din medii in care familia conteaza foarte mult, si-atunci ni s-a parut normal sa facem pasul asta, sa ne casatorim.

Marea Dragoste / Tango: Ce sunt parintii vostri?

EUGEN: Acum sunt la pensie, dar au fost muncitori, dupa categoriile vechi.

MARIUS: Si tatal meu la fel, a lucrat in constructii, iar mama, in contabilitate. Au fost impreuna o viata intreaga. Pina la final, caci, din pacate, nu mai sunt.

EUGEN: Ai mei sunt si-acum impreuna, locuiesc in Constanta.

Marea Dragoste / Tango: Tu, Marius, cum ti-ai cunoscut viitoarea sotie?

MARIUS: Am cunoscut-o pe cea care avea sa-mi fie sotie si mama a copilului meu tot in mediul asta, al muzicii. Ea era la liceul de muzica, cinta la flaut si mai era o amica de-a noastra tot de la liceul de muzica, care venise cu vioara si incercam sa cintam toti patru in tot felul de combinatii cu flaut si vioara.

EUGEN: Asta se intimpla prin ’79-’80, cind erau extrem de la moda tot felul de ciudatenii si in muzica.

Marea Dragoste / Tango: Tu ti-amintesti de momentul in care ai cerut-o de sotie?

MARIUS: Nu cred ca mi-amintesc ceva special, stiu ca ne-am hotarit pur si simplu. Dar mi-aduc aminte ca ai mei au aflat mai tirziu decit hotariseram noi doi. Stiu ca nu le-am spus de la inceput.

EUGEN: Mi-aduc aminte ca am fost si eu la starea civila, la cununia lui Marius, dar mai departe nu mai stiu ce s-a intimplat.

Marea Dragoste / Tango: Ce se intimpla pe parcurs, de ce nu rezista o relatie?

EUGEN: Subiectul asta poti sa-l tratezi la urgenta si sa folosesti un aforism stralucitor si sa fii celebru, dar cind tragi linia, vezi ca e un lucru dificil de analizat. Nici macar nu e vorba ca trebuie sa te adaptezi la obiceiurile celuilalt, nu e un lucru usor sa treci printr-o gramada de chestii, in viata, unele personale, altele comune, fara sa apara si conflicte. E important sa-ti doresti si sa stii cum sa treci peste ele. Depinde de fiecare peste ce trece si peste ce nu. Poti sa te bati cu pumnii in piept si sa spui „n-as inghiti asta sau asta“, dar nu stii pina cind nu esti intr-o situatie reala. Uneori poti sa faci o tragedie din nimic si sa dai cu piciorul unei povesti de o viata.

Daca n-ar fi fost Flacara, nici Iris n-ar fi fost ce-a fost

Marea Dragoste / Tango: Statutul de tata a fost o schimbare esentiala in viata voastra?

EUGEN: Nu ne-a schimbat prea mult, eram si foarte tineri, eu aveam 24 de ani.

MARIUS: Si eu la fel, tot 24 aveam. Acum am o fata care este la New York cu mama ei.

EUGEN: Eu am trei copii, doi baieti de 23 si, respectiv, 17 ani si mai am o fetita de 5 ani.

Marea Dragoste / Tango: Si nu ti s-a parut greu sa fii tata?

EUGEN: Daca vorbim de Romania de dinainte de Revolutie, da, a fost greu. Nevasta-mea venea la scoala la Bucuresti si primul baiat statea cu parintii mei si tot ce putea face ea era sa vina in fiecare week-end acolo, nu putea veni mai des de atit.

Marea Dragoste / Tango: Stiu ca am citit undeva ca sotia ta era insarcinata cind a dat examenul la facultate. Ca a dat toate probele la actorie fiind gravida.

EUGEN: Da, era insarcinata cind a dat examen la IATC, dar a avut noroc sa dea intr-un an cind lua clasa Octavian Cotescu, care era un om deosebit. Si talentul ei a insemnat mai mult decit faptul ca era insarcinata.

MARIUS: Eu ma gindeam cu emotie la momentul in care voi deveni tata, ma gindeam si ma temeam putin ca trebuie sa devin mai responsabil. Dar, din pacate, noi ne-am despartit la scurt timp dupa ce s-a nascut fiica mea. Eu am fugit in strainatate, in Germania, si practic fiica mea a ramas in grija mamei ei.

Marea Dragoste / Tango: Ce ai facut in Germania, ai cintat?

MARIUS: Da, am avut o formatie de week-end, aveam tot felul de repertorii accesibile. In ’85 am plecat cu o formatie in Germania Democrata, printr-un contract prin ARIA, iar in turneul acela am prins gustul Occidentului. Am revenit in tara, apoi, in ’86, am fugit. Inainte de Revolutie, din Germania am plecat in
Canada, am stat un an acolo, dupa aia am decis ca-i mai bine in Germania si m-am intors si am stat pina in ’94, cind m-am hotarit sa ma mut definitiv inapoi in tara.

Marea Dragoste / Tango: Cenaclul Flacara v-a facut foarte cunoscuti in toata tara si atunci, inainte de Revolutie. Cum va amintiti de anii aceia?

EUGEN: Cenaclul era cea mai importanta miscare care se petrecea in materie de muzica. Nu ne-a facut cunoscuti numai pe noi, a facut cunoscute trupe de rock, cred ca daca n-ar fi fost Flacara, nici Iris n-ar fi fost ce-a fost!

MARIUS: Prin ’82, Adrian Paunescu ne vazuse la „Antena va apartine“ si, cind a ajuns la Constanta, iarasi ne-a selectat dintr-o multime de grupuri de acolo. Iar cind a venit Cenaclul Flacara pe litoral, ne-am intilnit cu Nicu Alifantis care ne-a intrebat: „Voi nu vreti sa veniti la Cenaclul Flacara?“ „Ba da, dar cum sa facem?“, am zis noi. „Veniti diseara la Techirghiol, la gradina de vara, si vedem.“ Din momentul acela, am continuat pina aproape de final.

Marea Dragoste / Tango: Per total, cum vi s-a parut experienta din Cenaclul Flacara?

EUGEN: Nu cred ca exista vreo persoana care sa spuna ca experienta de la Flacara a fost total buna sau total rea. A fost destul de amestecat. Era o masinarie destul de complicata, cu parti frumoase si cu conflicte care trebuiau balansate si oricum, cind am ajuns noi acolo, Cenaclul Flacara nu mai era ce fusese mai inainte. Cind a aparut, era o miscare adresata tinerilor intelectuali, iar cei care cintau sau recitau erau de-o anumita factura, totul se adresa unui anumit public… Cind am ajuns noi acolo deja se schimbase intr-o miscare de mase si n-as exagera daca as indrazni sa spun ca nu mai conta asa de mult calitatea, sau ma rog, conta, dar un anumit fel de calitate pentru fiecare nisa in parte. Mie mi-a placut mai mult prima faza a Cenaclului decit a doua, a fost mai interesant din punct de vedere artistic.

Marea Dragoste / Tango: Nu perioada in care ati fost si voi?

MARIUS: Nu, noi am ajuns acolo cind lucrurile erau deja schimbate.

EUGEN: La inceput, selectia era mai stricta cind intrai acolo. Cind ne-am dus noi, se cintau  deja cintece gen „Pustoaico“ si era oarecum dezamagitor pentru ca noi incercam, intotdeauna, sa dam ce aveam mai bun. Si cind tu innebunesti la aceeasi fraza muzicala cu lunile, pentru ca sa vina apoi cineva sa cinte „Pustoaico“ sau altceva… Nu ca as avea ceva cu baiatul acela, nici nu mai stiu cum il cheama, dar asa, ca idee. Nu mai era asa de hazliu si era si foarte obositor.

Marea Dragoste / Tango: Parca ati plecat brusc si a fost un scandal in Cenaclu din cauza plecarii voastre. Ati plecat fara sa anuntati, ati fugit…

EUGEN: Noi am fost intotdeauna foarte independenti si, din aceeasi generatie cu noi din vremea aceea de la Cenaclul Flacara nu mai este decit un singur nume care nu a cintat nici un cintec pe versuri de Adrian Paunescu. Am fost numai noi si Dinu Olarasu. El isi cinta textele lui si noi cintam pe texte de Zaharia Stancu si asta nu se incadra in politica Cenaclului si era mai greu sa rezisti in conditiile astea. Dar trebuie sa recunoastem ca, chiar asa cum a fost, mai greu, Adrian Paunescu a fost OK, el a inteles si a spus „astea sunt cintecele lor cele mai bune, lasa-le asa.“

Marea Dragoste / Tango: N-ati facut nici un cintec pe versurile lui Adrian Paunescu?

EUGEN: Ba da, unul singur.

MARIUS: Dar nu am avut timp sa-l cintam prea mult, caci am disparut.

Marea Dragoste / Tango: Ce cintec era?

EUGEN: Se numea „Crescatorul de cai“, dar cred ca nici el nu a prea fost multumit de versuri, sau de muzica, nu stiu. Asta a fost singura noastra incercare de colaborare cu el. Nu ca n-ar avea versuri bune, dimpotriva, avea versuri foarte interesante, dar uneori nu erau chiar asa de ofertante pentru ceea ce cintam noi. Daca vrei sa dai un mare rateu in domeniul asta, n-ai decit sa iei un volum al unui poet senzational si sa-ncerci sa cinti pe el, cu orice pret. Scrie  „esec“ pe un asemenea demers. Si invers, nu poti sa contezi numai pe muzica si sa cinti pe absolut orice timpenie, asa cum se intimpla acum pe toate FM-urile. Trebuie sa gasesti un echilibru intre cele doua parti. Nu poti cinta poezie pura, poezie la un nivel foarte inalt, pentru ca nu s-ar potrivi, este un gen care se adreseaza, totusi, unui public cit mai larg, trebuie sa ai un numitor comun cu cei carora vrei sa li te adresezi. Nu poti sa vii cu texte foarte elevate pe care sa nu le inteleaga.

Marea Dragoste / Tango: Dar poezia lui Zaharia Stancu nu e nici foarte cunoscuta si nu e nici asa accesibila.

EUGEN: Eu cred ca multe din poeziile lui Zaharia Stancu sunt extrem de potrivite pentru pus pe muzica, de exemplu „Cintec soptit“, pe care l-am gasit cind aveam 16-17 ani si noua ne-a placut. Daca place cuiva la virsta aia, inseamna ca nu e greu. Asta ni s-a potrivit noua. Pe „Babilon“ am facut o compilatie dupa poeziile lui Zaharia Stancu. Intre timp, am devenit mai batrini si, se presupune, mai intelepti, si vrem sa cautam sa punem in cintec doar lucrurile cele mai bune din poezia respectiva. Incepi cu una, dar dupa o vreme constati ca linga asta ar fi mers mai bine doua versuri din alta poezie. Nu facem chestia asta la intimplare, e un proces si ne gindim la lucrurile astea cu mare atentie. Cred ca nici Zaharia Stancu, daca ar trai, n-ar avea de spus nimic rau despre asta, pentru ca noi incercam sa pastram spiritul intregii poezii, sa speculam despre ce-ar fi facut Zaharia Stancu insusi. Daca simtim ca-i distrugem ideea, renuntam, dar daca simtim cum curge, o facem asa si, dupa mintea mea, o facem sa sune mai interesant. Probabil ca specialistii ne-ar putea critica.

In Romania, in afara faptului ca sunt acasa, nu e nimic grozav

Marea Dragoste / Tango: Cum a fost pentru tine, Marius, experienta plecarii in strainatate si cum de ai decis sa revii, spre deosebire de Eugen?

MARIUS: Asta tine de cum te potrivesti cu societatea si modul de viata de acolo.
Tango: Si ce nu s-a potrivit si ce e asa grozav aici?

MARIUS: In Romania, in afara faptului ca sunt acasa, nu e nimic grozav. Dincolo nu ma simteam acasa. Trebuia sa vorbesc alta limba si-i mai greu cu limbile astea.

Marea Dragoste / Tango: Referitor la cintat, Eugen a ales sa nu faca din asta meseria lui principala, spre deosebire de tine care numai asta faci. Ai mai lucrat si in alt domeniu?

MARIUS: Nu, eu doar am cintat, din asta am trait.

EUGEN: Eu i-am spus: „Du-te, ma, la scoala, pune mina pe carte!“

Marea Dragoste / Tango: Tu, Eugen, ai facut cariera in alt domeniu. Ai fi putut face cariera in muzica, in tara?

EUGEN: Nu cred ca-i asa. Intotdeauna am cintat live si publicul a fost receptiv, dar eu personal n-am vazut niciodata o miscare atit de puternica pentru noi, incit sa ma simt obligat sa continui. Eu cred ca nu am avut niciodata un public foarte mare. Faptul ca n-am cintat pentru perioade lungi de timp nu cred c-a deranjat prea multa lume. Eu n-am simtit niciodata c-am fost asa de sus si nu e vorba de ce spun oamenii, ci de motivatia interioara. Relatia cu publicul este ceva speculativ, nu stii pe ce semnale sa te bazezi. Parerea mea este ca, daca n-as fi plecat in ’96 si as fi continuat – pentru ca eu daca n-as fi plecat, as fi vrut sa continuam impreuna – deci, parerea mea cea mai sincera este ca ne-am fi oprit, pentru ca piata muzicala se schimba in asemenea hal, incit nu cred ca am fi putut merge mai departe, cred ca ne-am fi inecat la un mal.

Marea Dragoste / Tango: Eu nu cred lucrul acesta.

MARIUS: Nici eu nu cred. Eu, stind aici, am luat pulsul pietei muzicale si cred ca, daca am fi continuat sa cintam, locul nostru ar fi fost mult mai sus.

EUGEN: Acum ar trebui sa ma intrebi: „Daca tu crezi asta, ce cauti inapoi in muzica?“ Asta se explica foarte usor, pentru ca acum este foarte usor sa faci muzica.

Marea Dragoste / Tango: E usor sa faci muzica?!!

EUGEN: E de mii de ori mai simplu chiar decit acum 5 ani, pentru ca totul se lucreaza in digital care costa extrem de putin, cu bani extrem de putini iti cumperi chestii pentru care, acum 20 de ani, nici n-aveam suficienta imaginatie ca sa batem pina la ele, nici macar acum 10 ani.

Romanii sunt foarte bine vazuti in Canada

Marea Dragoste / Tango: Marius, nu te-ai gindit vreodata sa-ti faci alta formatie?

MARIUS: Nu, nu m-am gindit. M-am gindit ca daca vreau sa fac in continuare ceva care sa ma reprezinte, atunci fac pentru si cu Poesis. Restul sunt colaborari cu colegii, incerc sa sprijin cit pot materialul muzical pe care vor altii sa-l prezinte.

Marea Dragoste / Tango: Cit de greu a fost sa faci lucrul asta, sa lucrezi cu altii? Ai cintat cu Phoenix, cu Holograf…

MARIUS: Daca lucrezi cu placere nu e deloc greu, plus ca Phoenix stiam, am crescut cu el, la fel si Holograf, eram foarte apropiati si la Cenaclul Flacara si dupa cenaclu, n-a fost greu deloc. Pe Ducu Bertzi il stiu de 25 de ani. Mai am si pentru viitor niste proiecte impreuna cu Ducu.

EUGEN: Si s-ar putea sa ma intorc si eu. Numai pentru muzica, pentru citeva turnee.

Marea Dragoste / Tango: Dar in strainatate nu s-ar putea sa cintati?

EUGEN: O sa vedem, la mine in Calgary e foarte greu de organizat asa ceva, desi oamenii sunt educati si destul de permisivi pentru orice spectacol. Numai ca distantele sunt atit de mari, trebuie sa mergi fie 1000 de kilometri pina la Vancouver si alti 3000 de kilometri pina la Toronto.

MARIUS: Cind am fost cu Pasarea Colibri si cu Ducu Bertzi am facut trei zile cu masina pe drum intre Toronto si Calgary, erau ca niste zile de munca, te sculai la 8 si pina la 12 noaptea mergeai de mincai pamintul.

Marea Dragoste / Tango: Cum te-ai adaptat in Canada, ce meserie faci?

EUGEN: Eu am terminat Geologie si am gasit foarte repede un job, ala a fost primul si acolo am ramas pentru ca e OK si ma simt foarte bine. Acum, s-au mai schimbat lucrurile si pe aici, dar eu am apucat sa lucrez si in Romania in petrol, dar era o pierdere de vreme totala, in timp ce acolo trebuie sa fii extrem de profesionist ca sa poti sa faci ce-ti cer ei. A fost foarte interesant. Lucrez pentru o companie de consulting cu vreo 80 de angajati, dintre care vreo 12 sunt romani. Romanii sunt foarte bine vazuti in Canada si ne primesc foarte bine, au o mare admiratie pentru scoala de geologie romaneasca.

MARIUS: In Canada, cei nou veniti sunt foarte bine primiti.

EUGEN: E plin de romani lucrind tot felul de job-uri, in special legate de petrol pentru ca acolo este inima industriei de petrol din Canada si sunt foarte multe job-uri in industria asta, de la geologi pina la mecanici isi gasesc foarte usor de lucru si sunt foarte bine vazuti. Am vazut cariere fulgeratoare la oameni care au inceput azi si peste doi ani erau sefi cu raspunderi uriase si proiecte de miliarde de dolari.

Marea Dragoste / Tango: Care sunt diferentele, argumentele pentru care ai ales sa stai acolo?

EUGEN: Cred ca trebuie sa treci prin experienta asta ca sa intelegi. In Canada e o viata mult mai simpla, nu e nimic din nebunia pe care am lasat-o aici si pe care o regasesc cind ma intorc ocazional. Acolo sistemul este foarte stabil si te pune pe un drum la fel de stabil, de solid.

Marea Dragoste / Tango: Dar nu e monoton, nu ti se face dor de nebunia de aici?

EUGEN: Ba da, dar intelegi ca ti se face dor de ce? Nostalgiile sunt aici, in creierul mic, eu n-am nevoie sa vin aici ca sa-mi retraiesc emotiile. Sa vin aici ca sa vad si tiganii, si restul lucrurilor urite? „Acasa“ e o notiune foarte subiectiva.

Marea Dragoste / Tango: Dar unde inseamna pentru tine acasa?

EUGEN: Probabil ca acolo, in Canada, in clipa asta. Ei spun doua chestii: „Ca odata ce ai parasit casa parintilor esti pe cont propriu“ si tot acolo am invatat ca acasa este acolo unde sunt cei pe care-i iubesti. Si acolo sunt sotia mea, copiii mei, deci acolo este acasa. Ei se simt bine acolo.

Marea Dragoste / Tango: In ce limba vorbiti in casa?

EUGEN: In romaneste, stiu si copiii, doar cea mica vorbeste amestecat, jumate-jumate, e foarte simpatica.

Marea Dragoste / Tango: Tu, Marius, ce gasesti complet diferit cind te duci acolo fata de aici?

MARIUS: Mie imi lipseste agitatia de aici.

Marea Dragoste / Tango: Ce zodii sunteti?

EUGEN: Eu sunt Taur.

MARIUS: Si eu sunt Scorpion.

EUGEN: La inceput, si mie mi-au lipsit agitatia, nebunia, te obisnuiesti cu stilul asta de viata si ti se pare normal, iar cind ajungi acolo, nu te plictisesti caci ai multe de facut, dar iti lipsesc. Dar, dupa o vreme, am inceput sa ma gindesc de ce m-as pune inapoi in situatia aia de nebunie totala de acolo, cind totul e atit de simplu si clar aici?

Marea Dragoste / Tango: Poate dorul de parinti, te-ai gindit sa-i iei acolo?

EUGEN: Nu pot sa vina pentru ca ei nu mai pot calatori.

MARIUS: Apropo de agitatie…

EUGEN: Da, in ’94, cind a venit din Germania, Marius era molipsit de stilul de-acolo, tinar si ferice, n-avea o grija pe lume, era calm, relaxat. Iar eu tot timpul il tineam din scurt, il grabeam:  „Hai ca la ora cutare trebuie sa ajungem acolo“. Tot timpul mergea in spatele meu si zicea: „Mergi, ma, mai incet!“ Iar eu trageam de el: „Hai, ca trebuie s-ajungem acolo“ si el, „Ia-o, ma, mai usor, ca tot acolo ajungem.“ Asta s-a intimplat cam un an de zile, dupa care a inceput sa intre oarecum in normal. Ieri, insa, m-am trezit ca incercam sa-i spun: „Bai, Marius, mergi un pic mai incet!“, adica exact pe dos.

Marea Dragoste / Tango: E adevarat ca in alte tari oamenii invata sa-si pretuiasca mai mult timpul si linistea?

EUGEN: Fara indoiala, e adevarat, cel putin pentru mine, eu am mai mult timp pentru copil si pentru familie acolo decit aici. Bine, noi am ajuns acolo unde luminarile cintaresc mai mult decit tortul, ne-am mai schimbat si noi, ce e mai important decit copiii?

Marea Dragoste / Tango: Dar banii, business-ul sau ce masina ai nu conteaza?

EUGEN: Acolo, nu conteaza asa de mult si lumea nu face atita parada.

MARIUS: Aici conteaza… pentru cei pentru care conteaza.

Marea Dragoste / Tango: Dar tu cum te adaptezi printre ei?

MARIUS: Mi-e foarte simplu, ii ignor. Eu nici nu-mi fac planuri pe termen lung.

Marea Dragoste / Tango: Ai o casa a ta?

MARIUS: Nu am o casa, stau cu chirie.

Marea Dragoste / Tango: Si ti se pare ca e normal dupa o viata in care ai ajuns cunoscut tuturor?

MARIUS: Nu mi se pare normal. Dar nu traim intr-un sistem coerent, pot eu sa zic ca traiesc din muzica si ca am un trai decent, nu zic ca nu-l am, dar ar trebui sa am o casa si mai stiu eu ce…

EUGEN: Ce se intimpla in Romania este ca sunt foarte multi oameni cu mare talent care nu izbutesc sa ajunga nici macar unde am ajuns noi. De exemplu, am cintat acum la un festival de folk, la Braila, si eu am ramas cu gura cascata,  e o diferenta enorma fata de cum aratau festivalurile de folk cind mergeam noi la ele si oamenii care cinta acum, sunt mai maturi si cinta mult mai bine, dar par ca nu ajung nicaieri. E foarte greu sa izbuteasca in piata asta oameni extrem de talentati.

MARIUS: Mi se pare normal sa iei marele premiu la un festival si dupa aceea sa incepi sa urci, sa scoti un album, sa cinti in emisiuni televizate, sa fii invitat colo si colo, dar nu se intimpla chestia asta. E un baiat foarte bun care cred ca a luat pina acum vreo 5 premii pe la festivalurile din tara, si abia acum a inceput usor-usor sa se mai scrie despre el. Il cheama Silvian Stancea, e din Alba-Iulia.

EUGEN: Dar nu numai el, sunt multi extrem de buni si ma mir ca pentru oameni asa de talentati nu exista o cale mai usoara.

Marea Dragoste / Tango: Dar nici la marii artisti nu vine nici un producator, nu exista sistemul asta in tara noastra.

MARIUS: Vorbeam de normalitate…

Marea Dragoste / Tango: Pe unde calatoriti in vacante?

EUGEN: Cei mai multi oameni pleaca iarna in sud, adica in Mexic, acolo unde e mult soare, ca sa-si incarce bateriile. Dar sunt in jur tot felul de locuri unde poti sa mergi, muntii sunt la o ora de mers cu masina, noi mergem mai mult spre Vancouver, mai mult pentru copii, sau mergem in State, la Seattle, in puncte mai apropiate de noi. Dar, in general, noi muncim foarte mult si avem foarte putin timp liber pentru noi. Sotia mea are o gradinita si munceste mult de tot acolo, eu ii tin contabilitatea.

Marea Dragoste / Tango: Dar cum i-a venit ideea sa faca o gradinita? Aici Mariana Baboi era o actrita destul de cunoscuta.

EUGEN: Cind am cunoscut-o, era educatoare. Ii plac copiii la nebunie si are lipici la ei.

Marea Dragoste / Tango: Citi ani are?

EUGEN: 46 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Si a facut un copil la 41 de ani? Cum s-a intimplat?

EUGEN: Nu stiu, a fost o minune.

Marea Dragoste / Tango: Ce crezi, poti sa-ti iubesti toti copiii la fel?

EUGEN: Pentru mine si pentru sotia mea, sunt toti la fel. Ca ne ocupam mai mult de asta mica este numai pentru ca intre timp ne-am mai inteleptit si noi si petrecem mai mult timp cu copilul.

Marea Dragoste / Tango: Marius, tu nu te-ai gindit sa mai faci un copil?

MARIUS: Ba da. Dar astept si eu o minune.

Marea Dragoste / Tango: Iti doresc sa ti se intimple. Va urez amindurora sa vi se intimple toate minunile pe care le doriti.